Din victorie în victorie, „săritorii cu schiurile” de altădată sar ierarhic peste „tricolori”: 2-0. Ca lider al grupei, România U21 pierde în acelaşi moment după un an în Albania şi Finlanda, mai modeste în ierarhia FIFA, şi cade pe 3

Odinioară, când Steaua câştiga Cupa Campionilor Europeni prin a trece pe parcurs şi de o trupă finlandeză iar Dinamo juca în semifinalele CCE, în semifinale şi „U” Craiova dar în Cupa UEFA, naţionala României ajungând la „Euro 84” cu doar 8 echipe şi la Coppa del Mondo 90, adică pe când fotbalul din Carpaţi chiar încă mai conta cu-adevărat pe continent, islandezii sportului rege cu aroganţă şi superioritate erau porecliţi în zeflemea pe la Bucureşti drept „pescari” iar finlandezii „săritori cu schiurile”, însă cert e că între timp cele două naţiuni nordice s-au dezvoltat la firul ierbii pe când FRF, LPF şi tot „circul” mioritic au avut „grijă”, cu-atâtea „avioane în cap” şi nevăzându-şi de treaba lor ci de… buzunarele lor şi… capra altora, de regresul celui „tricolor”. Încât trecut-au anii şi l-au învins atât cel islandez cât şi cel finlandez, din nou în Ţara celor o mie de lacuri şi marţi seară la Tampere, 2-0 (1-0) încât scandinavii au sărit într-adevăr dar nu cu schiurile, ci ierarhic peste „tineretul” selecţionat de Pancu.  

Desigur, nu-i un capăt de ţară şi nici calificarea nu e pierdută, urmând a fi decisă în octombrie pe 11 şi 15 ale lunii, la Podgorica şi-n Giuleşti cu liderul actual Elveţia, dar la fel de cert e că România U21, care aborda „dubla” de luna aceasta din preliminariile UEFA Euro U21 de pe locul 2 în Grupa E, de play-off, a fost măturată între timp pe 3, fără acces spre turneul final din Slovacia, în baza rezultatelor directe cu scandinavii, un tras de păr 1-0 în octombrie 2023 la Sibiu abia în cel de-al optulea minut de prelungiri prin Matei Ilie, 2-0 (1-0) pe mijlocul fiecărei reprize în revanşa finlandeză. 

Iar la fel de cert e că, şi dat fiind acele atâtea „avioane-n cap” din deceniile postdecembriste, România a regresat între timp fără doar şi poate în fotbalul internaţional, trăgând actualmente ponoasele, oricât s-ar căzni FRF să pasteleze formele fără fond cu noi şi noi impresii, acum „Generaţia de suflet” şi-aşa mai departe. 

Ori dimpotrivă, fotbalul românesc chiar ar fi putut ajunge departe în acest timp, în direcţia cea bună, însă strict cu o mentalitate adecvată, care din păcate a lăsat foarte mult de dorit în ultimii circa 30 de ani. 

Fără a mai păşi vreodată la turneul final mondial de seniori din vara lui 1998, când cu oxigenarea părului „tricolorilor” şi eliminarea din Franţa fără gol marcat în optimile cu Croaţia, aşadar de peste 26 de ani, dar totuşi fără a se fi şi tras prea multe învăţăminte ulterior, încât s-a reajuns ca fotbalul românesc să se lase din nou dus de val, bunăoară vara aceasta, şi să-şi „bage noi avioane-n cap”, numai de „Mondialele” din 2026 de peste ocean pomenindu-se de dată recentă.

Şi e foarte bine şi frumos să speri şi să ai obiective mai înalte, nimic greşit în asta, dar fără a rata acei fiecare paşi zilnici ai realităţii imediate, imperios necesari pe calea redresării. 

Net mai importanţi dar care lasă şi aceştia-n continuare de dorit prin abordarea lor, deşi fotbalul românesc are de tras cu-atât mai mult pentru „ieşirea la suprafaţă”.

Căci nimic n-a fost încă recâştigat în baza unui unic succes la turneul final UEFA Euro 2024, 3-0 cu vecinii de la nord, dar urmat în Germania de un trio al rezultatelor fără victorie, eşecurile de la 0-2 în sus cu naţionale mai bine cotate sugerând mai degrabă cât teren ar mai fi de recuperat.

Dar nu şi nu, gata!, la Bucureşti s-a dat ora exactă, FRF găsind alte înflorituri, „Generaţia de suflet”, iar tonul discuţiei fiind legat de ajungerea la „Mondialul” nord-american din 2026 prin intermediul „rampei de lansare” Liga C din UEFA Nations League, în scenă toamna aceasta, doar că fotbalul românesc şi-a cam luat iar ochii de pe minge, bruindu-şi actualitatea de zi cu zi şi existând întotdeauna nişte „săritori cu schiurile” care să te sară în clasament.

Într-o seară în care selecţionata U20, sub bagheta lui Curelea, a cedat cu 2-0 în Anglia în competiţia opţională a categoriei de vârstă, nu una oficială cu preliminarii, iar cea de tineret, U21, tot cu 2-0 şi tot în nord. 

Iar din nou fotbalul românesc, al 45-lea în ierarhia mondială la zi ţinută de FIFA, a încasat-o de la o naţiune fotbalistică mai slab clasată, Finlanda ocupând cea mai joasă treaptă din cvartetul scandinav, Danemarca pe 21 şi Suedia şi-aceasta peste „tricolori” pe 29, Norvegia abia pe 53 şi Finlanda chiar pe 63, însă cei plasaţi între Paraguay şi Ghana au mai servit o lecţie pe adresa forului de la Bucureşti.

La Târgovişte a fost vineri mai bine, 1-0 asigurat de Munteanu „tineretului” încă din minutul 8 al primirii penultimei clasate Muntenegru, drept al doilea unu la zero consecutiv pentru naţionala U21 în Grupa E respectiv al cincilea succes la zero în aceste preliminarii, însă continuarea din Finlanda n-a avut deznodământul dorit pentru „tricolorii” aliniaţi la start în calitate de lider al seriei.

Nordicii impunându-se din nou la două goluri diferenţă, precum cu 3-1 (2-0) vineri în Armenia, marcatoare abia în prelungiri dar taxată încă din minutul 11 de Liimatta, acelaşi mignon mijlocaş de 20 de ani al lui Famalicao, de anul trecut în Portugalia şi ajuns la 8 reuşite în 13 apariţii pentru „tineretul” scandinavilor, stabilind scorul final la Tampere, 2-0, după ce Tony Miettinen – fundaşul central de 21 de ani născut în Kenya, pe bancă fiind şi fratele său tot fundaş Samuli (22), îl deschidea în minutul 22.

Iar astfel, învinsă la startul preliminariilor deşi conducea cu 0-2 după mai bine de o oră de joc, 3-2 pe 12 septembrie 2023 pentru gazda Albania – locul 66 mondial în ierarhia FIFA, România U21 a pierdut după un an, la 10 septembrie, şi deplasarea în Finlanda, aşadar a 63-a.

Cam cu asemenea naţiuni fotbalistice îşi dă bătăi de cap România prin „tineretul” viitorului său, iar asta la doar 5 ani după ce alte şi alte „avioane” erau introduse în circulaţie când cu pătrunderea reprezentativei U21 a FRF în semifinalele turneului UEFA Euro U21 peninsular din 2019, la care naţiunile consacrate şi consolidate de pe continent nu aliniau neapărat cele mai competitive garnituri la dispoziţie, ci cu inserţii semnificative de pe paliere inferioare de vârstă. 

Dar se crea din nou un „circ” întreg pe Dâmboviţa, inflamat bineînţeles de mass-(co)media, bătând toba cu elogii care mai de care şi iarăşi „generaţii” de tot felul, însă turneul final UEFA Euro U21 din 2023 înfăţişa chiar în România nivelul real al stării de fapt, „tineretul tricolor” cu cel mai slab bilanţ dintre cele 16 participante, deşi acasă dar fără gol marcat în 270 de minute, 0 1 2 0-4.

Semn că tot nu se învăţaseră prea multe după ultima prezenţă „mundialistă” din 1998, cea de la Euro U21 din 2019 dând prilej coacerii altor iluzii deşarte.

Şi-au trecut doar 5 ani iar şi mai mari vâlvătăi au fost iscate de un unic şi solitar 3-0 în Bavaria cu „oştenii” unui stat bananier corupt şi deturnat care şi-a masacrat în 2 ani şi ceva din interesele altora „floarea” din viitor la nivelul milionului de tineri, aşa încât nu-ntr-atât de mult ar fi trebuit de fapt să cântărească triumful în estimările celor din capitală – uite pe cine-ai bătut cu adevărat!, dat fiind situaţia recipienţilor acelui forfeit prinşi în zi „liberă”. 

Dar „Generaţia de suflet” era lansată şi nici o altă nuanţă nu era pare-se vehiculată, fără a se fi dobândit însă mai nimic de fapt, încă nimic câştigat, strict o pătrundere din grupe în optimile turneului final de seniori.

Pe când realitatea ignorată de pe radarul FRF ţinea şi de succesele cu 1-0 smulse în minutul 89 sau chiar în cel de-al optulea de prelungiri în preliminariile sub 21 de ani în compania selecţionatelor unor ţări mai slab clasate în ierarhia FIFA, Armenia abia pe 97, Finlanda aşadar pe 63. 

La cam atât se putea limita „tineretul” viitor de aur al fotbalului carpatin cu noi şi noi generaţii neatingându-şi de fapt potenţialul, cea în curs fiind „de suflet”, şi-nchidem cercul prin a reaminti, Finlanda – România 2-0 la U21.  

Calificarea rămâne la îndemâna selecţionabililor lui Daniel Pancu, în 11 octombrie fiind programate Elveţia – Finlanda la Lucerna şi Muntenegru – România la Adriatica, iar pe 15 Finlanda – Muntenegru şi România – Elveţia pe „Rapid”, însă înfrângerea din Scandinavia rămâne şi sugerează destule într-un plan de ansamblu al stării reale de fapt. 

România n-a ieşit de fapt la liman şi-i mai mare gargara cu „Generaţia de suflet” decât mari să fie într-adevăr paşii redresării fotbalului carpatin, actualmente într-o stare şi oarecum periculoasă de supraevaluare a nivelului real al relansării sale prin falsele impresii intens alimentate dinspre FRF, cu sloganele sale propagandistice şi impresionarea opiniei publice peste cotele adecvate stadiului obiectiv „din iarbă”. 

Cât despre reprezentativa de tineret, ultimul meci acasă îl va juca în compania celui mai bine cotat oponent din grupă, Elveţia fiind a 15-a în ierarhia FIFA, şi aceasta în ascensiune în termeni comparativi în bolta peste ani, iar chiar helveţii demonstrau ceva fotbalului carpatin la US World Cup 1994, tot într-un moment bun al „tricolorilor”. Învinşi cu 4-1 într-un joc în care arătau din nou că „suntem români”.

Dovezile de autotrădare din cauza mentalităţii sunt repetitive în fotbalul românesc, tocmai motiv pentru care „avioanele-n cap” de la UEFA Euro 2024 n-ar fi cazul a avea toate motoarele absolut turate.

La UEFA Euro U21 din 2025 se califică naţionalele clasate pe primul loc în cele 9 grupe de calificare, alături de primele 3 reprezentative de pe locurile 2 cu cea mai bună linie de clasament, celelalte ocupante ale locurilor secunde urmând a evolua în luna noiembrie într-un baraj în dublă manşă.

România U21 a cedat în Finlanda în alcătuirea Sava – Strata, Ignat, Dănuleasă, Borza (minutul 84, Oteliţă) – Cirjan (55, Blănuță), Vulturar (62, Perianu), Grameni – Pop (55, Baiaram), Munteanu – cpt., Stoica (62, Bani), pe când Popa – Rimovecz, Duţu şi Mihai au rămas pe bancă.

Clasamentul actualizat al Grupei E în preliminariile Euro U21.