Cu 5 titulari noi în 11-le de start față de remiza din urmă cu 3 seri cu Israel, și anume Raţiu, Cicâldău, Screciu, Hagi și Pușcaş, naționala României a revenit în sfârșit, după o serie de 3 rezultate de egalitate, inclusiv un draw alb la Priștina, la victoriile necesare prinderii unuia din cele două locuri de calificare la turneul final al Campionatului European de anul viitor din Germania, una extrem de chinuită și trasă de păr conturând pe Arena Națională în fața ex-iugoslavilor din urna a 4-a valorică prin a marca abia din minutul 83 al unui meci întrerupt pentru aproape o oră din minutul 18, și în care, tot din prima repriză, încă din minutul 42, a avut superioritate numerică: 2-0 (2-0).
România a fructificat în cele din urmă cu chiu cu vai avantajul terenului propriu de la București și a spart gheața în ultimele 10 minute și-n prelungirile unei părți secunde în care a jucat în superioritate numerică, începând astfel cu dreptul returul seriei preliminare a UEFA Euro 2024 de seniori și păstrându-și implicit cu un punct în fața Israelului locul 2 de calificare directă înaintea celor 4 runde finale din această toamnă.
Semne bune, căci în precedenta campanie de calificare, cea pentru ”Mondialul” din Qatar, ”tricolorii” nu începeau returul preliminariilor cu un succes, ci remizând alb cu o altă națională ex-iugoslavă, în Macedonia, draw cu atât mai insuficient cu cât încheiaseră prima jumătate a parcursului doar pe locul 3. la un punct în urma secund clasatei Armenia, toate acestea concurând la ratarea de către ”tricolori” a biletelor turneului final.
De astă dată, deși n-au depășit zestrea de 4 puncte acumulată și atunci în ”dubla” de la finele turului și startul returului, în campania anterioară grație unui 2-0 acasă cu Liechtenstein și unui 0-0 în Macedonia, zilele acestea mulțumită unui 1-1 cu Israel și 2-0 de la ora 21:45 cu ex-iugoslavii, românii au rămas pe 2 în plasa liderului grupei, Elveția, pe care-l va primi în noiembrie la finele parcursului.
Căpitanul Stanciu, care rata în prealabil un penalty, tot în partea a doua, intuit fiind pe umărul său stâng de Muric, a deschis în cele din urmă scorul în minutul 83, iar Mihăilă, autorul egalării din prelungiri din Elveția, intrat pentru ultimele 20 de minute, a înscris din nou în prelungiri, în cel de-al treilea minut adițional, liniștind de tot spiritele unei seri încinse, cu o îndelungată întrerupere a jocului de către arbitrul francez, din minutul 18, și cu eliminarea în minutul 42 a autorului egalării de sâmbătă din prelungiri de la Priștina, Muriqi, un ”Mihăilă” al ex-iugoslavilor, care semna și el la rândul său un 2-2 împotriva helveților.
Victoria-i victorie, obținută însă acasă de o manieră mai mult decât trasă de păr în fața unor oaspeți din urna a patra valorică în doar 10 jucători mai bine de o repriză, și a căror experiență în preliminariile inter-țări este de-a dreptul foarte limitată, cu numai două participări în palmares la campanii de ”Mondial”, aceasta fiind tot doar a doua în calificările pentru ”Europene”.
Și totuși, deși reprezentativa FRF a avut și avantajul unei ”duble” strict acasă, spre deosebire de oaspeții descinși după întâlnirea cu liderul Elveția, succesul a fost mai anevoios adjudecat decât în chinurile facerii, demascate fiind și-acum limitările ce-au adus România în urna a treia valorică, vecină ex-iugoslavilor din cea de-a patra, reprezentând un teritoriu cu în jur de numai două milioane de locuitori, aproape doar o zecime din populația țării noastre.
Dar selecționerul Iordănescu și ”tricolorii” erau avertizați, de exemplu și de faptul că ex-iugoslavii nu primiseră niciun gol până la pauza primelor deplasări din această grupă, remizând 1-1 (0-1) în Israel și cedând ce-i drept pe final pe teren neutru, cu 2-1 (0-0) Belarusului, tot la Budapesta, unde va juca și România împotriva ex-sovieticilor în această toamnă.
Însă Stanciu și compania și-au făcut un prost obicei din a se impune cât se poate de greu acasă, oglindire a nivelului valoric în scădere al fotbalului românesc, istoria doar repetându-se, după ce în preliminariile anterioare au trecut cu emoții cu 3-2 de Macedonia – din urna 4, cu 1-0 de Armenia – din urna 5, și cu 2-0 de Liechtenstein – din urna 6, pe când insuccesele pe teren propriu erau fără gol marcat, 0-1 cu Germania și 0-0 cu Islanda.
Anevoios și în actuala campanie, 2-1 cu Belarus, autoare de bară și amenințând cu egalarea, 1-1 în weekend cu Israel și 2-0 cu ex-iugoslavii călătorind de la Priștina, de fapt reeditare a celui mai clar succes acasă al României din ultimele preliminarii, fie doar și la 2-0.
Demascând lacunele cronice ale fotbalului intern la construcția jocului și lipsa valorii, manifestată în faza de finalizare, ineficacitatea fiind o povară pentru sportul în 11 carpatin.
Și totuși, treapta secundă e mai încurajatoare decât cea de-a treia pe care se afla România la mijlocul campaniei precedente, atunci, după turul preliminariilor C.M., cu 9 puncte, față de cele 12 ale Germaniei, 10 ale Armeniei și înaintea Macedoniei, cu 8 dar care avea să prindă în cele din urmă locul 2.
Contând la vremea aceea incapacitatea manifestată de fapt și la ora actuală de a lega victorii acasă în ”duble” apariții, în preliminariile pentru ”Mondial” fiind vorba despre un 1-0 cu Armenia urmat de un 0-0 cu Islanda, acum 1-1 și 2-0.
România n-a înscris încă de 3 ori în același meci, în 6 încercări în actuala campanie, deși, de exemplu, ex-iugoslavii oaspeți ai Arenei Naționale plecau cu câte 3 în sac în preliminariile trecute din Spania și Suedia.
Cât despre întreruperea meciului în minutul 18, la refuzul fotbaliștilor oaspeți de a mai continua jocul pe fondul scandărilor galeriei ”Uniți sub Tricolor”, afișând bannerul ”KOSOVO JE SRBIJA”, adevăr inconvenabil forului unional suprastatal UEFA, statul român nu recunoaște oficial, ca politică de stat, independența regiunii ex-iugoslave, iar în această privință are rarul dar de a mai înfăptui și ceva bine, așa încât vocea peluzei doar a împărtășit politica oficială a statului ai cărui cetățeni sunt și cei din galerie, unii dintre ei, căci cei din ”Honor et Patria” au semnalat oficial boicotul prezenței în tribună ca manifestare a nerecunoașterii drept republică a ex-iugoslavilor cu capitala la Priștina.
Într-adevăr, un joc precum cel organizat aseară de România sub egida UEFA n-ar trebui de fapt să aibă loc, căci ”Kosovo e Serbia” este o realitate drept rană deschisă pentru vecinii sârbi, așa cum și ”Basarabia e România” răsună la fel de adevărat în Carpați, dar pesemne că numeroșii spectatori din Arena Națională care i-au sancționat în fel și chip, prin huiduieli și nu numai, pe fanii din galerie care doar au dat glas din peluză politicii oficiale de stat a României, nici nu conștientizează rolul vital al prevenției și nici nu realizează că un eventual Transylvania – Austria, deloc exclus într-o bună zi, cândva în viitor, să zicem la Târgu Mureş – și i-ar zice păpușarii cu urzelile fix Transylvania cu ”y” tocmai pentru că ”Ardealul” sfânt românesc le-ar sta în gât experților în dezmembrări statale – nu-i o imposibilitate absolută, ci o urmare a tendințelor și precedentelor create prin alte părți.
Iar puerilii exersând străveziul argument fără noimă al neamestecării sportului cu politica ar trebui să conștientizeze imixtiunea masivă, continuă și pe toate fronturile, generală, a politicii în sport, dar mai ales faptul că tocmai forul unional și suprastatal UEFA exersează din plin politica prin a îndesa pe gâtul federațiilor naționale afiliate oponenți pe teren din zone nerecunoscute oficial ca politică de stat de anumite guverne, cert fiind faptul că FRF activează în România, conform legislației statului român, și nu e chiar și doar stat în stat, oricât de mult se aliniază reglementărilor forului unional continental de profil.
Nu mai pot fi lansate scandări legitime în peluze, pe linia realității factuale obiective, a dreptății și adevărului dar în special drept lecție binevenită de legislație internațională, căci se găsesc întotdeauna niscaiva ”lezați” în teren dar și în restul tribunei, sportivi care să refuze disputa deși acesta le este strict obiectul de activitate, jocul, și nu reacția la vocea galeriei, respectiv spectatori mult prea ignoranți și superficiali pentru a deduce și percepe implicațiile complexe și ramificațiile în timp ale precedentului în speță, spectatori cărora pe de altă parte bineînțeles că nu le-ar conveni ca într-o bună zi să aibă loc în preliminarii și vreun Transylvania – Uzbekistan, căci de soarta Ardealului au și-acești scrupuloși ”patrioți” indiferenți grijă să se prelingă încet și sigur din mâinile României.
Dar mostra de cenzură și ”pumn în gură” aplicate până și-n peluză vocii galeriei este dovada fidelă a vremurilor dictatoriale pe care le trăim, impunerile fiind efectuate în forță prin intermediul circului politic iar în arena sportivă prin constrângeri și intimidări de genul ”întrerupem definitiv partida” la auzul adevărului inconvenabil, suprimat prin șantaj și redus la tăcere. ”Sistemul” are chiar toate pârghiile.
Diferența este de atitudine, iar România a preferat să n-o exercite la deplasarea din iunie la Priștina, când un întreg stadion a huiduit copios la intonarea imnului național ”Deșteaptă-te, române!”, pentru a nu mai pomeni despre tratamentul incalificabil aplicat suporterilor români din galerie la respectiva partidă în deplasare.
Dar și asta a mai generat implicit FRF în alterarea fenomenului pe care fără har ori viziune îl administrează, doar gestionar al dezastrului, și anume un tipar mental de turmă al spectatorului de rit nou și spălat pe creier, consumator de produs fără o înțelegere în profunzime a tot ceea ce înseamnă lumea arenelor, cu corolarul pasiunilor sale. Pesemne, individual dar și colectiv soarta va fi doar binemeritată.
România a învins în alcătuirea Moldovan – Rațiu, Drăgușin, Burcă (minutul 63, Răzvan Marin), Bancu – Cicâldău (77, Olaru), Screciu, Stanciu – cpt. – Hagi (72, Moruțan), Pușcaș, Coman (71, Mihăilă), selecționerul Edward Iordănescu avându-i alături pe bancă pe Târnovanu, Aioani – Rus, Marius Marin, Alibec, Bîrligea, Camora și Sorescu.
Ex-iugoslavii începeau în estul capitalei cu Muric (legitimat la Burnley FC) – Vojvoda (Torino), A. Rrahmani – cpt. (Napoli), Aliti (Alanyaspor), Paqarada (Koln) – Zhegrova (Lille), V. Berisha, Loshaj (Istanbulspor), B. Berisha (Akhmat Grozny) – Rashica (Norwich) și eliminatul Muriqi (Mallorca), antrenorul Primoz Gliha avându-i pe bancă la start și pe Ujkani – nelegitimat la vreun club și Bekaj (Hatayspor) ca portari, respectiv Hadergjonaj (Alanyaspor), Beka (Lucerna), Fazliji (St. Gallen), Hajrizi (Lugano), Muslija (Paderborn), Korenica (Manisa), Al. Rrahmani (Rapid), Dresevic (Fatih Karagumruk), Zeqiri (Rizespor) și Krasniqi (CFR Cluj).
Campionatele interne se reiau din weekend, deja de joi, programul și clasamentele fiind enumerate pe coloana datelor tehnice.
