Din nou Zicu, din nou Goga: 2-0… Poli, lideră şi de neoprit!

Victorie… A douăsprezecea. Ianis Zicu a preluat pentru Timişoara şefia primei ligi cu un stâng din penalty cu care s-a căţărat în fruntea golgeterilor ligii, în prelungirile primei reprize a deplasării din etapa a 22-a, pe teren neutru, repetând atât isprava cu oltenii, când deschidea scorul în minutul 36, cât şi cea de la Cluj, când marca tot de pe punctul cu var, în primele zece minute. Iar Goga a „închis” tabela, ca şi cu Gaz Metan şi Craiova, pe final, după fenomenala cursă a rezervei Nikolic, inspirat introdus de Uhrin jr.

După mersul lucrurilor, cel mai mare adversar al poliştilor ar putea fi de-acum încolo… poliştii înşişi. După 90 de ani? Mai 12 bătălii… Cert e că alb-violeţii revin din nou pe locul 1 după un an, în martie 2010 preluând şefia între etapele 20 şi 23, după un succes extern conturat la masa verde, 3-0 din 0-1, iar acum topind Oţelul, instalat în top din runda a opta.

Drumul pe care poliştii par a şi-l croi tot mai fără cusur spre Liga Campionilor trebuie să treacă şi prin popasuri ca Buzău, care n-are o prim-divizionară dar e loc de refugiu pentru ciuperci apărute după ploaia fotbalului românesc aidoma Victoriei Brăneşti. Însă deplasarea în Câmpia Română n-a fost una oarecare, ci cu potul locului întâi la îndemână, fie şi măcar pentru o zi, până sâmbătă după-amiază, la ora jocului liderei Oţelul Galaţi. Care – nu-i aşa? – ar putea şi claca, sub presiunea rezultatului polist…

După trei succese la rând în mandatul lui Dusan Uhrin jr., dintre care unul pe terenul campioanei en-titre CFR Cluj, unica neînvinsă în Liga 1 şi-a păstrat linia de start din victoria la scor de duminică, în dauna altei periclitate, Universitatea Craiova, consolidându-se cuplurile din axul central al echipei, Cisovsky – Ghionea în defensivă, Bourceanu – Alexa la mijloc şi Axente – Magera în avanposturi.

Forma bună, psihicul excelent şi posibilitatea cocoţării în fotoliul de lider au constituit tot atâtea premize pentru ca timişorenii să presteze un alt joc bun şi să adauge dacă nu celor 11 succese, atunci măcar celor zece remize, întrebarea fiind dacă doar un punct în compania unei nou-promovate ce cu greu a fost îngenuncheată în tur pe malul Begăi ar constitui un eşec sau un rezultat folositor în contextul marelui război de 34 etape.

Cert este că doar 20 de puncte în cont pot îmboldi la fel de mult ca dorinţa de a prelua şefia, aşa încât deplasarea la Buzău era din capul locului acel hop mai dificil decât ar putea părea la prima vedere, chiar şi pentru nişte alb-violeţi cu poftă de gol şi o medie de trei goluri marcate în „era Uhrin jr.”, copiind acel final de toamnă cu un 3-3 la Bistriţa.

Iar  periculozitatea periclitatei s-a manifestat în minutul 15, când un balon deviat de pe centru cu exteriorul piciorului l-a angajat pe Dorinel Popa din preajma lui Alexa, optarul ţâşnind şi şutând cu latul din dreapta careului, de la opt metri, mingea ochind bara de la colţul lung şi revenind politicos fix în braţele portarului României, Costel Pantilimon. Bară şi 0-0. Aşadar n-avea să fie uşor…

Dar alb-violeţii în alb au împins uşor, uşor jocul, preluând treptat hăţurile la mijlocul terenului, cu aceeaşi meticulozitate manifestată contra oltenilor, şi căutând să eficientizeze prestaţia în teren, insistând mai ales pe flancul stâng, unde Laszlo Sepsi pare a fi renăscut după bătăile de cap date de accidentarea din iarnă.

E drept, Victoria a smuls două cornere şi a încercat poarta lui Pantilimon, fără succes, în schimb poliştii fiind surprinşi de 3 ori în ofsaid de defensiva condusă de Sergiu Bar şi Raul Marincău, jucători ce şi-au câştigat pâinea în colţul vestic al ţării, însă totuşi alb-violeţii şi-au arătat cel mai urât colţii, ca efect al creşterii în joc, angajarea reuşită de amintitul Sepsi pentru Zicu, care a preluat cu exteriorul piciorului stâng şi a şutat tot cu stângul, constituind un prim real pericol pentru Stoicescu.

Zicu a expediat aşadar primul şut pe spaţiul porţii, în minutul 30, stângul său fiind respins în faţă de Stoicescu, golgeterul reluând peste în faza a doua. Încă un minut, încă un şut pe poartă, prins de goal-keeperul Victoriei la torpila din întoarcere, pe centru, a nouarului Axente.

Şi aveau să vină prelungirile primei părţi, în care Dorin Goga, în săritură în contratimp la o minge respinsă de apărarea gazdă, a fost împuns în coapsă de luftul la semiînălţime al lui Constantin Ispir, puţin în interiorul careului, pe flancul stâng al atacului polist. Penalty, proteste, şi Zicu la punctul cu var. Stâng în stânga lui Stoicescu, pe care l-a trimis în colţul opus: 0-1. Lideră la pauză…

Repriza secundă a început conform aşteptărilor, cu Victoria în încercarea de a evita… înfrângerea, atacând şi dominând teritorial, însă steril. Au fost minutele mai bune ale „roşilor” lui Ilie Stan, forţând obţinerea unor faze fixe şi excelând în cornere, fără efect. Dar cel care a forţat cu naivitate a fost tocmai golgeterul Zicu, intrat pe stânga în minutul 56 şi fentând spre interior din preajma liniei de tuşă, infiltrare între doi adversari la care a căzut în careu, atins cu mâna în piept de Maghici dar fără a fi faultat de Marincău, cel pe care-l evitase iniţial, la tacklingul acestuia prin alunecare: cartonaş galben pentru simulare. Şi suspendare contra Stelei…

Şi totuşi, tabela a fost mai aproape de 0-2, la preluarea şi şutul de la 20 metri central reuşite de Bourceanu, devierea din capul unui jucător al nou-promovatei înălţând balonul înspre vinclul Victoriei, de unde a deturnat în corner Stoicescu. Avea însă să fie ultimul moment bun al mijlocaşului polist, care în minutul 72 vedea al doilea cartonaş galben şi implicit pe cel roşu, fiind injust eliminat tot aşa cum injust era penalizat cu penalty la Cluj tot pentru un picior drept pus pe gazon, nu la piciorul adversarului. Gratuitate.

Dar proaspăta lideră poate rezista şi chiar marca fie şi în inferioritate numerică, Nikolic, introdus în joc în minutul 62, în locul lui Axente, reuşind acea acţiune de excepţie pentru care este apreciat şi remarcat de managerul sportiv Daniel Stanciu, compasul său depăşind doi fundaşi la rând cu un procedeu rar, trimiterea mingii pe o parte a adversarului şi sprintul pe cealaltă. Mărgele.

Nikolic nu doar a sprintat în dribling, ci a şi centrat pentru gol, Dorin Goga reluând sec cu dreptul din preajma porţii goale: 0-2 în minutul 83. Ce mai desprindere!

O mai poate opri cineva pe Poli dintr-o cursă fără eşec? E tot mai clar că doar alb-violeţii pot fi proprii lor mari adversari. Fără frână dar totuşi cu răbdare şi înţelepciune, nu cu scăpări de genul celei nonsensice a lui Zicu, Timişoara e pe cale să curme o aşteptare de nouă decenii…

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


unu × 2 =

 


Alte articole legate de acest subiect: