Profesorul Sorin Brândescu, vreme de 16 ani antrenor în sectorul juvenil, şi care acum nici un an contribuia ca secund al lui Ovidiu Stângă pe o bancă tehnică federală la calificarea „tricolorilor” României, în Suedia, pentru Turneul de Elită al Campionatului European la categoria sub 19 ani, ni s-a destăinuit în exclusivitate înaintea unei noi provocări, în fotbalul divizionar al ligii a treia, care demarează mîine, şi în care gruparea sa, Flacăra Făget, aliniază cea mai tînără garnitură în Seria C4, cu numeroşi absolvenţi ai pepinierei alb-violete…
Sorin Brîndescu rămîne după experienţa ca secund al selecţionatei României U19 cu satisfacţia calificării reuşite în Suedia la Turneul de Elită al preliminariilor C.E. 2012 dar şi cu amarul injusteţii "tăierii" secunzilor de la loturile juvenile, peste iarnă, De-acum, în fotbalul divizionar de club, şi tot cu tineri, la Flacăra
Brândescu va convoca pentru jocul de vineri de la ora 18, de pe arena sud-timişoreană „Colterm”, în vederea debutului contra lui Millenium Giarmata, dintre următorii 23 de componenţi, unii dintre ei corespunzînd cerinţei regulamentare de vîrstă, sub 21 de ani (*): Burtic, Ostafie*, Rădulescu* – portari; Ştefanovici, Tuculea*, Secotă*, Gălan, Toma*, Birău*, Damian* – fundaşi; Speroni, Fuchs*, Briciu, Szalkai*, Dobre, Cosovanu*, Scînteie*, Semenea*, Veron – mijlocaşi; Abiodun, Ardelean*, Pleşcan*, Mucsi* – atacanţi.
www.sporttim.ro: Lotul sună a fi foarte tînăr; cît de echilibrat este pe compartimente?
Sorin Brândescu: „Suntem în general echilibraţi pe posturi, poate fără dubluri pe două dintre ele, dar în linii mari suntem acoperiţi”.
– Cît timp aţi avut la dispoziţie pentru omogenitate şi a pune la punct schemele de joc?
S.B.: „Am început pregătirile în 23 iulie iar de atunci ne-am pregătit vreme de 5 săptămîni. În principiu, s-au dorit jucători tineri, de perspectivă, iar pe majoritatea celor cooptaţi de la Poli îi cunoşteam din club, fiind vorba de fotbalişti cu un crescut nivel valoric, pe care trebuie să îl confirme şi într-un cadru competiţional”.
– Fiind într-atît de mulţi ex-juniori ai alb-violeţilor, poate fi Flacăra percepută ca o echipă a doua a noii divizionare B locale?
S.B.: „Nu, este un club de sine stătător iar jucătorii au fost transferaţi sub formă de împrumut sau definitiv la Flacăra Făget, însă există într-adevăr şi o colaborare, pe baza căreia putem să ne ajutăm în anumite situaţii. Suntem oameni de fotbal care ne respectăm şi putem conlucra şi bineînţeles că nu cred că vor exista piedici în a oferi jucători care vor să fie promovaţi, la fel şi cum am putea primi în lot eventuali componenţi care nu intră momentan în calculele grupării de liga a doua”.
– Iar în privinţa ta, pe ce perioadă v-aţi înţeles şi care este obiectivul trasat?
S.B.: „Pe un an de zile şi iniţial s-a vorbit să ne salvăm de la retrogradare. Venind însă pe parcurs aceşti băieţi, putem spera de-acum la mai mult, dar depinde de integrarea lor, de omogenitatea lotului, de randamentul ce poate fi atins. Iniţial am avut 12 jucători, cu atîţia am plecat la drum, iar colectivul în alcătuirea sa actuală s-a conturat în această ultimă săptămînă”.
– Cu ce simţăminte pleci la drum în fotbalul divizionar de club, după ce acum nici 9 luni activai ca antrenor secund la o selecţionată naţională a României, care este prima senzaţie despre nivelul la care activezi acum?
S.B.: „La nivelul ligii a treia, din păcate, în loc să fie o competiţie a jucătorilor şi a antrenorilor, o bătălie de principii, despre modalităţi de pregătire, despre concepţia jocului, încă ne lovim de probleme organizatorice, pînă în startul campionatului. Însă în criza economică ce ne bîntuie pe toţi, este foarte greu să găseşti resurse pentru lumea sportului şi pentru fotbal în particular, iar depinzînd de acest factor economic, este foarte greu să aduci exact jucătorii doriţi, să-i mulţumeşti în ceea ce priveşte condiţiile aşteptate. Pot interveni probleme ce necesită clarificări, trebuind să le satisfaci pretenţiile financiare şi ţinînd cont de realitatea actuală, în situaţia în care sunt mulţi fotbalişti supralicitînd pe fondul a ceea ce au văzut în trecut ca şi contracte, salarii, după ce la Poli au fost mari, nejustificate faţă de nivelul valoric al jucătorilor”.
– Ţi-ai făcut o idee despre seria a patra, în care veţi concura, şi care include 6 cluburi de peste munţi, poate nu atît de familiare nouă?
S.B.: „Aici am un handicap, pentru că nu ştiu foarte bine liga a 3-a decît din ceea ce am văzut aici, în seria din vestul ţării, în cursul campionatului trecut, şi acum, în pregătiri. Nu cunosc echipele dar de exemplu am avut componenţi din generaţia 1993 de la Craiova, club care deţine tineri aşa cum şi noi avem chiar foarte mulţi la Flacăra, poate cei mai mulţi juniori dintre toate echipele seriei, iar la naţională aceşti jucători ai Craiovei manifestau foarte mari carenţe în pregătire – de fapt o lacună în tot fotbalul românesc. Deci nu cred că pot fi mulţi jucători deosebiţi, deşi, prin desfiinţarea Universităţii, se prea poate ca unii să-şi fi găsit locul la un club local de liga a treia. Dar nu cred că există în serie o superechipă, cu un joc organizat, spectaculos. Sunt puţin dezamăgit de valoarea fotbalistică existentă la acest nivel, individual şi ca echipă. Preocuparea pentru jocul de fotbal este la un nivel foarte scăzut”.
– Se poate folosi termenul diletantism?
S.B.: „În foarte mare parte, da!”
– Cum v-a mers în perioada de pregătiri, ca meciuri amicale?
S.B.: „Am început foarte rău. Am avut două jocuri cu Ripensia, primul şi ultimul, care ne-au dat o oarecare imagine a traiectoriei pe care am urmat-o în pregătiri, de la 2-2 la recentul 7-1, şi pot spune că am crescut dar nu acesta este un criteriu definitoriu, mai ales fiind vorba de o echipă din Campionatul Municipiu. Au mai fost cele două meciuri, 4-3 cu Poli, pentru care au evoluat unii dintre actualii noştri tineri, şi care a fost un test util dar nu foarte concludent, în situaţia în care am avut la vremea respectivă 25 de jucători dar mulţi în probe, şi am schimbat echipa la pauză. Şi eliminarea cu 3-1 la Pîncota, în Cupa României. Am jucat şi la Lugoj, cu o altă divizionară C, am făcut 1-1. Totul depinde acum de randamentul jucătorilor, începînd de mîine şi în meciurile ce vor urma”.
– Oferă-ne un nume de jucător promiţător pe care îl vezi crescînd pentru un alt nivel…
S.B.: „În generaţiiile 1992-1993 sunt tineri talentaţi şi cu un nivel de instruire superior altor fotbalişti de la acest nivel dar depinde de ei, de modul cum se pregătesc, iar dacă se mulţumesc cu puţin, atunci ne amăgim şi noi, şi ei!”
– Ce e bine şi ce e rău în reglementările ţinînd de vîrstă la acest nivel?
S.B.: „La un moment dat am fost total împotriva regulii cu jucătorii sub 18 ani, pentru că nu se întîmpla nimic pozitiv cu acea reglementare. La absolvirea junioratului, respectivii nu erau certitudini, şi s-a dovedit că foarte puţini au rămas în echipele lor. Acum, fiind regula sub 21 de ani, poate că progresul lor este mai bun, îi avantajează mai mult. Dar doar practica va demonstra în această privinţă…”
– Ai mai fost contactat, măcar amical, din partea staff-ului federal, din acea lume a fotbalului nostru?
S.B.: „Nu, nu… Numai noi de noi, antrenorii, am mai vorbit. Din păcate şi activitatea în sistemul juvenil al fotbalului românesc s-a deteriorat foarte mult şi, după 16 ani de activitate la nivelul copiilor şi juniorilor, nu mai găsesc motivaţia. Am trecut prin toate etapele activităţii în acel sistem, vreme de 16 ani, şi chiar nu mai motiva nimic!”
– Dacă ar fi să schimbi ceva în sistemul perpetuat în fotbalul nostru, mai ales după ce ai activat şi la juniori, atît la club cît şi la naţională, iar acum observi mai bine şi fotbalul divizionar de club, ce ai face, primul lucru?
S.B.: „Primul lucru… Cine doreşte să fie antrenor, şi de fapt aceasta nu este ideea mea, parvine din fotbalul occidental, atunci indiferent dacă ai fost sau nu fotbalist, vreme de 5 ani de zile să antrenezi la început la copii şi juniori, căci acolo înveţi meseria. Este mai greu, pentru că nu e pe prime şi salarii, ci tu trebuie să găseşti motivaţia necesară copiilor dar să le insufli şi instruirea fotbalistică necesară, deci e nevoie să îţi iei cărţi, să cobori la nivelul lor de înţelegere, afli ceea ce trebuie să-i înveţi. Pregătirea copiilor şi juniorilor are foarte multe aspecte care din păcate sunt sărite la noi, nu-i învăţăm tot ceea ce trebuie, iar orice jucător de lot naţional de seniori, da, de seniori, deţine la ora actuală lacune de ordin tehnic, tactic, fizic, psihic. Şi de ce? Pentru că la un moment dat a fost şi el copil şi junior, şi cine ştie în ce sistem s-a dezvoltat”.
– Dacă nutriţi totuşi speranţe, de cine credeţi că v-aţi putea lovi în următoarele 24 de etape?
S.B.: „Înţeleg că la Reşiţa se doreşte mai mult, Caransebeşul tot timpul şi-a dorit dar n-a reuşit, probabil pentru că s-a tot schimbat conducerea. Şi ar mai fi Pandurii II. Cred că atunci cînd a retrogradat echipa mare, echipa a doua a clubului putea să facă pasul dar nu era în litera regulamentului. Şi acolo au centru bun de juniori, cu răbdare şi-au clădit un centru frumos. Anual îi vezi la turneele finale, la mai toate categoriile de vîrstă, deci acolo chiar s-ar putea reuşi ceva. În etapa a III-a, cînd vin la noi, ne-am putea da seama mai bine. Să aşteptăm primele jocuri, să vedem fiecare cum se prezintă…”
