„Poliţia gândului”, monitorizând gândul ce contravine „naraţiunii oficiale” şi are temeritatea fie şi doar de a sugera măcar printre rânduri adevărul inconvenabil „sistemului”, s-a înfăţişat în toată forţa sa ca urmare a cuvintelor „de la râu în mare” postate luni pe o reţea de socializare de un secund-divizionar ex-internaţional englez U21, reacţia federaţiei de la Londra dovedind pe de-o parte în general nivelul dictatorial distopic al supravegherii, controlului şi constrângerii autoritare în care s-a afundat aidoma somnambului pe pilot automat societatea britanică, păstrând aparenţele falselor impresii ale unei pseudo-„democraţii”, iar pe de altă parte în particular şantajul emoţional la care este de fapt supusă fiinţa umană din „sportivul profesionist” după canoanele „stai cuminte-n banca ta şi doar vezi-ţi de treabă, noi muncim, noi nu gândim”, captivă coliviei de aur a tridentului carieră – bani – statut social, potent trident folosit ca „monedă de schimb” pentru acea „tăcere de aur”. Un exemplu mic dar sugestiv al sorţii unuia dintre sclavii ultramoderni ai mileniului 3, sportivul „profesionist” al zilelor noastre, nevoit a-şi cere public scuze pentru spusele „de la râu în mare” şi a le şterge.
Într-adevăr, un fost internaţional cu 7 selecţii între 2018 şi 2019 pentru „tineretul” Angliei s-a văzut nevoit săptămâna aceasta să-şi ceară scuze pentru utilizarea acelor vorbe într-o postare pe reţeaua de aşa-zisă „socializare” X, fundaşul defensiv al „Vulpilor” retrogradate ale lui Leicester City FC şi emiţând ulterior un comunicat în care a spus că postarea sa a fost „din nefericire răstălmăcită” şi că intenţia sa a fost pur şi simplu de a „manifesta compasiune pentru persoanele inocente care au de suferit”.
Iar Hamza Choudhury, căci despre „albastrul” care la 1 octombrie a împlinit 26 de ani este vorba, a adăugat că „împărtăşesc speranţa oamenilor din jurul lumii ca o rezoluţie pacifistă să pună punct continuării suferinţei inocenţilor în acest conflict”, însă nici musca şi „pâs” n-ai avea de fapt voie să şopteşti cu aluzii interpretabile pe coridoarele puterii paralele din umbră, punând automat în funcţiune perversul bullying al reducerii emitentului la tăcere sub forma ultimului răcnet al cenzurii.
Când de fapt ce poate fi greşit şi grav în a dori pacea şi încetarea suferinţei semenilor!?! Sentimente nutrite de tânărul fotbalist.
Căci forul federal din capitala Albionului – parte a „sistemului” şi conectat pe firul scurt şi roşu prin intermediul căruia poate fi tras la o adică de mânecă, a intrat în acţiune ca reacţie la scuzele publice adresate de fotbalist, iar cine se scuză, se… acuză, prin a scrie cluburilor afiliate sfatul ca sportivii să nu folosească respectivele vorbe în postările din media socială, dat fiind că, potrivit estimărilor emanate din aceleaşi birouri ale „poliţiei gândului”, ar fi „considerate de către mulţi ca fiind ofensatoare”.
Suficiente aşa-zise argumente absolut nejustificate şi bineînţeles total nefondate pentru înfigerea căluşului în gura emisarului, sub falsele pretexte ale evitării „ofensării multora”, iar securiştii, comuniştii, cozile de topor şi turnătorii din fostul bloc estic trebuie că sunt tot mai roşi de invidie, la superlativul spre care pioniereşte tinde avântat Vestul secularizat.
Cel mai semnificativ aspect al reacţiei total disproporţionate a federaţiei de pe Tamisa ţinând de avertismentul pe care l-a lansat, că va „solicita îndrumare poliţienească” dacă vreun jucător legitimat va mai utiliza respectivele cuvinte în media socială.
Caz de-a dreptul distopic, dar exemplu perfect al subtilului nivel dictatorial autoritar la care în general a coborât pe nesimţite societatea insulară, somnul raţiunii născând monştri, matrice societală în cadrul căreia fotbalul profesionist este într-o „bulă a zonei de confort” asociată sus-pomenitei colivii de aur a tridentului carieră – bani – statut social, potent şantaj emoţional pentru a-l ţine pe sclavul ultramodern al „noii ordini” preocupat strict de exercitarea „profesionismului” său, „noi muncim, noi nu gândim ori simţim”.
Choudhury, crescut vreme de un deceniu de la vârsta de 7 ani în Academia lui Leicester City, pentru care debuta în cadrul profesionist încă din 2015 şi cu care a cucerit Cupa Angliei în 2021, a avut „neinspiraţia” să şi gândească şi simtă, pe liniile trăirilor oricărei fiinţe umane normale, spre deosebire de sociopaţii care frâng la nesfârşit destine, şi a tuturor celor care le cântă-n strună, postând luni vorbele menţionate mai sus, adesea interpretate ca fiind o manifestare de susţinere a naţionalismului palestinian, ceea ce reprezintă de fapt doar o interpretare astfel urzită tocmai pentru a împiedica orice „bruiaj al naraţiunii oficiale”. Postarea includea şi o imagine a steagului Palestinei, drapel în care Choudhury chiar sărbătorea, înfăşurat împreună cu coechipierul Wesley Fofana, câştigarea în 2021 a Cupei Angliei, în minutele următoare finalei adjudecate de „Vulpi”, la vremea aceea în timpul unor alte momente extrem de dificile pentru poporul palestinian, supus cu deceniile epurării etnice, deposedării de pământuri şi unei acolade a nelegiuirilor şi încălcării celor mai elementare drepturi umane, actualmente victimă a crimelor de război cu tente de dezrădăcinare şi genocid.
Suferinţe ale inocenţilor – în condiţiile în care, conform statisticilor organismelor internaţionale oficiale, peste jumătate dintre palestinienii ucişi luna trecută sunt de fapt femei şi copii, iar numărul civililor palestinieni răpuşi în nici 4 săptămâni l-a depăşit deja pe cel al ucrainienilor decedaţi încă din februarie 2022 în operaţiunea Rusiei de denazificare a statului vecin bananier eşuat cu un guvern „paiaţă” şi apucături de epurare etnică împotriva minorităţilor conlocuitoare – la care mai mulţi sufletişti din lumea sportului n-au putut rămâne absolut impasibili, reacţionând omeneşte, natural, firesc şi normal.
Doar că şantajul emoţional şi „demascarea publică” au fost puse în acţiune, pentru descurajarea „mesagerului” dar şi a unor eventuale altor reacţii similare, deşi extrem de numeroşii simpatizanţi empatici ai cauzei palestiniene subliniază că vorbele care atrag pare-se într-atât de mult atenţia n-au de-a face cu interpretarea din partea criticilor, cum că ar implica distrugerea Israelului.
Însă degeaba se dau pro-palestinienii peste cap să întărească ideea că scandarea acestor spuse echivalează doar cu solicitarea încheierii ocupaţiei la care supune Israelul teritoriul West Bank şi a blocadei împotriva Gaza – un fel de „închisoare în aer liber” nu mult diferită de apartheid-ul abolit cândva în Africa de Sud, şi că n-are de-a face cu distrugerea Israelului, căci dacă pe coridoarele puterii se imprimă interpretarea convenabilă „naraţiunii oficiale”, atunci aşa rămâne.
Până şi purtătorul de cuvânt al prim-ministrului britanic Rishi Sunak’s spunând că vorbele ar fi „adânc ofensatoare pentru mulţi”. Ce n-ar fi aşadar clar, încotro bate vântul în cândva falnicul Albion!?
Altfel pseudo-„multicultural”, însă doar când „interesele o cere”, de notat despre mijlocaşul lui Leicester City fiind că în octombrie 2020, intrând ca rezervă pentru „Vulpi” contra Zoryei Luhansk, devenea primul fotbalist cu origini din Bangladesh care să joace în eurocupe, o săptămână mai apoi şi marcator al golului victoriei în Europa League, 2-1 cu AEK Atena. Însă un membru al minorităţilor conlocuitoare n-ar prea înţelege pare-se dumnealui subtilităţile istoriei scrise de alţii, şi nici n-ar avea dreptul să folosească în spaţiul public vorbele „de la râu în mare”, căci se înfiinţează brusc „poliţia gândului”, prin braţul manipulat al federaţiei din Soho Square.
Se consemnează în insulă că Leicester City FC a vorbit cu legitimatul său, Hamza Choudhury, clubul împărtăşind „îngrijorările că viziunile exprimate în acest aspect – fără suficient context pe o temă adânc nuanţată şi sensibilă – sunt deschise răstălmăcirilor, riscând ofensarea neintenţionată a unor secţiuni ale comunităţilor noastre”.
Ceea ce s-ar putea traduce sub forma maximei ipocrizii, dat fiind că tocmai Leicester, localitate cu foarte mari comunităţi conlocuitoare, era toamna trecută scena unor conflicte urbane deschise între secţiuni ale minorităţilor pe cale incrementală în timp de a deveni cândva şi… majoritare, săptămâni în şir de tensiuni şi violenţe stradale nocturne, fără însă ca gruparea fotbalistică prim-divizionară a oraşului, între timp retrogradată, să se sesizeze de aceeaşi manieră, disproporţionalitatea fiind strigătoare la cer.
Iar miercuri a ieşit public şi forul federal din Albion, declarând că „după o atentă luare în considerare, vom scrie tuturor cluburilor pentru a le fi clar că respectiva spusă este considerată ofensatoare pentru mulţi, şi nu trebuie utilizată de fotbalişti în postările din media socială. Jucătorul şi-a cerut scuze şi a şters tweet-ul. Încurajăm cu tărie cluburile să se asigure că fotbaliştii nu postează conţinut ce ar putea fi ofensator sau inflamator pentru orice comunitate. Iar dacă respectivele vorbe vor fi utilizate din nou de către un participant fotbalist, vom solicita îndrumarea poliţiei în legătură cu modul cum vom trata aspectul şi cum vom răspunde”.
Respectivele vorbe erau scandate în uriaşul marş de protest pro-palestinian de duminică din centrul capitalei britanice, referirea fiind la ţinuturile dintre râul Iordan şi malurile Mediteranei, cu menţiunea că ministrul de interne al guvernului de pe Tamisa, Suella Braverman, îi „monta” în octombrie pe şefii forţelor poliţieneşti să considere interpretarea vorbelor „de la râu în mare” ca fiind o „expresie a dorinţei violente de a vedea Israeull ras de pe faţa pământului”.
Iar dacă „Internele” astfel decretează, având „instructajul” cât se poate de bine făcut dincotro bate vântul, atunci cum să şi reziste în spaţiul public câteva cuvinte împărtăşite din suflet de un tânăr sportiv reprezentant al comunităţilor minoritare!? (foto: en-wikipedia.org)
