Ciorsac: „Pregătirea nu este cea mai bună în România”

Unii fotbalişti de Liga 1 se plîng public de ceea ce percep a fi supliciul antrenamentelor montane de iarnă, prin frig şi pe zăpadă, mulţi alţii avînd ca parte a programului, cînd vine vorba de pregătirea specifică, plecarea spre zări mai blînde. Pe această temă, cu profesorul Alecu Ciorsac, pînă în vara lui 2011 preparator fizic la Centrul de Copii şi Juniori al Politehnicii Timişoara, la echipa secundă a clubului şi la ex-divizionara D Poli 2002, actualmente în aceeaşi capacitate la secund-divizionara de baschet masculin BC Timba, aflată în pragul redebutului în întreceri, cu ocazia derbyului local cu BC Timişoara II, de duminică.

Alecu Ciorsac, asistent la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Politehnica Timişoara, şi care anul trecut şi-a susţinut teza de doctorat în biochimie pe tema modificării biochimice determinate de efortul fizic la fotbaliştii juniori, pe baza studiului efectuat pe un eşantion de jucători atît din punct de vedere kinoantropologic cît şi al analizelor biochimice fiziologice, analizînd proteine implicate în procesul glicolitic, ne-a explicat faţetele pregătirii centralizate, în special cu referire la sezonul rece şi raportîndu-se la specificul românesc, şi a dat pe parcurs exemple referitoare la Torje şi Poli, la Sorin Vlaicu dar şi la Steaua ori Oţelul Galaţi sau Academia Gheorghe Hagi, însă şi din alte sporturi… 

„În primul rînd asigură cadrul optim de pregătire, odihnă, alimentaţie şi implicit de medicamentaţie şi supraveghere medicală, iar din acestea rezidă condiţiile de recuperare ca mijloace specifice, saună, bazin, săli de recuperare, cu aparatură salină, depinde de locul de desfăşurare al cantonamentului”. L-am provocat la a ne explica diverse aspecte în acest domeniu ca reacţie la declaraţii în mass-media a unor jucători tînguindu-se de ceasul morţii de rigoarea necesarului cantonament montan şi aşteptînd cu sufletul la gură aceste foarte la modă descinderi în Antalya sau aiurea, de parcă mari foşti internaţionali ai acestui fotbal, şi care au obţinut în consecinţă rezultate superioare celor actuale, ar fi avut parte pe-atunci de altceva decît pregătiri centralizate pe pante cu zăpadă.

 

„Pregătirea la altitudine este benefică nu numai pe timp de iarnă”

Cît despre acumulările la munte, Ciorsac a explicat că „pregătirea la altitudine asigură o oxigenare suplimentară a jucătorilor, şi ca o paranteză, dacă gruparea nu îşi poate permite să se deplaseze la munte, eficientă este şi o pregătire restrînsă chiar şi pe plan local, prin menţinerea sportivilor în acelaşi cadru, prin care se evită deplasările citadine şi nu se consumă energie inutil. Cînd se urmăreşte acumularea de potenţial fizic şi volumul de muncă este ridicat, e bine să se utilizeze o pregătire centralizată. Iar ca sporturi individuale, nici nu încape îndoială, canotori, boxeri, atleţi, stau cu lunile în asemenea cantonamente”.

Ciorsac a continuat prin a spune că „revenind la ceea ce înseamnă pregătirea la altitudine, aceasta este benefică nu numai pe timp de iarnă, ci este foarte bună şi vara, iar exemplele cele mai bune le avem din istorie, cu ocazia J.O. de vară din 1968, cu un boom de rezultate de mare valoare, pentru că s-au desfăşurat la altitudine, la Ciudad de Mexico, iar pentru probele de distanţă scurtă, ce nu necesitau efortul aerob, au avut un plus. Probele care presupun un consum mai mare de oxigen este bine să fie pregătite în aceleaşi condiţii, organismul fiind astfel antrenat şi potenţialul este crescut”.

 

„Ce a urmărit Dorinel Munteanu în condiţii grele de mediu şi temperaturi joase?”

Fostul preparator fizic polist a exemplificat prin a mai spune că „pe timp de vară, Gabriela Szabo şi toţi atleţii de fond se pregăteau în Africa, la altitudine, sau prin munţi, deoarece pregătirea în condiţii de munte, de altitudine, este o metodă prin care cîştigi în potenţialul fizic. Celelalte beneficii ar fi de socializare a grupului, imprimate de la cea mai mică vîrstă, şi nu întîmplător în educaţia copiilor existau acele tabere, care din păcate nu mai există, dar cu certitudine ştiu de la colegi care activează de exemplu în Austria că în sistemul lor de învăţămînt chiar şi la nivelul de clasa a IX-a, a X-a, sunt cuprinse obligatoriu în curicula de învăţămînt tabere de schi iarna, de înot vara, de cîte 12 zile, cu campare în condiţii de supravieţuire, în care tinerii trăiesc în cort, îşi fac focul de tabără, au parte de o alimentaţie mai spartană… Contează foarte mult, educă individul, vorbind aici pe lîngă sportul de performanţă”.

Alecu Ciorsac a mai oferit bunul exemplu al Oţelului Galaţi, preferat de Dorinel Munteanu: „Avem cîteva expertize, şi apropo… am studiat în dicţionar ce înseamnă cuvîntul expertiză, este o acţiune în urma căreia se verifică un fapt, pe cînd experienţa este ceea ce noi acumulăm, şi cunoaştem din anii trecuţi, cel mai bun exemplu este Oţelul Galaţi, care o parte a pregătirii de iarnă a făcut-o la munte – cea de acumulare, la munte, pe zăpadă, în condiţii grele. Ce a urmărit Dorinel Munteanu în condiţii grele de mediu şi temperaturi joase? Rezistenţă, rezistenţă în regim de forţă şi rezistenţă aerobă, pentru creşterea capacităţii vitale a jucătorilor. În condiţii de zăpadă, este cea mai bună modalitate de cîştigare a forţei naturale, în special putere, în condiţii specifice de mediu, mediul fiind factorul care îngreunează activitatea motrică, în cazul respectiv fiind vorba de zăpadă, dar se poate derula şi pe nisip, în apă de o anumită adîncime, înclinaţii ale terenului…”

 

„… Tu fiind pregătit în condiţii austere, randamentul este mai bun”

Cît despre durata optimă a unei asemenea perioade de acumulări, Ciorsac a explicat că „fiziologia şi metodologia sportului spune foarte clar că un exerciţiu trebuie repetat de mai multe ori. Acesta este principiul pe care se bazează, pentru obişnuirea organismului cu anumit efort, iar odată ce este obişnuit, se poate trece la o etapă superioară în pregătire. Cînd revii la condiţii climaterice medii, conform cu obişnuinţa cotidiană, tu fiind pregătit în condiţii austere, randamentul este mai bun, pe lîngă potenţialul bio-motric acumulat crescînd şi rezistenţa musculară, forţa musculară. Durata optimă este de minim 10 zile”.

Ciorsac a mai subliniat că este esenţială continuitatea peste ani a desfăşurării acestor perioade de acumulări montane: „La sportivii de mare performanţă, ori noi în România cu greu putem vorbi de mare performanţă în fotbal, este cu totul altceva. Cei din România în general se plâng de durata pregătirii pentru că n-au obişnuinţa acestora, nu sunt obişnuiţi de la nivelul de copii şi juniori, cînd asemenea pregătiri sunt sporadice, unul acum, altul nu ştiu cînd, un exemplu bun fiind şi la Poli. Să nu uităm că marile performanţe au fost realizate în centre specializate de pregătire. Peste tot există Academii, de exemplu în gimnastică, în nataţie, şi altfel nu poţi obţine performanţă, cu naveta de la bloc la stadion, peste kilometri, care erodează puterea de concentrare, comprimă timpul fizic, iar ceasul biologic suferă”.

 

„Faptul că se plîng ţine de motivaţie dar şi de educaţie”

Ciorsac s-a referit şi la conversia de la pregătirea fizică de acumulare la cea specifică: „După perioada de 10 zile, în cazul jocurilor sportive, vorbim de transpunerea pregătirii generale în pregătire fizică specifică ramurii de sport. De aceea, pentru că în primul rînd contează starea terenurilor, în al doilea rînd pentru menţinerea colectivului unit, se practică pregătiri în zone cu climă caldă sau moderată, unde eficienţa jocurilor de pregătire la două zile este aproape de cea dorită. Şi perioada de recuperare şi refacere este mai rapidă în condiţiile în care sistemul nervos nu este stresat de variaţiile de temperaturi. Şi ai jucătorii sub control”.

„Faptul că se plîng ţine de motivaţie dar şi de educaţie. Cînd cîştigi o sumă de 3-4 sau chiar 10 ori mai mare decît un cetăţean de rînd, n-ai voie să te plîngi că stai 10 zile într-un cantonament cu toate condiţiile asigurate, inclusiv suplimente de alimentaţie, şi ai la dispoziţie tot ceea ce este necesar pentru a te pregăti în meseria ta. Din asemenea atitudini rezidă şi rezultatele slabe pe care le au. Un sportiv cu 2.000-3.000 euro salar pe lună ar trebui să fie preocupat de dimineaţa pînă seara de activitatea sa”, a mai spus Alecu Ciorsac, care a continuat, subliniind: „Trebuie făcută o precizare foarte exactă, şi anume că perioada de pregătire cu acumulare este specifică pentru campionatul românesc. Există această pauză mare, care dă posibilitatea să fie efectuată, şi care vine după o vacanţă de 2-3 săptămâni, în care jucătorii primesc programe individualizate, care din păcate îi stresează, în loc să-i ajute. Această perioadă se impune!”

 

„Spre lauda sa, Steaua s-a pregătit la munte, în zăpadă”

Referitor la… şocul termic al unei reveniri din perioada de pregătire specifică la cea precompetiţională, pasaj de care de exemplu poliştii se apropie odată cu încheierea stagiului la Marbella, Ciorsac a spus că „organismul va fi stresat şi fizic şi psihic, pentru că vine de la condiţii de antrenament şi pregătire optime, la temperaturi medii, fiind nevoit să se readapteze la temperaturi negative, mai mult, echipe de top avînd jocuri de maximă importanţă deja în 16 februarie. Spre lauda sa, Steaua s-a pregătit la munte, în zăpadă, Ilie Stan avînd în agendă date anterioare despre modul cum s-au pregătit echipe devenite campioane ale ţării şi urmîndu-le exemplul, care e foarte bun”.

Ciorsac a relevat totodată necesitatea de a atenua diferenţele dintre anumiţi componenţi ai aceleiaşi colectivităţi de sportivi: „Noi avem nevoie de omogenizare nu numai socio-umană dar şi ca potenţial fizic. Jucătorii vin la echipa mare de la formaţii de juniori sau de la liga a III-a, unde background-ul lor fizic nu are potenţialul unuia pregătit în Centrul de la copii şi juniori pînă la nivelul senioratului. Selecţia în fotbal se efctuează perpetuu iar un jucător care n-are potenţial dar l-a recomandat talentul, va trebui să muncească suplimentar pentru adaptarea la efort timp de 90 de minute într-un joc cu ceilalţi coechipieri”.

 

„Torje era de fapt Rege în ţara orbilor”

Preparatorul fizic al baschetbaliştilor de la BC Timba a dat ca exemplu şi dificultăţile întîmpinate de un exponent de vîrf al fotbalului nostru, odată confruntat cu rigorile altui nivel competiţional, salutînd totodată cunoştinţele în amănunţime avute în domeniul pregătirii de un antrenor din cadrul Centrului de copii şi juniori: „Torje s-a dus în Italia şi s-a constatat că nu poate face faţă din punct de vedere fizic, ceea ce i-a contrariat pe mulţi, care spuneau <cum aşa, căci aici alerga cel mai bine!?>. Era de fapt Rege în ţara orbilor, avea potenţialul celui mai bun dintre cei mai slabi. Se efectuează la ora actuală şi la noi teste şi examene de medicină sportivă ce ne relevă potenţialul. Rămîn însă cu convingerea că pregătirea nu este cea mai bună în România, unde se lucrează pe volum mare, în loc să se insiste pe intensitate şi calitate în pregătirea fizică, iar la copii şi juniori trebuie să ne axăm pe anumite calităţi biomotrice. Fiind încă la club, am discutat cu antrenorul Sorin Vlaicu, şi am rămas plăcut surprins să văd că stăpîneşte cunoştinţe foarte bune în acest sens, prioritatea sa fiind dezvoltarea anumitor calităţi motrice pentru o anumită grupă de vîrstă. Sorin ştia că trebuie să pună accent pe o anumită calitate bio-motrică. Mă bucur că ştie…”

 

„Avînd în vedere cum se desfăşoară primele etape de campionat românesc, e bine să se efectueze în condiţii apropiate”

„Ca o concluzie, cantonamentul de iarnă este benefic şi necesar şi nu este bine că uneori s-a sărit la copii şi juniori, în primul rînd. Dacă la seniori s-au deplasat anual, la sectorul juvenil au fost scăpări. Am înţeles însă că anul acesta o echipă de juniori a ajuns în cantonament iar o alta, şi ea, e în cantonament pe plan local”, a mai spus Ciorsac, completînd că „perioada lungă de pauză competiţională impune o pregătire centralizată de acumulare dar în privinţa acestei perioade, avînd în vedere cum se desfăşoară primele etape de campionat românesc, e bine să se efectueze în condiţii apropiate. Dacă ulterior se pot face pregătiri pentru punerea în formă, pentru omogenizarea relaţiilor joc, în condiţii mai blînde – e ideal. Important este ce prioritate are clubul: dacă, în cazul lui Poli, este să lege relaţiile de joc, odată ce jucătorul este bine pregătit fizic, atunci alegerile stau în picioare. Dacă ne gîndim la lotul echipei mari, regăsim 40% dintre jucători crescuţi în Centrul de copii şi juniori, ori aceşti jucători, cel puţin din 2007, au beneficiat de pregătiri centralizate şi la munte, cînd s-a putut, şi vara, în Ungaria. Mă duc la zăpadă pentru o anumită perioadă de timp dar nu numai pentru alergare, trebuie să am şi condiţiile de teren, pentru pregătirea specifică, cu mingea, căci nu pot să-i ţin 10 zile fără minge – e impropriu la acest nivel. Dacă mă duc, măcar o sală să am la dispoziţie, să exersez procedee tehnice de bază. În asta găsesc eu preferinţa antrenorilor anteriori de la Poli de a se deplasa în Ungaria, temperatura şi clima fiind apropiate de cele ale Timişoarei dar şi terenul sintetic, sala de forţă, fiind posibilităţi la îndemînă”.

 

„Să pui accent pe copii şi juniori, că altfel scoţi bani din buzunar”

Alecu Ciorsac a mai oferit un bun exemplu, cel al profesionalismului Academiei Gheorghe Hagi, un etalon la ora actuală în fotbalul românesc, la care ar trebui să tindă cît mai multe grupări: „Acum avem şi o situaţie extremă de climă dar de 7-8 ani se tot manifestă în februarie, şi nu există retur fără terenuri îngheţate şi jocuri pe ger, iar cam în ultima decadă s-a pus mereu problema amînării începutului de retur. Totul trebuie cumpănit. Important este ca atunci cînd vrei să faci performanţă să fii conştient că trebuie să pui accent pe copii şi juniori, căci altfel scoţi bani din buzunar pentru a transfera jucători profesionişti. Lipsa profesioniştilor în domeniul managementului sportiv, cînd pumnul în masă şi rigurozitatea drastică înlocuiesc veritabilele abordări, dar pumn în masă fără să oferi nimic în schimb, echivalează cu dictatura, tortura, spune-i cum vrei. Poţi veni cu cerinţe maxime atunci cînd oferi maxim. Uitaţi la investiţiile lui Hagi, ce selecţie face, inclusiv internaţională, cît investeşte, cum îşi plăteşte antrenorii, care sunt rezultatele sale, încît a ajuns fruntaş în liga a doua cu juniori crescuţi de Academie într-un răstimp de 4 ani. Te întrebi unde ar fi deja dacă ar fi avut mai mult timp la dispoziţie…”

 

Pledoarie pro-domo: „Sperăm ca juniorii să nu se piardă!”

Şi a încheiat printr-o pledoarie pro-domo: „Spre lauda noastră, pledez pro-domo, am învins în Campionatul Naţional de juniori A prin abnegaţie, unitate de grup, dar în semifinală juniorii generaţiei de 1994 s-au arătat mult mai laborioşi, putem spune chiar mai valoroşi decît campionii, şi asta nu o spunem ca un afront ci ca o laudă la adresa potenţialului clubului la nivel de juniori. Sperăm să fie bine, ca juniorii să nu se piardă. Concluzionînd, putem spune că avem potenţialul, am avut emulaţia şi sprijinul sentimental local de a ne putea lupta cu un titan al fotbalului, şi puteam să fim peste el. Ei, am greşit undeva, în management, şi ne-a luat faţa ca unui pom căruia n-am ştiut să-i tăiem ramurile uscate, din cauza cărora au avut de suferit cele sănătoase, în umbra celor putrezite şi consumatoare de sevă inutilă”.

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ciorsac: „Pregătirea nu este cea mai bună în România”

  1. ionuț dianu spune:

    …Corect grăiește prof. Alecu Ciorsac. Modest, fără să jinească, vorbește de management. Managementul de la Poli, căci despre asta este vorba, lasă de dorit. Și ca să traducem, cel care bate cu pumnul în masă este ”geniul” Chivorchian. Nu spune Alecu de ce a plecat de la clubul alb-violet. Poate că nu a fost întrebat. Noi știm. Așa vor mai pleca și alții. Insistând la capitolul juniori, interlocutorul lui Comșulea spune cam tot ceea ce trebuie să se întreprindă la respectivul nivel și-l dă exemplu pe Hagi. Cu investiții minime și Timișoara poate continua dezvoltarea centrului de copii și juniori, nu să fie promovate preocupări învechite și orientate spre propiile interese vizând gașca lui Chivorchian și Stanciu. Ar fi multe de spus. Poate, dacă oficialitățile locale preiau frâiele Politehnicii vor ține cont de aceste amănunte atât de valabile. Felicitări, Alecu!”

  2. the_bad_boy spune:

    Felicitari profesorului Alecu!Este unul dintre putinii care are curaj sa deschida gura..si nu este un lingau,ca si altii din cadrul clubului.
    Si spune foarte bine de D-L Moldovean..care cu forta vrea sa faca totul si baga pumnul in gura,problema e ca nimeni nu ia masuri impotriva „flamandului”care si-a castigat adepti de prin zona,si impreuna isi bat joc de tot ce inseamna fotbal in Timisoara.Tot se da in mass media cheltuielile clubului…dar ma intreb cele reale oare de ce nu se dau…de ce in permanenta se minte cu nerusinare…Banii care apar la Centrul de Copii si Juniori nu au folositi in toti anii de cand e bkp aici…doar se minte opinia publica cu asemenea idiotenii…apr cheltuieli pe cantonamente…de unde,juniorii au fost un singur an pe banii clubului..in rest doar parintii au contribuit….
    Cum draq,nu poate sa vina cineva cu personalitate in tot clubul asta,care sa bata cu pumnul in masa la Moldovean…speram ca o data cu venirea lui Alin Artimon sa se schimbe Centrul in bine…dar,parca mai rau este.
    Oricum,lipsesc oamenii cu personalitate din Banat..si ne place sa fim condusi,asta e clar..nimeni nu are tupeu sa ia atitudine.
    Sa speram ca va ajunge si aici o persoana potenta cu bani,si cu ganduri curate,pentru a duce acest club unde merita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 5 = treizeci cinci

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: