Cum îi creşti, aşa-i ai. La juniorii U14 sub egida AJF Timiş, modelul afişat celor de 2011 e arbitrajul în blugi şi terenul sintetic

Aşa cum îi creşti, îi şi ai, iar ce „model exemplar” din gama „merge şi-aşa” a fost înfăţişat oficial noilor generaţii, mai exact unor juniori sub 14 ani, cu ocazia unui meci din etapa a XI-a a Seriei 1 a Campionatului Judeţean Timiş jucat sub egida AJFT zilele trecute, la care un arbitru delegat de CJA a AJF s-a prezentat nu altfel decât în pantaloni de blugi în faţa elevilor sportivi, nevoiţi a-şi periclita articulaţiile în formare pe gazonul sintetic de la grupul de terenuri „Adrian Stoicov”, aceasta fiind însă o cu totul altă veche poveste. 

Noutatea ultimul răcnet constând în lansarea de către Comisia Judeţeană de Arbitraj a Asociaţiei Judeţene de Fotbal Timiş a unei mode autumnale de trecere spre sezonul rece de-a binelea, eşantionul ţinutei improprii fiind etalat de unul dintre arbitrii delegaţi la întâlnirea juniorilor generaţiei 2011 de la LPS Banatul Timişoara şi ACS Victoria Arena Utvin, elevi folosiţi experimental pentru „a-şi spăla ochii” cu o asemenea vestimentaţie stradală a „împărţitorului dreptăţii” meciului de fotbal juvenil ce n-are nici în clin, nici în mânecă cu echipamentul „cavalerilor fluierului”, trimisul CJA intrând pe teren în pantaloni de blugi.

Ce prestanţă mai poate oare avea delegatul la centru al CJA a AJFT dacă astfel se înfăţişează în faţa „noilor valuri” de fotbalişti în formare?

Şi ce exemplu poate astfel conferi Asociaţia Judeţeană de Fotbal Timiş, sub egida căreia se juca în cadru oficial meciul juvenil de la ora 15:45, din moment ce unor elevi în plină formare ca sportivi dar şi membri ai societăţii li se prezintă totuşi şi versiunea alternativă „merge şi-aşa”!?

Se ştie că infrastructura sportivă a Timişoarei şi Timişului în general este semnificativ sub standardele cât de cât acceptabile, încât o mulţime de copii şi juniori sunt constrânşi a-şi periclita în varii condiţii integritatea fizică tocmai într-o perioadă mai delicată a dezvoltării lor fiziologice, destule fiind condiţiile improprii de joc de care pot dispune, „sinteticul” de o calitate discutabilă constituind o astfel de găselniţă contraindicată, însă măcar bunul exemplu al celor care organizează competiţiile să fie totuşi exersat, iar a te înfăţişa echipat regulamentar în faţa „viitoarelor generaţii” echivalează cu un aspect elementar de bază.

Încălcat într-atât de grosolan de către arbitrul delegat încât, remarcat fiind la faţa locului că există o totală incompatibilitate între pe de-o parte prezenţa sa pe teren cu fluierul în mână, iar pe de altă parte vestimentaţia nonsportivă, în pantaloni de blugi, s-a manifestat contrariat în sensul că n-ar fi înţeles care ar fi problema.

Una suficient de mare din moment ce şi colegul său de arbitraj la LPS Banatul – ACS Victoria Arena, încă pe băncile Liceului cu Program Sportiv, era implicit prins într-un conflict de interese, vizavi de prestarea unei activităţi care impune imparţialitate, în condiţiile în care una dintre protagoniste era tocmai „Banatul”.

Infrastructura sportivă a capitalei Banatului e vraişte, după chipul şi asemănarea „răului gospodar”, delegările după ureche din partea CJA a AJFT sunt cum sunt, şi mai apare şi câte-un insolent nedetectând nimic anormal în a se prezenta în pantaloni de blugi pentru arbitrarea unui meci juvenil, încât astfel este conturat mediul şi climatul în care sunt nevoite a creşte şi a se dezvolta noile generaţii în fotbalul timişean.

Inadecvat.

Şi-atunci ar mai fi cumva de mirare că au secat calificările principalelor grupări timişorene în fazele play-off naţionale la cele mai mari 4 categorii de vârstă!?

Nicidecum.

O consecinţă doar firească în baza resortului cauză-efect.

Sectorul juvenil fiind de fapt aproape praf şi pulbere, cu copiii şi juniorii victime ale unui „sistem” de interese care nu concurează la conferirea posibilităţii ca noile generaţii să-şi atingă potenţialul real de exprimare, ci care se conservă din inerţie tot pentru salvarea aparenţelor cum că AJF Timiş şi-ar face datoria.

Doar alte false impresii, „Ura şi la gară!”, interesul purtând fesul, iar mai totul învârtindu-se în jurul osciorului de ros, al „banului” ca scop în sine. 

Că hoţia şi lăcomia, îmbinate cu ignoranţa şi indiferenţa, au dus la decăderea infrastructurii sportive locale, sărăcită de-a binelea la stadiul lopeţii de lemn, e deja de notorietate, dar a-i mai „munci” pe copii şi juniori prin frig pe nişte suprafeţe de joc pericol public pentru a constata că arbitrul care „îi fluieră” e pseudo echipat în… pantaloni de blugi e de-a dreptul elocvent pentru starea reală de fapt a lucrurilor „la firul ierbii”. 

Ce credibilitate mai poate avea în exerciţiul funcţiunii un trimis delegat al CJA a AJFT cu o asemenea atitudine, şi ce rol de formatori mai au pseudo adulţii din societate, de fapt nişte imaturi în linii mari habar neavând pe ce lume trăiesc, dacă astea sunt condiţiile de formare la care pot fi expuşi cei din generaţii viitoare!?

Obligaţia morală a unei cu totul alte conduite ar trebui insuflată de către decidenţi, cei cu delegările şi-n linii mari cei care se ocupă de destinele fotbalului judeţean.

Dar cine să-şi mai şi bată capul cu asemenea la prima vedere desuetudini precum „educaţia sportivă”!?

Ori pentru a o insufla cuiva, trebuie mai întâi ca tu însuţi s-o stăpâneşti. 

Caragialescul situaţiei punctuale de la „sinteticul” de lângă bietul oval părăsit căruia i s-a pus injust lacătul având şi cireaşa pe tort, în sensul că unul dintre părinţi, în loc să se preocupe de condiţiile în care erau nevoiţi elevii să joace meciul oficial, era mai atent nevoie mare vizavi de „necesarul” arbitrilor, şi-anume acela de a-şi… încasa baremul.

Oau!

Şi-astfel am ajuns din nou la faptul cât se poate de scandalos al majorării acestuia în vară după bunul plac ajefist fără acordul Adunării Generale a AJFT, absolut nestatutar.

Părinţii – dintre care destui, în necunoştinţă de cauză, sunt oricum duşi binişor cu preşul în sectorul juvenil pe fondul prezenţei în fenomen a atâtor „ciuperci după ploaie”, fel de fel de antrenori care mai de care mai incompatbili ca vocaţie, chemare şi înclinaţii cu instruirea sportiv-fotbalistic-educaţională a noilor generaţii – fiind susceptibili a deveni părtaşi „pe pilot automat” sistemului complicitar care concurează mai degrabă la subminarea şi nu la stimularea atingerii potenţialului real al „valurilor ce vin din urmă”. 

Novac şi Gafton au fost arbitrii delegaţi trimişi pe teren de CJA a AJF la jocul cu pricina, iar la pauză s-a recurs la ceea ce se impunea din capul locului, echiparea regulamentară pentru repriza a II-a, şi nu şi-n continuare în blugi, însă doar ca urmare a unei sesizări şi nu din convingere, căci în absenţa interpelării nici că şi-ar fi pus problema a „oficia” altfel decât îmbrăcat în pantaloni de blugi, ceea ce dovedeşte din plin că fotbalul timişean e într-adevăr aidoma unui sat fără câini, mufat bunului plac şi din păcate nu respectării întocmai a statutelor şi regulamentelor, conferind un vot de blam celor care-i conduc destinele, căci întotdeauna peştele de la cap se împute.  

Ar trebui să-şi dea unii demisia de onoare. 

Ştiut fiind şi faptul că, la fel, întotdeauna, peştele de la coadă se şi curăţă. 

„De la firul de iarbă” al fenomenului. Dacă însă acesta este curat şi sănătos organic, dar nu gripat de atitudini defetiste conform cărora propriile interese majore ale celor în formare sunt umbrite de aspecte triviale precum asigurarea baremurilor unora fie chiar şi în blugi.

Barem pentru un trimis delegat înfăţişat în calitate de arbitru al unui joc oficial ca „de pe stradă”, în pantaloni de blugi!?

AJFT, CJA şi toţi decidenţii cu răspundere şi responsabilităţi din „fotbalul mic” judeţean simţind probabil în adâncul sufletului lor, dacă mai exersează asemenea simţăminte şi trăiri umane, că noile generaţii juvenile sunt de fapt trădate prin prisma climatului şi mediului general inadecvat în care sunt induse în sportul în 11. 

Iar rezultatele se văd, aceste rezultate constituind însă chiar poate cea mai mică problemă. 

Cea mai mare fiind dată de climatul nesănătos alterat şi perimat din fenomen în care generaţiile actuale de pseudo adulţi imaturi induc „noile valuri” pe exact aceleaşi albii şi făgaşe. 

Iar absolut totul, dar totul, pleacă în mod chintesenţial de la vidul conştiinţei spirituale, inducând mentalitatea defectuoasă – o mare hibă la români, însă şi cel mai greu de schimbat, de unde şi incapacitatea voinţei autentice de a modifica radical în bine lucrurile prin tăierea răului de la rădăcină, voinţă din păcate sever atrofiată în biata ţărişoară cu datoria externă de aproape 181 de miliarde euro şi în continuă creştere conform ultimului comunicat BNR din iulie 2024. 

Suntem unde suntem prin noi înşine, în blugi sau pentru o clipă în curul gol la pauză.