Din tată-n fiu. Daniel Maldini la debutul în Squadra Azzurra, pe urmele bunicului Cesare şi tatălui Paolo

Introdus fiind pentru ultimele 16 minute în locul lui Giacomo Raspadori, la scorul de 3-1, Daniel Maldini reprezintă a treia generaţie a familiei sale care să joace pentru Italia, mijlocaşul ofensiv preluat permanent în vară de Monza de la AC Milan debutând luni seară în Squadra Azzurra cu ocazia succesului detaşat al „albaştrilor” la Udine în Liga A a naţiunilor.

Precum a călcat pe urmele bunicului şi tatălui său prin a juca pentru AC Milan, Daniel Maldini îi urmează şi în ceea ce priveşte îmbrăcarea tricoului Squadrei Azzurra, purtat de nu mai puţin de 126 de ori de legendarul său tată, Paolo, care a asistat din tribună la jocul de la Udine împreună cu soţia sa Adriana, respectiv de 14 ori de către bunicul său, Cesare, stins la 84 de ani în aprilie 2016, după ce în 1982 devenea campion al lumii cu „albaştrii” ca asistent al selecţionerului Enzo Bearzot la turneul final spaniol, ulterior chiar „principal” din ianuarie 1997 până în vara lui 1998, la „Mondialul” francez.

Scriindu-se astfel premiera reprezentării Squadrei Azzurra de către membrii a 3 generaţii succesive din aceeaşi familie, la 22 de ani după ce tatăl său Paolo ieşea după o ilustră carieră din scena naţionalei Italiei, pentru care şi înscria de 7 ori după ce debuta la 31 martie 1988 la nici 20 de ani, mai exact la 19 ani, 9 luni şi 5 zile. Fiul Daniel împlinind 23 chiar vineri 11 octombrie.

Iar nu doar familia Maldini are motive de satisfacţie, dar şi Italia lui Spalletti, detaşată la 4-1 (1-0) de codaşa cu absenţe şi probleme interne Israel, apropiindu-i pe peninsulari la un punct de sferturile Ligii Naţiunilor dar şi de statutul de cap de serie pentru preliminariile „Mondialului” din 2026.

 

Spargerea gheţii a survenit relativ târziu, cu 4 minute înaintea pauzei, din penalty, transformat de Mateo Retegui, însă nu mult a trecut din partea a doua şi Giovanni Di Lorenzo a dublat avantajul cu primul său gol la naţională după aproape 2 ani, în calitate de căpitan, cu capul la „libera” din minutul 54 a colegului său napoletan Giacomo Raspadori, între cei 3 titularizaţi după primele puncte pierdute de peninsulari în Nations League, 2-2 pe când erau în 10 contra Belgiei spre finele săptămânii trecute. 

La primul său meci în afara Ungariei în anul 2024, trupa statului problemă pe cât de artificial era creat postbelic în Asia Mică, la fel de forţată fiind adoptarea sportului său de către cel continental, a redus din handicap spre mijlocul reprizei a II-a prin Mohamed Abu Fani, ce mai evreu sadea, dar puţin a trecut şi o combinaţie de astă dată interistă a dublat din nou diferenţa, Davide Frattesi înscriind în minutul 72, servit de Federico Dimarco.

La care a fost oferit la 23 de ani debutul lui Daniel Maldini, introdus odată cu Destiny Udogie, iar tocmai Maldini l-a lansat pe Udogie, co-autor de pe stânga al primei „duble” la naţională a lui Giovanni di Lorenzo, 4-1 în minutul 79.

Detaşat dar nu neapărat şi prea concludent pentru italieni, dat fiind decăderea trupei din Asia Mică pe fondul nespuselor suferinţe cu care se confruntă statul cu capitala la Tel Aviv de când i-a reatacat acum peste un an şi mai barbar sub cele mai false pretexte pe palestinieni, supuşi actualmente nu doar epurării etnice, ci chiar genocidului prin crime de război, fără însă ca aşa-zisa comunitate internaţională să aplice tocmai Israelului tratamentul pe care nu avea de fapt de ce să-l aplice Rusiei, dimpotrivă, jucându-se şi în continuare cu „albaştrii” reprezentanţi sportivi ai acestuia.

Ca o dovadă elocventă a infantilismului şi stupidităţii ignorante a aşa-zisei societăţi actuale, de fapt o rătăcitoare curat-murdară pe fondul prăbuşirii nivelului conştiinţei, a moralităţii şi umanităţii.  

Şi totuşi, una peste alta, raportat strict la întâlnirea punctuală cu cei din Asia Mică, o seară bună pentru Squadra Azzurra şi una cât se poate de reuşită pentru familia Maldini, Daniel având acum în faţă o altă seară de luni, la încheierea etapei a VIII-a din Serie A, cu Monza în deplasare la Verona, după ce sâmbătă se vor fi jucat printre altele Juventus – Lazio şi AC Milan – Udinese, iar duminică AS Roma – Internazionale.

„Roşii” Monzei sunt penultimii şi singurii fără victorie după 7 runde, 0 4 3 5-9, la egalitate cu codaşa Venezia, un punct în plus având Lecce şi Genoa, iar câte două Parma şi Cagliari. 

Italia a început cu Vicario – Bastoni, Cambiaso, Dimarco, Di Lorenzo, Fratessi, Calafiori, Fagioli, Tonali, Raspadori şi Retegui, iar Ricci a intrat de la pauză în locul lui Fagioli, după care Maldini şi Udogie pentru ultimele 16 minute, Lucca din minutul 83 şi Buongiorno din minutul 87, fără a se apela şi la portarii Donnarumma şi Di Gregorio, respectiv la Gabbia, Bellanova, Okoli, Pisilli şi Zaniolo.

În celălalt joc al serii din A2, Belgia – Franţa 1-2 (1-1: Openda 45 plus 3 – Kolo Muani 35, 62 penalty; eliminat: Tchouameni 76), iar în A3, Bosnia şi Herţegovina – Ungaria 0-2 (Szoboszlai 38, 50 penalty) şi Germania – Olanda 1-0 (Leweling 64).

 
 

 

 
Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 1 și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 × = douazeci unu

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: