Călin Olariu, Prompt S.A.: „Din păcate, ne-am lecuit definitiv”

Vorbeam zilele trecute cu Radivoi Miatov, preşedintele F.C. „Auto” Timişoara, despre colapsul cluburilor timişorene din ligile divizionare inferioare, şi pomenind de colaborarea avută pe post de satelit la nivel de juniori cu UMT la momentul promovării acesteia în prima divizie, ne-am întrebat dacă va mai exista vreo mişcare în plan fotbalistic la fosta grupare de la Pădurea Verde. Răspunsul, mai jos…

În martie 2002, aici se juca fotbal de prima ligă. Tribuna a dispărut, la fel şi clubul. Zăpezi veşnice?

„Când am încercat, la momentul oportun, să coagulăm nişte forţe pe plan local, n-am prea fost înţeleşi. Iar ulterior, peste ani, am ajuns să ne <omorâm> între noi, pentru a nu retrograda, cu Calor şi celelalte”, a rememorat astăzi Călin Olariu, de la cârma Prompt S.A., în continuare principal acţionar cu 97,810% la UMT, care, cu 450 angajaţi, fiinţează în industria construcţiei de echipament minier şi metalurgic, structurilor metalice, macaralelor suspendate şi podurilor rulante. Dar, înainte de a puncta postura actuală vizavi de sport şi în particular fotbal a acţionarilor majoritari cândva ajunşi pe culoarele Diviziei A, câteva considerente de ordin statistic…

Acum nouă ierni pe vremea asta, „zebrele alb-negre” se pregăteau de returul primei ligi, între un 5-1 pentru Ceahlăul sub Pietricica, în 1 decembrie 2001, şi 6-0 pentru Rapid în Giuleşti, la redebut, pe 9 martie 2002. Avea să fie o primăvară fără victorie… Bilanţ final: locul 16, 30  3  6  21  24-71  15 puncte.

I-au făcut alb-negrii de ruşine pe timişoreni? Da? În acelaşi sezon 2001-2002, un eşalon mai jos, în <B>, o anumită Politehnica Timişoara încheia tot pe locul 16, cu 1  4  25  15-105. Naufragiu pe toată linia.

La vremea promovării umetiste în elită, în vara anului 2001, pomenită de Miatov în privinţa propunerii acceptate pe care o lansase alb-negrilor pentru o colaborare, semnalele dinspre Pădurea Verde erau că noua divizionară A ar avea nevoie de sprijinul local din fonduri bugetare sau private, în anumite condiţii preferate de cei care duseseră greul ascensiunii, Prompt S.A., care admiteau că prima ligă este o pălărie prea mare în plan financiar, atrăgând însă atenţia că efortul ar merita mai ales în circumstanţele respective, ţinând de conul temporar de umbră al concitadinilor alb-violeţi.

Cei de la Prompt S.A. sau, mai generic spus, UMT, erau conştienţi că n-ar fi putut cu nici un chip înlocui golul generat de derapajul alb-violeţilor, implantaţi pe vecie în sufletul localnicilor, crescuţi în spiritul dragostei pentru polişti, şi nici n-aveau această intenţie, de a deveni clubul de top al oraşului, dorind doar să sensibilizeze Timişoara că, în acel moment, în condiţiile date de mediocritatea Politehnicii în <B>, n-ar fi fost rău ca steagul fotbalistic al urbei să fie cât mai meritoriu purtat de alb-negri. N-a ieşit însă nimic, negocierile cu Fabrica de Bere Timişoreana n-au dat rod în condiţiile în care Prompt S.A. a fost categorică în privinţa păstrării frâielor, iar UMT, rămasă pe cont propriu, a ajuns la deznodământul amintit mai sus. Că Timişoara în întregul ei a păşit greşit prin a nu se ralia într-un fel sau altul alb-negrilor în acel sezon în elită, s-a văzut cu atât mai bine prin acel sezon catastrofal al poliştilor. Trăindu-se cu falsa speranţă a surescitării Politehnicii, UMT-ul a fost lăsat să se descurce cum poate.

Şi la ce s-a ajuns? Caz tipic în fotbal, întinzându-se pe termen scurt mai mult decât îi permitea plapuma şi nebeneficiind de sprijinul scontat, UMT nu doar că a retrogradat dar a repornit la drum în <B> cu o penalizare de 10 puncte. N-a dansat decât o vară, reîntorcându-se în matca sa de grupare muncitorească, fondată în anul 1960…

Din <B> în <C>, unde promova în premieră în 1967, n-a mai fost decât un pas iar apoi a venit şi fatidica zi de 16 mai 2008, când UMT pierdea cu 1-0 la FC Mehedinţi printr-un gol primit în minutul 32, „deşi am ratat cât pentru trei meciuri în prima repriză”, cum oftează amintindu-şi Vasile Trandu, fiind egalată la puncte în minutul 90 al acelei ultime etape, de un anumit Nanu, cu golul victorios pentru Nuova Mama Mia Becichierecu Mic. Egali la puncte, 36, cu Nuova Mama Mia şi CS Vulcan, câştigătoare cu 5-0 în deplasare, alb-negrii ieşeau însă ultimii într-un clasament doar al celor trei, în ciuda golaverajului anual de 38-43. Rezultatul? Retrogradarea în Divizia D.

Seria respectivă, a cincea, o câştiga Unirea Sânnicolau Mare, iar ACS Fortuna Covaci încheia pe opt, Alto Gradimento Albina pe zece, Calor Timişoara pe 13 şi Nuova Mama Mia pe 14, dintre timişene.

Acea zi de 16 mai 2008 avea să fie ultima în plan fotbalistic pentru UMT. Care va fi următoarea? „N-am mai făcut absolut nimic în această privinţă şi nici nu vom face prea curând” s-a referit Călin Olariu la implicarea Prompt S.A. întru revigorarea sportivă a clubului alb-negru. „Şi sub nici o formă nu ne vom mai implica în fotbal. Din păcate, ne-am lecuit definitiv, existând suficiente aspecte ce ţin de lumea fotbalului pentru a sta deoparte, inclusiv un oarecare dezinteres al jucătorilor, prea uşor influenţaţi de diverşi impresari şi samsari. Pentru noi fotbalul este de ani buni subiect tabu”, a mai spus Olariu, fiul principalului promotor la vremea respectivă al ascensiunii umetiste spre <A>, amintind totodată de acele ultime tentative de colaborare sportivă pe plan local, de la desfiinţarea echipei, şi anume cu Fortuna Covaci, la care „şi Florin s-a lecuit, ca şi noi, de fotbal”, respectiv cu gruparea de rugby a oraşului, căreia „i-am pus la dispoziţie gratuit baza”.

Dacă ar exista vreo ofertă serioasă, am lua în considerare cedarea bazei întru folosinţă dar ultimele înţelegeri au fost şi acestea pe nişte cadre cam şubrede” a spus Olariu în ceea ce priveşte închirierea bazei sportive, rentabilă pe perioada sezonului cald, cu mii de oameni la ştrand în weekend, dar „moartă” din noiembrie până în aprilie, şi al cărei teren principal a fost ultima oară folosit de grupe ale Centrului de copii şi juniori polist până la finele ediţiei trecute.

„Nu există nici un fel de lege care să sprijine sportul iar acel procent de 2% din impozitul pe venit pentru sport e absolut infim în condiţiile în care profitul în sine poate fi doar de 2-3%. Şi-atunci cât poate fi 2% din 2-3%, cât poate reprezenta acel ceva pentru sport!? Mai nimic. De aceea nu investeşte mai nimeni şi mai ales în climatul economic actual. Chiar la Divizia B, pentru o investiţie solidă, ar fi nevoie de nişte sute de mii de euro, ori acestea nu sunt considerate cheltuieli deductibile, ci sunt impozitabile, ceea ce implică plata a 16% impozit”, a mai explicat reprezentantul unui fost investitor privat în fotbalul divizionar <A>.

De fapt, Prompt S.A. a fost ultimul investitor major privat din mediul local în fotbalul timişorean, iar odată cu picajul clubului de-a lungul diviziilor şi-apoi retragerea sa, ne-am întors la vechea poveste a fotbalului polist subvenţionat de bugetul local, din banii publici, generaţi de contribuabili. În fotbalul „mare”, britanic cel puţin, fotbalul aparţine mediului privat iar cel bugetar nu-şi are loc…

Astăzi, dacă treci pe la baza sportivă UMT, acelaşi gazon bun, ferit de stratul de zăpadă, rugină… şi mai nimeni. Ba nu, domnul Vasile Trandu, în continuare menţinând flacăra aprinsă, ca administrator al bazei. Trist dar adevărat.

Se spune că un hâtru l-a interpelat dur în dimineaţa următoare retrogradării la egalitate de puncte pe Mihai Olariu, mai marele Prompt S.A., reproşându-i şi aruncându-i în spate toate frustrările adunate peste ani de spectatori ce-au văzut o echipă de fabrică, de cartier, elevată din <C> în <A> şi înapoi până în <D>. Se întâmpla în incinta bazei sportive, loc al atâtor bucurii din 1960 încoace, loc al unei mari deziluzii, coborâşul din elită, în 2002, în eşalonul patru, peste doar 6 veri… A fost picătura care a umplut paharul investitorului. A desfiinţat ceea ce mai rămăsese din „Zebrele alb-negre”, a renunţat la umbra ajunsă în <D>. Nici măcar o grupă de copii. Nimic.

Vechea tribună de lemn, copleşită de ani, dispărută din peisajul sportiv al unei urbe cândva temută pe arenele ţării, e simbolul dispariţiei UMT-ului de pe harta fotbalistică.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


2 + = sase

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: