Deşi n-a mai avut un turneu final mondial peste 100 de meciuri precum cel din următoarele 6 săptămâni până-n 19 iulie, dintre care nu mai puţin de 72 în faza grupelor, dat fiind cele 48 de naţionale la start, într-un contrast paradoxal doar 4 vor fi jocurile directe pe puncte între reprezentantele Europei, jumătate aşadar faţă de cele 8 avute de cei de pe Bătrânul continent la ultimele „Mondiale” cu numai 16 echipe implicate în 1978 în Argentina respectiv 24 în 1994 tot în SUA. Iar când s-a trecut la turneele cu 32 de selecţionate, versiune menţinută până-n 2022 în Qatar, cu 7 dueluri directe ale europenelor se derulau grupele din 1998 şi 2002.
Cifra întâlnirilor strict europene în grupele „Mondialului” e de anul acesta la un minim istoric, acestea fiind pe căutate, numai şi numai 4 din totalul în mare creştere al celor 72 de partide pe puncte în turneul final de peste ocean.
Faţă de cele totuşi măcar 5 din totalul încă pe-atunci de 48 la ultimul turneu final cu 32 de naţionale din noiembrie şi decembrie 2022 în Qatar, ba chiar şi 6 la „Mondialul” din 2018 din Rusia, descreşterea la acest capitol fiind aşadar continuă.
Deşi numărul total al participantelor s-a mărit cu 50%, de la 32 la 48, sau tocmai ca o consecinţă directă a acestei supradimensionări.
Fără a mai insista în sensul că dacă turneele finale în formatul cu 32 de formaţii au dispărut de pe scenă asigurând totuşi 5-6 asemenea întâlniri, în schimb chiar primele cu 32 de naţionale, din 1998 în Franţa şi 2002 la premierea organizării în Asia au propus câte 7 meciuri în grupe între exponentele Europei.
Cu alţi 4 ani înainte, la ultima reuniune cu 24 de reprezentative, cea din 1994 tot în SUA, chiar nu mai puţin de 8 meciuri erau jucate în faza grupelor între naţionalele Europei, aşadar 8 din 36 de partide, un sfert din total, căci doar 6 serii patrulater alcătuiau atunci turul I al „Mondialului”.
Iar până şi ultimul turneu final mondial cu doar 16 naţionale, cel din 1978 din Argentina, aşadar cu un total de doar 24 de întâlniri în grupe, a propus 8 dueluri inter-europene.
Cinci măcar să fi fost şi-n 2026 precum în urmă cu 4 ani în Qatar la precedentul minim la acest capitol, pe tărâm arab disputele în speţă din grupe fiind Franţa – Danemarca, în care Les Bleus se aliniau în calitate de campioni mondiali en titre, Belgia – Croaţia, în care ex-iugoslavii jucau drept vicecampioni la zi ai lumii, Spania – Germania, Elveţia – Serbia şi un duel strict… britanic, Anglia – Ţara Galilor.
Iar la cinci jocuri directe ale naţionalelor europene în grupele „Mondialului” din 2022, şi… 5 sfetfinaliste ale Bătrânului continent în Qatar.
Câte oare pe canicula nord-americană, cu-atât mai dogoritoare la ore de start locale precum de exemplu 12 ori 15?
În 2018, ceva mai la răcoare în Rusia, şase fiind duelurile inter-europene în grupe, Portugalia – Spania, Franţa – Danemarca, Croaţia – Islanda, Germania – Suedia, meci jucat de nemţi drept campioni la zi ai lumii, Anglia – Belgia şi Elveţia – Serbia, fără a intui acestea că se vor revedea şi-n Qatar.
Şi vor aştepta ceva europenii, primele 6 zile ale „Mondialului” cu începere de joi la Mexico City, până când miercuri 17 iunie la ora locală 15 se va juca în Texas meciul Anglia – Croaţia la lansarea Grupei L.
Dar apoi nici alte 24 de ore până când joi 18 iunie Elveţia – Bosnia şi Herţegovina va inaugura de la ora 12 în California nu doar etapa a II-a în Grupa B, ci runda secundă a grupelor în întregul acestora de 12 serii.
Sâmbătă 20 iunie tot de la 12 fiind anunţat din nou în Texas dar la Houston şi tot în etapa a II-a meciul Olanda – Suedia în Grupa F, după care alte cinci zile fără jocuri directe ale europenilor până vineri 26 iunie în runda finală a seriilor Franţa – Norvegia în Grupa I pe meridiane mai estice la Foxborough.
Vicecampioni la zi ai lumii împotriva scandinavilor reuşind ceea ce n-au izbutit românii, şi-anume a reveni la primul turneu final tot după ultima experienţă din 1998.
Când, chiar atunci la lansarea turneului final cu 32 de naţionale, între cele 7 meciuri directe ale selecţionatelor europene unul era şi cel adjudecat de România, 2-1 contra Angliei.
Pe de-altă parte, dacă tot au devenit rare întâlnirile care pe care pe puncte ale celor din Europa, măcar de urmărit ce s-a mai ales din stilul de joc al exponentelor altor continente când e vorba de o încleştare cu reprezentantele Europei, duelurile acestora peste decenii cu sud-americanele având nu doar tradiţie şi istoric, dar şi un grad aparte de interes. În creştere şi când vine vorba de întâlnirea selecţionatelor africane.
Asemenea dueluri urmând a fi duse de Cehia, în etapa a II-a şi a treia din grupă, pe rând cu Africa de Sud şi Mexic, de Scoţia în aceleaşi runde cu semifinalista din 2022 Maroc şi Brazilia, de Turcia cu Paraguay în etapa secundă a grupei, de Germania contra Ecuadorului la a treia apariţie, de Austria chiar cu campioana lumii Argentina pe 22 iunie în runda secundă, de Spania cu Uruguay într-un „clasic” al laureatelor mondiale de altădată, la 26 iunie tot în etapa a treia, de Portugalia împotriva Columbiei pe 27 iunie în ultima rundă, dar şi de Anglia şi Croaţia pe rând cu Ghana în etapele 2-3 la 23 şi 27 iunie.
Dată a încheierii fazei I a turneului final de peste Atlantic.
Înaintea căruia recenţii învingători ai României, gazda „Mondialului” Canada în amicalul din septembrie din capitală şi Austria, bosniacii şi Turcia în preliminariile de calificare, respectiv viitorii oponenţi ai „tricolorilor” preluaţi de Gheorghe Hagi, suedezii, au jucat meciuri amicale după cum urmează.
Austria, 5-1 şi 1-0 tot la Viena şi tot în martie cu Ghana şi Coreea de Sud, iar luni 1 iunie tot pe Dunăre 1-0 şi cu Tunisia, testul de miercuri 10 iunie de la Pasadena cu Guatemala fiind anulat, încât roş-albii au deja în faţă debutul cu Iordania de marţea viitoare de la Santa Clara, tot în California.
Canada, detaşată acum 9 luni în Bucureşti cu 3-0 şi care va debuta la turneul final deja vineri 12 iunie la Toronto cu nimeni alta decât Bosnia şi Herţegovina, autoare şi aceasta în toamnă a 3 goluri contra României la Zenica, 3-1, n-a pierdut nici un meci amical în 2026, nord-americanii remizând în martie tocmai la Toronto cu Islanda, 2-2, şi Tunisia (0-0), după care au trecut luni 1 iunie de Uzbekistan la Edmonton cu 2-0, remizând cel mai recent vineri la Montreal cu Irlanda, 1-1. Islanda şi Irlanda nefiind calificate la turneul final.
Canada, cu selecţioner din SUA, este unica reprezentativă gazdă din trio care are în program două întâlniri în grupă cu europenii, şi cu Elveţia în etapa a III-a.
Bosniacii, calificaţi din baraj în martie strict la lovituri de departajare la Cardiff şi Zenica în faţa galezilor şi Italiei, s-au limitat drept urmare la doar două apariţii amicale, remizate, alb la Sarajevo pe 29 mai cu macedonienii, 1-1 la St. Louis sâmbătă cu Panama.
Iar bosniacii vor intercala la fine de septembrie o nouă dispută oficială cu România dar în Liga B din UEFA Nations League, în etapa a II-a, la nord de Dunăre, între deplasarea în Polonia şi primirea la Zenica a suedezilor, primi oponenţi în toamnă ai „tricolorilor”.
Şi care suedezi nu s-au impus luna aceasta cu selecţionerul englez Potter la cârmă în verificările din Norvegia şi de la Solna, 3-1 pentru vecini respectiv 2-2 acasă cu Grecia, totul înaintea debutului cu Tunisia duminică în Mexic, după care nordicii se vor muta în Texas pentru întâlnirea Olandei şi Japoniei.
În Grupa F, în care se înrolau ultimii abia în martie în urma finalei play-off cu Polonia, 3-2, desfăşurătorul complet al celor 12 grupe fiind mai jos.
Foto: Getty Images.
