Deja retrogradată după 6 ediţii în divizia secundă, Ripensia cedează şi mai categoric la ultima apariţie pe „Electrica” în Liga 2, 0-3 (0-2) cu FC Braşov

Pentru o grupare a Ripensiei care învingea de 4 ori în primele 6 apariţii acasă în acest campionat, inclusiv cu 3-1 în faţa Politehnicii Iaşi – astăzi pe un loc de promovare directă din play-off în SuperLiga, a se despărţi de încercaţii puţini simpatizanţi la ultima partidă pe „Electrica” în Liga 2 înaintea retrogradării de maniera în care a avut parte astăzi la matineu, înregistrând cel mai copleşitor deficit pe propriul teren în ediţia 2022-23 a eşalonului secund, 0-3 (0-2) cu FC Braşov, a echivalat cu răsucirea cuţitului în rană. 

Deja fiind retrogradată matematic, rezultatul nu mai conta cu adevărat din acest punct de vedere, strict ierarhic, dar o ultimă impresie bună în Timişoara ar mai fi salvat cât de cât oarecum ceva din onoarea clubului ex-multiplu campion interbelic, după ce la penultima apariţie acasă, acum două săptămâni, stopa printr-o remiză şirul „piatră de moară” al celor 4 înfrângeri în Liga 2 pe „Electrica”. 

Ultima reprezentaţie a fost şi cea mai neplăcută, depăşind deficitul înregistrat aici la apariţia finală în sezonul regulat, 0-2 cu Clubul Sportiv al Armatei, egalând pe de altă parte marja celei mai usturătoare înfrângeri a roş-galbenilor în acest campionat, cu 3-0 la Slatina în septembrie 2022.   

În toamnă, pe când „Ripi” contura un bilanţ pozitiv acasă în primele 6 partide din Liga 2 pe „Electrica”, obţinând 4 succese şi o remiză albă cu incomoda Csikszereda, şi un golaveraj parţial de 10-3, semnele erau încurajatoare în sensul că timişorenii ar fi scos-o la capăt şi în cel de-al treilea sezon consecutiv în faza play-out, însă puţini ar fi prevătut pe-atunci reactivarea de către conducătorul de club Dumitru Mihu a ideii cu care cocheta în februarie 2022 de a-i înscrie pe bănăţeni din vara trecută în Liga 3, reactivare a ideii prin readaptarea sa sub forma unei versiuni ţinând de despărţirile la „solduri în luna cadourilor”, după sezonul de toamnă, decisivă în înrâurirea ulterioară a lucrurilor, din 2023.

Ce este cel mai trist în cazul Ripensiei are de-a face cu faptul că „lansarea la apă” şi „botezul focului” în sistemul divizionar al seniorilor pentru unii juniori din propriul centru juvenil a fost ales – cât se poate de contraproductiv şi neinspirat, nu pe fondul liniştit al unui parcurs de croazieră spre menţinerea în Liga 2, ci în condiţiile cât se poate de apăsătoare ale unei curse pentru evitarea retrogradării care n-ar fi trebuit în niciun caz purtată cu destui „mânji” puţin experimentaţi. 

Dacă astfel cred diriguitorii ripensişti că pot „căli” şi oferi experienţă competiţională junilor din propria bătătură, atunci se înşeală cât se poate de amarnic, pentru că au acţionat în contratimp în a-i expune unor situaţii nedorite şi neplăcute, aidoma „mieilor la tăiat”, a scoate eventual castanele din foc cu mâinile unor adolescenţi care n-aveau ce să fie induşi în cadrul seniorilor în astfel de circumstanţe, ci într-un alt context.

Iar sacrificaţi chiar au şi fost în Vinerea Mare de Paşti, resimţind pe propria piele o retrogradare înainte de termen departe de casă, la care alţii s-au făcut de fapt părtaşi. 

Ceea ce s-a conturat în ultimele săptămâni fiind cât se poate de previzibil, având aşadar implicit de-a face cu o abordare premeditată, cât se poate de detrimentală pentru psihicul unor tineri sportivi în devenire.

N-ar fi exclus să-i şi auzi pe unii că astfel s-ar crea caracterele „adevărate”, dar ceea ce s-a înfăptuit de la cârma Ripensiei la începutul pauzei de iarnă nu prea are de-a face cu sportul competiţional, cu conceptul de performanţă sportivă. 

Iar cel mai grav şi mai grav este că experimentul cu dezodământ previzibil, desăvârşit în Vinerea Mare şi având astăzi o completare teribil de apăsătoare, a fost abordat în numele unui club multiplu campion interbelic al României, iar ulterior promovat cu trudă pe teren la reactivarea sa, 4 divizii din „Municipal” până în Liga 2, între 2013 şi 2017, poziţie adjudecată în anticamera elitei ce n-ar fi trebuit într-atât de uşor lăsată pe apa Sâmbetei odată cu „soldurile lunii cadourilor”. 

Staff-ul tehnic şi sportivii au fost puşi în iarnă în faţa unei situaţii limită, cu tente critice, iar oricât de mult ar fi contribuit Mihu la sprijinirea investiţiei iniţiale a predecesorilor săi şi la asigurarea continuităţii prin preluarea acestor responsabilităţi financiare, una e una şi alta e alta, n-ar fi trebuit sub nicio formă, ţinând strict de planul performanţei sportive, a da cu piciorul unui loc conturat cu mari eforturi de foşti roş-galbeni pe calea spre Liga 2 până în 2017.

De la un 16-0 la debutul acasă în Liga 2 contra sucevenilor, la un 0-3 la despărţirea de „Electrica” şi proprii fani înaintea retrogradării în Liga 3, iată un contrast într-atât de mare pe cât de evidentă este constatarea că ceea ce păţeau mânjii Forestei bucovinene la Timişoara în vara lui 2017 nu trebuia repetat în oarecare măsură în această primăvară pe seama unor Andreaş sau alţi juniori ai locului. 

Aduce a masochism dar şi a viziune înceţoşată în ceea ce priveşte ideea de performanţă sportivă în arena competiţională.  

Dacă n-ar fi fost vorba tocmai despre numele unei multiple laureate naţionale, şi dacă n-ar fi fost implicaţi „copii”, Mihu ar fi putut invoca oricâte pretexte dorea, în ideea că investitorul privat într-un fotbal „de drept public” avea tot dreptul din lume să dispună exact cum doreşte de propriile resurse injectate în arena sportivă, dar faptul că a preluat gruparea roş-galbenă din mers, când aceasta era deja adusă de predecesorii săi în luminile mai atrăgătoare ale Ligii 2, îl lega de o responsabilitate morală vizavi de ascensiunea iniţatorilor demersului, în 2012. 

Iar în această cheie trebuia judecată abordarea Ripensiei pentru reluarea sezonului regulat şi în perspectiva fazei play-out, în ideea că evitarea retrogradării era întrutotul posibilă şi absolut necesară, indiferent de greutăţi, „condamnată” fiind conducerea să asigure premizele atingerii unui obiectiv cât se poate de tangibil. 

Nu există aşadar nicio scuză, iar usturătorul eşec pe „Electrica” în faţa braşovenilor este doar ultima palmă pe adresa unor conducători ripensişti cărora destui dintre cei mai pricepuţi tineri antrenori localnici nu le-au „rezistat”, trecuţi fiind cu toţii prin ciurul dezamăgirii, până când diriguitorii au atins fundul sacului în ale căutării de ocupanţi ai băncii tehnice, limitându-se la cei mai mult dispuşi să încuviinţeze inconsecvenţa fără o constantă continuitate a viziunii din partea celor din birouri.

Iulian Muntean admiţând astăzi, la cald după înfrângere, că dacă diriguitorii schimbă obiective sau idei, atunci „într-adevăr putem spune că este greu câteodată” a conlucra cu respectivii. Cu efecte de o natură decisivă prin prisma retrogradării din această primăvară, semn că staff-ul tehnic menţinut să încerce experimentul n-a putut ţine pasul în plan sportiv cu modificările gândite „mai sus”.  

În consecinţă, variaţii pe aceeaşi temă de la un meci la altul, astăzi fiind titularizaţi Bobocea şi Andreaş, în locul lui Butnăraşu şi Cracea, care începeau meciul pierdut în Vinerea Mare, dar ce te faci când, având la dispoziţie variante limitate, îţi mai sunt şi date planurile peste cap încă din minutul 1!?

Urmare a unei accidentări grave, o ciocnire de pomină cap în cap, Sofran – care a primit şi cartonaşul galben, şi braşoveanul Lazăr fiind transportaţi cu Ambulanţe la „Urgenţe”, după circa 10 minute de îngrijiri medicale pe gazonul „Electricii”, meci necesitând un al doilea start.    

Morariu intrând la timişoreni, Saim Tudor la „negrii” Braşovului lui Dan Alexa, iar tocmai Saim Tudor avea să centreze în calea junelui Dan Spătaru, 0-1 deja în minutul 13.

Începutul sfârşitului pentru roş-galbeni la ultima lor reprezentaţie acasă în Liga 2, pe care altfel ar fi dorit s-o abordeze, pe care altfel ar fi dorit s-o guste pe parcurs şi la final. ”Ne-a dat un pic peste cap. Pregătisem într-un anumit fel jocul şi neavând în bandă dreaptă, mai era doar Nistor, a intrat Morariu. Un pic ne-a bulversat poate şi faptul că am luat după aia gol imediat la câteva minute. Și băieţii au acuzat un pic, pentru că am înţeles că e desfăcută arcada. Până aproape de os. Nu ştim încă dacă are fractură. Acum e la tomograf”, după cum a semnalat Muntean, de parcă n-ar fi fost de-ajuns toate necazurile Ripensiei. 

Şi mai groggy, cu greu a ieşit „Ripi” din corzile propiei jumătăţi de teren, iar când a făcut-o, spre mijlocul primei reprize, tot Saim Tudor şi Spătaru au fost la pupitrul desprinderii braşovene, june totuşi imprecis la finalizare. 

Ripensia era vulnerabilă şi expusă, iar până şi veteranul său era supus greşelii, Lungu deviind cu capul spre propriul portar în minutele dinaintea pauzei, fază neanunţând prea multe pe care Sorsa a urmărit-o şi speculat-o, ciupind balonul din faţa lui Rus, dejucat: 0-2.

Şi putea fi chiar 0-3 în prelungirile mitanului, tot rod al unui contraatac, bulgarul Angelov având ghinion la lobul peste Rus, ieşit în întâmpinare în afara careului, balon ricoşat din transversală în teren, „Ripi” scăpată de un şi mai drastic deficit. 

De la pauză apelând la un portar junior, Lăpădat, iar mai potrivit ar fi fost ca „mânjii” să fi fost „aruncaţi la apă” într-un cu totul alt context, în alte circumstanţe, într-un 11 alături de divizionari seniori ştiind jocul şi putându-i suplini, „tratament la rece” pe pielea unor adolescenţi localnici de care de exemplu un sportiv crescut în fotbalul timişorean şi ajuns sub Tâmpa în grija lui Dan Alexa, Zoran Mitrov, n-a avut parte, spre norocul şi în beneficiul său, aspecte care fac diferenţa în cariera unui tânăr.

Mitrov intra într-adevăr de la mijlocul părţii secunde în locul lui Chică-Roşă, ca parte a unei duble modificări la liderul Grupei B în play-out, o dublă schimbare efectuând şi bănăţenii, Ardeiu luând locul căpitanului Stoi iar Timotei Candreanu pe cel al lui Patrick Andreaş, ca între „mânji”.

Şi nu mai trecea mult iar bulgarul Angelov îl taxa în minutul 71 pe Lăpădat la capătul unui contraatac, din careu pe lângă portar: 0-3. Trecând şi mai puţin până când marcatorul i-a lăsat locul timişoreanului Ştefan Blănaru, convocat abia astăzi de Alexa după intervenţia chirurgicală avută în iarnă. Iar rutina se simte şi contează fie abia şi după primele faze de joc, ex-prim-divizionarul ţâşnind spre poartă şi fiind nu departe de 0-4, din faţa careului mic, pe lângă bara de la colţul lung.

Zero la patru consemnat aici în toamnă doar în competiţia paralelă a Cupei României, cu prim-divizionara FC U Craiova 1948.

Pe-atunci, la cursa lui Blănaru, „Ripi” era deja şi mai întinerită, cu un alt junior, Baeram – fiu al unui diriguitor ripensist, înlocuindu-l pe veteranul Lungu, tacâm complet al experimentului cu final previzibil şi dezonorant. 

Tare greu a prins Ripensia cadrul porţii, sub povara retrogradării risipindu-se şi urmele firavei precizii la finalizare, exersată de Ene în prelungiri, tot atunci când, la cealaltă poartă, Lăpădat deturna cu succes de sub transversală şutul lui Constantin, evitând un eşec şi mai aspru.

Ripensia s-ar putea oarecum consola cu ideea că gruparea sa de juniori mari e pe drumul spre Bănie pentru ultima deplasare din play-off-ul Seriei de Vest din Liga de Tineret, în care, în compania garniturilor a 4 cluburi din SuperLiga în această grupă I valorică 1-6, şi anume din Arad, Cluj – mai precis CFR, Craiova – mai exact Universitatea, şi din Sfântu Gheorghe, a pierdut doar jumătate din cele 8 apariţii de până acum, devansând-o ierarhic pe Sepsi, însă realitatea e că oricât ai avansa cu una dintre generaţiile propriului centru juvenil, inducţia „vârfurilor” spre seniorat trebuie efectuată într-un alt cadru decât cel cu totul strâmb la care s-a apelat în ediţia pe cale de încheiere. 

Iar oricât ai bate toba mizei pe tineri, dacă unul dintre „vârfuri”, Vermeşan, te părăseşte într-atât de fraged spre peninsulă, atunci înseamnă că nici forţa aşa-zisei „Academii” n-ar fi pe măsura şi calapodul înalt al gloriei cândva multiplei campioane naţionale interbelice Ripensia. 

Al cărei nume ar fi trebuit readus la viaţă strict şi numai dacă asemenea abordări precum „soldurile lunii cadourilor” din decembrie, cu repercusiuni negative deja în primăvară, ar fi fost absolut interzise din repertoriul strategic al decidenţilor. 

E ca şi cum a fost tăiat trunchiul, în cădere liberă, cu nişte „miei la tăiat” lăsaţi să se descurce pe ramuri fragile. Ce alte schimbări de macaz urmează, rămâne de văzut, Iulian Muntean semnalând după eşec că „încă nu e 100% direcţia pe care vrea să o urmeze (n.n: Dumitru Mihu) cu echipa de Liga 2 – Liga 3. Ştim ce vrea să facă cu Academia, acolo am înţeles că vrea să puncteze, dar pentru echipa de Liga 3 încă nu a stabilit un obiectiv şi direcţia pe care vrea să o urmeze”.

În rest, după cum a mai specificat, ”prea multe nu mai sunt de zis. Asta e! Am retrogradat. Se ştie deja de etapa trecută. Încercăm să vedem ce jucători de perspectivă avem în lot pentru ultimele două meciuri. Astăzi au intrat cred că 5 jucători născuţi în 2005-2006. Următorul meci, la Unirea Constanţa, va fi la fel. Ca să vedem exact la ce nivel sunt şi cât de mult i-au ajutat aceste trei luni, în care au făcut pregătire cu echipa de Liga 2. Şi modul în care au intrat în teren. Mă aşteptam la mai multă concentrare în teren, pentru că, totuşi, în  linia de fund pe început de joc au fost toţi jucători care au activat la Liga 2 şi greşelile pe care le comitem au dus la 0-1, 0-2. Iar după aceea era foarte greu să-i mai întorci pe cei de la Braşov, care au jucat cu prima echipă şi i-a interesant foarte mult să câştige astăzi”. Menţinându-se astfel în fruntea grupei.

Rezultatele etapei a V-a şi programul penultimeia, pe coloana clasamentelor la zi în secţiunea Fotbal.

Ripensia Timişoara: Rus (minutul 46, Lăpădat) – Zamfirescu, Ţieranu, Gladun, Lungu (77, L. Baeram) – Stoi – cpt. (65, Ardeiu), Vidrăsan – Sofran (2, Morariu), Bobocea, Ene – Andreaş (65, Candreanu).

Rezerve neutilizate: Cracea, Nistor.

Preparator fizic: Iulian Muntean. Antrenori: Roberto Ivan şi Călin Mada.

FC Braşov: Ureche – Burlacu, Fustar – cpt. (minutul 75, Diallo), Oltean – Sorsa, Spătaru, Izata (65, Constantin), Lazăr (2, Saim Tudor), Dumbravă – Chică-Roşă (65, Mitrov), Angelov (75, Blănaru).

Rezerve: Dobre – Lascu, Cociş, Pîrvulescu.

Antrenor: Dan Alexa.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2 și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ sase = 14

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: