De aproape 15 ani, fotbalul românesc a intrat într-un con de penumbră mult mai pronunţat decât în alte perioade mai puţin faste. Explicaţiile şi cauzele sunt multiple şi cunoscute în mare parte. Majoritatea le ştim, dar nu se reacţionează în nici un fel.
Cei care au condus destinele fotbalului românesc în această perioadă au sfidat orice raţiune şi pe toată lumea, crezându-se mai presus de lege. Cum altfel se explică salariile uriaşe, avantajele de care au beneficiat ajungând nişte nababi, ei, care până nu de mult erau nişte oameni obişnuiţi. Cum altfel se explică, de exemplu, contractul de-a dreptul năucitor al lui Victor Piţurcă, antrenor fără rezultate remarcabile de atâta amar de vreme? Mulţi s-au îmbogăţit nemeritat din fotbal fără să lase ceva în urmă sau să aibă nişte rezultate notabile. Oameni fără discernământ au încheiat contracte mari, de-a dreptul sfidătoare, cu jucători mediocri care nu au progresat deloc în timp. Dar şi acest aspect are o explicaţie: de multe ori, aceşti şmecheri îşi au partea lor de beneficii din contractele încheiate. Când beneficiezi de un asemenea contract, nu mai eşti interesat să demonstrezi ceva, să ai rezultate, iar evoluţia fotbalului nostru stagnează.
Un alt aspect păgubos este acela că cluburile nu sunt aşezate pe baze solide cu o stabilitate financiară şi siguranţă în funcţionare. Au apărut peste noapte aşa-zişii creditori, şi nu patroni, care investesc puţin de ochii lumii, beneficiază de multe facilităţi şi apoi caută să-şi recupereze banii, invocând cheltuieli inexistente. Timişoara şi Aradul au avut experienţe amare cu creditori italieni care şi-au creat un nume şi apoi au lăsat echipele în derivă.
Aceste exemple nu sunt suficiente pentru alţii. De exemplu, clubul Rapid Bucureşti, un club de tradiţie, emblematic pentru fotbalul românesc, riscă să încapă pe mâinile unui italian sau ale unui moldovean ale căror nume nu ne spun nimic. Clubul Dinamo Bucureşti este în insolvenţă, iar tovarăşul Anghelache, într-un autentic limbaj de lemn, încearcă să ne aburească, susţinând că insolvenţa este benefică pentru club.
Un alt aspect supărător care își face tot mai simţită prezenţa este politizarea fotbalului. Partidele aflate la putere îşi numesc oamenii lor în posturi de conducere în fotbal, încercând astfel să controleze şi această activitate. De cele mai multe ori, cei numiţi nu sunt cunoscători ai fenomenului, dar asta contează mai puţin. Un păcălici din fotbalul arădean se erijează în mare continuator al fenomenului fotbalistic UTA. Dar, de fapt, respectă indicațiile de partid și se aliniază acestora.
