În luna octombrie se vor împlini 50 de ani de la rotunjorul România – Finlanda 9-0, dar duse sunt zăpezile de altădată, de pe vremea când „zburătorii din înălţimi” puteau fi priviţi de sus, percepuţi în fotbalul românesc ca fiind „săritori de la trambulină”, cât de mult a decăzut într-o jumătate de secol sportul în 11 intern putând fi măsurat şi prin reacţia GSP la ceea ce-a fost doar o trasă de păr răsturnare de scor acasă în dauna campioanei Finlandei, Farul – HJK 2-1 (0-0), însă nu pentru vreo pătrundere în fazele eliminatorii din primăvara cupelor europene, ci strict pentru a ieşi din tururile preliminarii şi incipiente ale întrecerii numărul 3 inter-cluburi, „Cenuşăreasa” UEFA Conference League. La pupitru cu pasele de gol din minutele 58 şi 82 a fost Budescu, „sclipitor” în ochii Gazetei la ai săi 34 de ani, revenirea „albaştrilor” lui Hagi după reuşita nordicilor din minutul 50 a fost „fantastică”, dar mai presus de toate constănţenii ar fi „la 90 de minute de istorie”, acesta ajungând a fi nivelul cu care cei din fenomen sunt nevoiţi să se mulţumească şi pentru care se bucură de parcă s-ar fi intrat cumva în 16-imile din 2024, la un 2-1 de la 0-1 acasă cu finlandezi într-o manşă tur din preliminariile celei mai modeste competiţii europene, strict pentru intrarea în grupe, dar care fază e pompos denumită „play-off”.
Nume de scenă prin prisma căruia, dacă e vorba fie şi despre vreun succes mărunt în „play-off”, exagerările lipsite de ancorare într-un context realist sunt la ele acasă, când de fapt intrarea în faza grupelor, premergătoare pătrunderii în tururile eliminatorii din primăvară – atunci când chiar se poate vorbi despre faze mai superioare ale competiţiei, ar trebui să fie strict un exerciţiu de rutină pentru reprezentantele unui fotbal puternic.
Dar de la 9-0 în România – Finlanda în octombrie 1973 s-a ajuns la bucuria ca deţinătoarea titlului în SuperLiga să întoarcă scorul acasă pe final în turul cu oaspeţi nordici ai ultimei faze preliminare pentru intrarea în faza balonată a grupelor, sau cât de mult s-au limitat pretenţiile cronicarilor fotbalului românesc, la a se ajusta bucuriei unui asemenea 2-1 (0-0) pe teren propriu – şi „ce istorie” poate fi oare asta cu adevărat!?, pe măsura faptului că reprezentantele LPF şi FRF navighează pe baza coeficientului de ţară prin apele tulburi din zona locului 25, laolaltă cu alde Bulgaria şi Azerbaijan.
Dacă finlandezii în mod cert s-au ridicat de la acel 9-0, fotbalul românesc în schimb a decăzut semnificativ, strict postdecembrist, încât s-a ajuns să se titreze despre „istorie”, cu înfloriri gen „sclipitor” şi „fantastic” la un 2-1 de la 0-1 acasă în preliminarii pompos denumite „play-off”, încă nici măcar în grupe, cu nişte… foşti „săritori cu schiurile”.
Dar când tot se sapă nu pentru a se cultiva sectorul juvenil, ci doar se sapă, atunci şi la aşa ceva se ajunge. Şi bine cu golurile lui Rivaldinho şi Popescu, cel al victoriei, în ultimele nici 10 minute, căci altfel campioana Farul n-ar fi trecut de „galbenii” anul trecut în grupele UEFA Europa League – întrecere europeană numărul 2, tripli campioni la zi ai Finlandei.
Pe de altă parte, a întâlni cluburi nordice în această perioadă a anului e delicat prin prisma faptului că scandinavii sunt mai degrabă spre finele sezonului, cu multe meciuri în picioare şi în ritm competiţional, cuplat sistemului primăvară – toamnă, dar antidotul poate parveni şi din spectrul meteorologic, vremea călduroasă de august fiind inamic al celor din capitala Finlandei, proaspeţi în primele minute după pauză, în care au deschis scorul, storşi spre final, când au fost depăşiţi.
Finlandezi care, spre deosebiredin aceeaşi fază cu nordici de Farul la eliminarea în faţa lui Sheriff Tiraspol, au trecut după reprizele de preluniri de turul I preliminar al Champions League, de nord-irlandeza Larne, în turul secund preliminar al Ligii Campionilor cedând altor nordici, de la Molde, 1-0, 0-2, apoi şi celor de la Qarabag în turul 3 preliminar din UEFA Europa League, ajungând în calea dobrogenilor.
Şi fiind protagonişti ai unui meci cu numai şi numai 4.032 de spectatori în tribună, nu mulţi fiind nici la Sfântu Gheorghe, la un alt duel din aceeaşi fază cu nordici, 7.710 spectatori la Sepsi OSK – Bodo/Glimt, elevii lui Liviu Ciubotariu egalându-i de două ori pe norvegieni după pauză strict din lovituri de la 11 metri, 2-2 (0-1) pe marginea căruia tot GSP a titrat că e vorba despre „un rezultat important” şi în urma căruia antrenorul ex-fundaş „tricolor”, deplângând refuzul LPF de a amâna şi următorul meci de campionat al covăsnenilor, a răbufnit că nu exclude din calcule „sacrificarea” deplasării din etapa a VII-a în SuperLiga, când de fapt forul tutelar a făcut deja un „cadou”- concesie trioului Farul – FCSB – Sepsi prin a-i amâna apariţiile din runda elitei dintre manşele fazei precedente ale Conference League, fără ca bucureştenii să şi profite în plan internaţional, ajutor acordat de parcă s-ar fi activat pe vremurile socialismului, cel cu „buna reprezentare internaţională”.
Însă Ciubotariu n-ar fi vrut doar o singură amânare de meciuri în campionatul intern, ci chiar mai multe, semn că mentalităţile se schimbă şi cel mai greu. Şi cică am fi „capitalişti”, socialismul fiind demodat şi depăşit. Nu şi în simţirile atâtora.
Alimi şi rezerva Matei au egalat de la punctul cu var pentru dubla deţinătoare a Cupei României în minutele 47 şi 81, replici la reuşitele lui Moumbagna şi Berg pentru norvegieni în minutele 19 şi 69, şi covăsnenii salvând aşadar ceva din meciul acasă tot în ultimele 10 minute.
Manşă I abordată în alcătuirea Niczuly – D. Ciobotariu, M. Bălaşa, Ninaj, A. Dumitrescu – Alimi, N. Păun – M. Ştefănescu, Rodriguez, I. Gheorghe – Safranko, cu rezervele D. Moldovan, Gedo – Damaşcan, C. Matei, Oroian, Francisco Junior, Oteliţă, A. Nistor, Kallaku, Aganovic, R. Varga şi Rondon, aşadar cu 4 titulari străini şi 5 pe bancă de peste hotare, trei fiind titularii lui Gheorghe Hagi de peste graniţe, 4 pe bancă la start: Aioani – Sîrbu, Larie, Boli, Kiki – Artean, Nedelcu, T. Băluţă – Ad. Mazilu, Rivaldinho, Budescu, respectiv Buzbuchi – M. Popescu, Queiros, Vînă, L. Munteanu, Vianna, Andronache, Cârnat, Grameni, Marins şi Dussaut rezerve.
Farul nu juca în campionat acasă cu UTA între manşele fazei anterioare din Conference League tocmai pentru o cât mai bună „reprezentare internaţională”, ajungându-se ca fotbalul intern să fie pus pe plan secundar fie chiar şi la ora unor tururi preliminarii din întrecerea europeană numărul 3 a cluburilor. Ori cum ar proceda oare LPF dacă exponentele SuperLigii ar reprezenta-o în fazele eliminatorii înalte ale concursului din primăvară!?
Programul etapei viitoare în SuperLiga, pe coloana clasamentelor la zi a secţiunii Fotbal.
