Săptămâna aceasta, de marţi până joi, s-au jucat primele 12 meciuri în cele 4 serii din faza grupelor deja celei de-a treia ediţii a Cupei României cu acest implant aplicat de FRF cu începere din toamna lui 2022.
Iar vineri şi primele partide din etapa a XII-a în Liga a II-a, printre care CSA Steaua – Corvinul, cu un rezultat elocvent, 3-0.
Şi ce-ar putea avea startul unei noi faze a grupelor Cupei României cu eşecul în campionat la un scor de forfeit al încă deţinătoarei la zi a trofeului întrecerii eliminatorii, dar deja scoasă din cursa actualei ediţii?
Are acel ceva într-un sens mai profund.
Căci Corvinul, în entuziasmul său avântat, dornic de a reînvia zilele de altădată ale alb-albaştrilor, a sorbit cu nesaţ în sezonul trecut din potirul otrăvit al Cupei României, ba chiar până la fund cu ocazia finalei adjudecate la 15 mai la penalty-uri la Sibiu în faţa unei prim-divizionare, iar vicecampioana în exerciţiu a Ligii 2 resimte efectele în timp.
Căci, pe când primele cluburi româneşti începeau la 18 octombrie 2022, aşadar cu încă un an înaintea debutului de parcurs victorios al Corvinului în Cupa României, primele întâlniri din istoria competiţiei ca parte ale unor jocuri în grupe, erau cât se poate de clar şi precis pioniere ale unui experiment.
Competiţiile de cupă erau eliminatorii în general în unică manşă şi n-avuseseră implicit până atunci caracterul unora de campionat, de exemplu cu grupe, iar tocmai astea le şi definea prin diferenţiere, caracterul eliminatoriu direct.
Dar din toamna lui 2022, de la stăpânire putere, nu mai avea loc o fază precum a 16-imilor şi în mod evident cea a optimilor, ci pentru intrarea în sferturi trebuia să prinzi unul din primele două locuri ale grupelor sextet, în baza rezultatelor în cele 3 partide programate, fără a juca aşadar cu toate colegele de serie cu care erai repartizat.
Şi nu vă lasă impresia a ceva cât se poate de similar în noua fază a grupelor mamut lansată de UEFA din această toamnă în fiecare din cele 3 întreceri ale sale, Champions League, Europa League şi Conference?
Cu cele câte 9 întâlniri pentru fiecare formaţie în grupele punând laolaltă absolut toate cluburile rămase în concurs, peste 30 în fiecare concurs.
Ba bine că nu.
La 2 ani după o anumită implementare în fotbalul românesc, cel european şi-a căpătat la rândul său porţia de inovaţie din aceeaşi gamă.
Iar aşa se şi procedează într-o schemă mai mare a lucrurilor.
Mai întâi se testează ceva cu titlu experimental pe o anumită porţiune limitată, iar apoi se aplică „în masă”.
Şi cât de convenabil era poligonul de încercare al fotbalului românesc, într-o societate românească postdecembristă în general subtil supusă atâtor felurite încercări, susceptibilă fiind după predecembrism absorbţiei a tot ce i s-ar arunca în cale.
Iar „corp străin” pentru o întrecere eliminatorie de cupă era faza grupelor indusă din 2022 fie şi doar carcasei unei competiţii a Cupei României ajunse suficient de prăfuită în timp.
Pe cât de străin, pe-atât de bizar, dacă observai că-n aceeaşi fază a grupelor putea apărea o întâlnire gen Farul – CFR Cluj, între campioane naţionale în actualul deceniu, dar pe de altă parte şi tip Ocna Mureş – Minaur ori CSM Alexandria – CSC Dumbrăviţa, iar despre întâlnirea din decembrie 2022 a teleormănenilor cu timişenii se putea lesne constata, fără a uita teribila stare deplorabilă a suprafeţei de joc de pe „Peco” – foto, că ambele echipe erau pe-atunci deja eliminate din cursa spre sferturi, fără a mai avea nicio şansă de a prinde măcar locul 2 în grupa sextet, indiferent de rezultat, partida neavând aşadar absolut niciun rost, poate doar pe post de sugestiv exemplu al absurdităţii aberaţiei la care erau supuse participantele la experimentul în plină implementare la prima ediţie a sa.
Iar ca o paranteză, tot în acel decembrie 2022 se consemna pe „Minaur” din Zlatna şi-un CS Ocna Mureş – CS Minaur Baia Mare 0-6 cu aceeaşi finalitate, fără ca măcar învingătoarea meciului de aşa-zisă cupă, dar de fapt în grupe ale acesteia, să avanseze în sferturi.
Şi totuşi, experimentul continua, căci tare mult le convine unora să testeze apele, iar suficient de mult nu le pasă altora a face pe cobaii, fie şi dacă ar intra la apă.
Că a fost rodajul cu asemenea grupe la „recomandare” unională sau nu, puţin mai contează, istoria fiind rescrisă într-o competiţie eminamente eliminatorie şi implicit alterată în raport cu caracterul ei esenţial definitoriu.
Eliminatorie şi nu prea.
Iar odată implantul efectuat în toamna lui 2022, s-a înfiripat apoi obişnuinţa ca o a doua natură, înregimentarea pe pilot automat la noua schemă decurgând de la sine în cea de-a doua ediţie cu grupe, atrăgând alţi muşterii.
Fără a-şi autoadresa întrebări, fără a le pune intermediarilor cu implementarea testării la un anumit nivel naţional, dinspre unul unional. Recomandarea prinsese, sămânţa fusese sădită.
Noi muncim, noi nu gândim ar suna pe undeva cumva reacţia cluburilor afiliate FRF, aliniindu-se docil programului trasat, indiferent de ceea ce le era aruncat în cale.
Iar „corpul străin” implantat sub forma fazei grupelor chiar constituia o anomalie, o aberantă absurditate în toată puterea cuvântului.
Însă bineînţeles că existau şi argumente „stimulative” în sensul îmbrăţişării „noului”, iar astfel potirul era mai lesne servit. Cu tot cu otrava în el.
Nimic din răul „inovativ” nu pare în general deloc aşa la prima vedere, dimpotrivă, stârnind setea de mai mult şi „mai bine”, pe post de duşman al binelui, deloc vorbă-n vânt.
Încât, iată!, din aproape-n aproape, s-a ajuns deja săptămâna aceasta la lansarea celei de-a treia ediţii în noua schemă, obişnuinţa fiind o a doua natură umană, bineînţeles exersată şi-n acest caz.
Iar detaliile sunt unele şi-aceleaşi, pe de-o parte şi de exemplu CS Afumaţi – Ceahlăul 0-0 ori SCM Râmnicu Vâlcea – „Muncitoresc” Reşiţa 0-1, pe de altă parte şi Dinamo 1948 – FCSB 0-4 între 3 asemenea întâlniri reunind strict prim-divizionare.
Vor da poate alţii exemplul CSM Unirea Alba Iulia – Sepsi 1-0, în sensul reliefării acelui „farmec al cupei” încă existent şi-n noul format, dar realitatea e că s-a implementat o absurditate alterând însăşi natura firească a unei competiţii eliminatorii.
Al cărei trofeu nu mai poate fi deja apărat de ultima sa câştigătoare din mai 2024, Corvinul, scoasă din cursă încă din tururile eliminatorii „pe bune” premergătoare fazei grupelor actualei ediţii, iar hunedorenii se-arată momentan a fi în pericol de-a nu-şi apăra cu succes nici postura de vicecampioni în 2024 în play-off-ul Ligii 2, asta prin prisma acestui al treilea eşec la zero în ultimele 4 etape de campionat în care n-au marcat absolut deloc.
Iar tot acest recul din dreptul clubului fără drept de promovare şi pentru al doilea sezon la rând după ce a sorbit până la fund în 2024 din potirul Cupei României.
Urmările de la un an la altul fiind chiar elocvente.
Căci în noiembrie 2023, nu precum la 1 noiembrie 2024, CSA Steaua – Corvinul 3-0 în runda în curs din Liga 2, CSA Steaua – Corvinul se încheia atunci 0-1 în Ghencea la 30… noiembrie 2023, hunedorenii păstrându-şi astfel locul 2 pe scena secundă iar toată lumea părând a fi a lor.
Căci peste exact o săptămână se duceau şi la Oradea, şi aplicau în decembrie 2023 un 6-0 (3-0) pe „Iuliu Bodola” terţ-divizionarei Progresul Pecica, albaştrii „de la Michael Klein” câştigând astfel o grupă a Cupei României, după ce-i atacau şefia cu alte succese la zero, 2-0 în septembrie cu Chindia şi 1-0 în octombrie cu Sepsi.
Rampe de lansare pe drumul spre finala adjudecată împotriva Oţelului, o şi mai mare rampă de propulsie, pe post de reprezentantă a fotbalului românesc în eurocupe, direct pe scena UEFA Europa League.
Iar când e vremea caldă şi totul e dulce, atunci şi promisiunile federale sunt asemuite borcanului cu miere.
FRF scutind-o pe Corvinul de apariţia în primele 3 meciuri de campionat ale acestei noi ediţii a Ligii a II-a, cât să reprezinte cât mai bine România în eurocupe dar să şi fie uns dosarul de acceptare a dreptului de promovare.
Şi totul a fost la fel de frumos cât timp „albaştrii” au trecut de maghiari şi s-au ales implicit cu o descindere la… Adriatica, la Rijeka, parcursul central-est european căpătând contur.
Urmând însă inevitabil şi reversul medaliei, cu redirecţionarea spre Conference League şi o lungă cale sprâncenată spre teritorii ex-sovietice, cu tot cu o eliminare din parcursul internaţional, cuplată refuzului federal vizavi de dreptul de promovare, FRF răsucindu-se tacticos cu 180 de grade.
Iar de-acolo până la realitatea la zi din dosarul lăsat pe raft al Corvinului, conform situaţiei din ziua morţilor, n-a mai fost deloc mult.
Alunecarea făcându-se până la bilanţul 10 4 2 4 8-9 14 puncte, „albaştrii” nealegându-se nici cu cele 3 puncte adjudecate pe teren la Dunăre la 14 septembrie în dauna trupei lui Sarcină, falimentară şi-ntre timp dispărută din Liga 2, în consecinţă rezultatele anulate.
Iar ca ironia soartei să fie completă pentru Corvinul, degeaba şi calificarea la 30 august din turul 3 al Cupei României, cât încă erau faze eliminatorii „pe bune” înaintea celei a grupelor – tocmai demarată, atunci cu 3-0 la… Dunăre în dauna aceleiaşi trupe falimentare a lui Sarcină, căci un tur mai apoi deţinătoarea trofeului era eliminată cu 2-0 de FC Argeş.
Şi eliminată din competiţia al cărei trofeu încă îl deţine, şi cu dificultăţi în campionat, sau semne ale contaminării cu sorbirea până la fund a potirului otrăvit.
Corvinul s-a intoxicat nociv ambalându-se ca secund divizionar pe poligonul de încercare implementat din 2022 cu titlu inovativ dar de fapt experimental de către FRF.
Implantând „corpul străin” pe post de modalitate de testare la „recomandare” unională.
Iar Federaţia Română de Fotbal – cea cu sădirea seminţei care a prins în biata Cupei României, cu stratul de osânză al „grupelor” pe burtă, fiind exact una şi aceeaşi cu Federaţia Română de Fotbal care a şi dat înapoi în „dosarul Corvinul”.
FRF având nevoie în „fotbalul lui 272-0” de membri afiliaţi suficient de susceptibili experimentelor sale din aproape-n aproape, unele, la „recomandare” unională. Grupe de fetiţe, fete şi senioare mai trebuindu-le cluburilor afiliate acomodate între timp absurdităţii pe numele „faza grupelor”, iar astfel România s-a integrat şi mai mult la nivel unional, inclusiv prin fotbal.
România, dintotdeauna europeană dar confuză identitar, s-a simţit implicit insuficient de sigură pe sine pentru a deduce că oricum e europeană prin esenţa lucrurilor, fără a mai fi nevoie şi de a se da peste cap şi-n poziţie de… preş pentru a se aşa-zis „integra” în struţocămila pe cale de inexorabilă dezintegrare, UE decăzut în absurd tocmai de pe urma atâtor şi-atâtor aberaţii peste aberaţii, printre care şi unele recomandate a fi implementate în „teritorii”, experimentul sportiv-fotbalistic dinspre UEFA cu „faza grupelor în cupă” fiind cât se poate de mic şi insignifiant, dar şi sugestiv ca exemplu.
E ca şi cum cineva îţi spune să te-arunci în fântână, indiferent de riscuri, şi tu totuşi o faci – ceea ce se şi petrece cu teritoriile unionale de sub umbrela absurdei distopii fără viitor UE, iar într-o mult mai mică măsură respectiva ilustrată se-aplică şi la nivelul relaţiei FRF – cluburi afiliate, forul federal băgându-le sub nas un potir otrăvit prin care fotbalul carpatin nici nu mai are deja tradiţionala Cupa României aşa cum o ştiam cu toţii, cu ale sale bune şi rele. Ci una alterată la recomandare unională prin implantarea unui „corp străin”, faza grupelor.
Iar şi cluburile, în lumea lor, la fel s-au… „aruncat în fântână”, fără măcar a trece prin filtrul raţiunii, al cugetului şi simţirii, dacă la o astfel de întrecere a Cupei României ar vrea cu adevărat a participa.
Dar vrerilor şi pornirilor omului nu li te poţi opune. Tot înainte! Necontând încotro.
