Doar Crăciunul mai aducea armistiţiul iar şi fotbalul amuţea răpăitul armelor, dar asta acum peste… 100 de ani: Germania – Anglia 3-2

Absolut toate „războaiele” cu preţioasă perversitate promovate mai nou drept „teatre de operaţiuni” sunt de fapt înadins şi premeditat orchestrate sub cele mai false pretexte pentru a degrada, controla şi… rări floarea omenirii, iar într-o pseudo-presă românească plină ochi de „balast”, clişee, şabloane, manipulare, propagandă mincinoasă şi nimicuri absurde şi aberante ale banalului cotidian, umplutură curat murdară sub pecetea conformismului convenţional lipsit de profunzime şi substanţialitate, menţionarea unei semnificative realităţi istorice ce-ar merita repovestită cu ocazia fiecărei Sărbători de Crăciun n-are bineînţeles de cine să fie pomenită în rătăcirea actuală de noaptea minţii – beznă a raţiunii, bazându-ne pe „O oază pentru cei treji”, cum pe bună dreptate se autoidentifică una dintre aceste veritabile oaze de cunoaştere şi adevăr – henrymakow.com, pentru a reproduce consemnarea „Armistiţiul de Crăciun din 1914 – Sataniştii ne ţin ostatici”, binevenit republicată an de an în Ajunul Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. 

christmastruce11.jpgÎn 1914, de Crăciun, soldaţi britanici şi germani au fraternizat şi refuzat a se mai ucide reciproc, Sărbătoarea Crăciunului reînviindu-le simţirile legate de faptul că au mai multe valori comune în lumina naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi a evangheliei propăvăduind dragostea de semeni, decât cu cabala satanistă a urzitorilor conflictului ticluit doar pentru a… rări rândurile celor dătători de viaţă, tineri taţi şi viitori părinţi.
 
Refuzul lor de-a se supune continuării conflictului prefabricat constituie o aducere aminte a faptului că războiul împotriva civilizaţiei este permanent şi încontinuu aţâţat sub felurite forme de către aceleaşi puteri interesate din umbră, iar de exemplu aşa-zisul „Covid” astfel poreclit pe fondul inexistenţei unui aşa-zis „virus” n-a fost absolut nimic altceva decât… gripa cu un nou „nume de scenă”, tot pentru atacarea prin învăluire a omenirii sub forma unei alte operaţiuni psihologice precum a fost şi Primul Război Mondial, precum sunt şi în deceniul în curs diversiunile premeditat ticluite sub cele mai false pretexte în februarie 2022 peste graniţa nord-estică respectiv din octombrie 2023 peste Mediterana.
 
Conflagraţiile sunt evocate precum aşa-zisele „pandemii” iar aşa-zisele „vaccinuri” sunt la fel de letale precum gloanţele armelor.
 
„Spre consternarea comandanţilor de trupe de ambele părţi, unele dintre acestea au ezitat a reîncepe luptele. În numeroase zone, soldaţilor li s-a ordonat să reia ostilităţile sub ameninţarea penalizării cu Curtea Marţială.”
 
IAR ÎN MOD SIMILAR NI S-A SOLICITAT SĂ NE VĂTĂMĂM ORI SINUCIDEM CU AŞA-ZISELE „VACCINURI”. CARE-I DIFERENŢA!?
 

„Numărul total al militarilor şi civililor victime în Primul Război Mondial a fost de peste 37 de milioane de persoane: peste 16 milioane decedate şi 20 de milioane vătămate, rezultând în unul dintre cele mai letale conflicte din istoria omenirii.” – Wikipedia.

„Guvernele naţiunilor vestice, fie acestea monarhice ori republicane, au trecut în mâinile invizibile ale unei plutocraţii, internaţională ca nivel al puterii şi cuprinderii. A fost, mă aventurez să sugerez, o putere semi-ocultă care a… împins masele populaţiei Americane în cazanul Primului Război Mondial.” – General Maior J.F.C. Fuller (1878-1966), la pagina 396 din „Bătălii decisive ale S.U.A., 1776-1918”, publicată în 1942.

Republicarea de către henrymakow.com a consemnării din 25 decembrie 2019 de Kieran Dunn (henrymakow.com): „E o poveste ce merită a fi respusă. Puţini realizează că în urmă cu nu mult peste o sută de ani naţiunile creştine ale lumii se războiau. 

Catolici, protestanţi, ortodocşi şi creştini coptici au pus mâna pe arme unii împotriva altora. Au lăsat deoparte învăţăturile lui Iisus, care spuneau să-şi „iubeşti duşmanul” şi s-au angajat într-un război calamitant.

250px-XV._Benedek.jpgLa Crăciun, devenise deja evident faptul că aşa-zisul ‘război rapid’ nu avea a se încheia prea curând, conform promisiunilor politicienilor. Papa Benedict al XV-lea – foto stânga, a propus încetarea focului de Crăciun, respinsă însă de ambele părţi, ca fiind ‘imposibilă’.  
  
Alfred Anderson, din British Expeditionary Force, avea doar 18 ani şi era pe front în Ajunul de Crăciun din 1914, când ceea ce era de neimaginat totuşi s-a întâmplat.

Soldaţi germani şi britanici au început să cânte colinde de Crăciun, în vreme ce se aflau în tranşee. Curând avea a fi stabilit un armistiţiu între combatanţi, iar bărbaţi care în urmă cu câteva ore erau inamici au început să-şi adreseze unii altora urări şi să schimbe cadouri.  

În alte zone de-a lungul frontului, trupe germane au plasat mici pomişori pe parapeţii tranşeelor şi i-au decorat cu lumânări aprinse, începând să cânte colinde. Curând, multe trupe britanice de-a lungul frontului din acele zone au început să le acompanieze. Trupe britanice şi franceze au început să observe însemne inscripţionate de nemţi cu cuvintele „YOU NO FIGHT; WE NO FIGHT.”  

Unele unităţi britanice au improvizat mesaje cu ‘MERRY CHRISTMAS’ şi au aşteptat un răspuns. Iar într-o scurtă perioadă de timp, ceea ce n-au putut face guvernele armatelor combatante, au reuşit parte din trupele germane, franceze şi britanice, care au asigurat un armistiţiu spontan, iar soldaţii şi-au părăsit tranşeele.  

Christmas-Truce-1914.2.jpg(Soldaţi britanici şi germani pozând împreună)

De-a lungul liniei frontului, bărbaţi care cu doar câteva ore înainte căutau să se omoare reciproc s-au reunit pe ‘teritoriul nimănui’ pentru a da mâna, pentru a-şi împărţii raţiile de hrană, checuri de ciocolată, coniac, vederi, ziare, tutun, şi (într-un mod mult mai solemn) pentru a-şi îngropa morţii. 

Kurt Zehmisch, un alt martor, a consemnat în jurnalul său: „Englezii au adus din tranşee o minge de fotbal iar destul de repede s-a încins un joc viu disputat. Cât de minunat şi fabulos era, dar şi cât de straniu; Crăciunul, celebrare a iubirii aproapelui, aducând laolaltă pentru o vreme ca amici nişte inamici de moarte.”

Armistiţiul neformal, care a inclus şi unele trupe franceze şi belgiene, a luat în mare parte sfârşit până în ziua de Anul Nou. Soldaţii germani şi britanici au ezitat a se despărţi, prin spusele lui (Pvt.) Percy Jones din Brigada Westminster, „cu multe strângeri de mână şi urări reciproce de bine.”  

Pe 1 ianuarie 1915, London Times a publicat o scrisoare din partea unui Maior al Corpurilor Medicale raportând că în sectorul său britanicii au jucat un meci de fotbal cu nemţii şi au fost învinşi cu 3-2. Soldaţii au schimbat cadouri şi nasturi. Iar cei care au fost frizeri au efectuat tunsori. Un jongler neamţ a improvizat din rutina sa o reprezentaţie în mijlocul ‘teritoriului nimănui.’  

Comandanţii nemţi şi aliaţi au căutat să acopere şi tăinuiască apariţia armistiţiului din senin. Generali francezi nu-şi puteau imagina cum de soldaţii le-au ignorat ordinele şi s-au alăturat armistriţiului interzis de Crăciun. Spre consternarea comandanţilor de trupe de ambele părţi, unele dintre acestea au ezitat a reîncepe luptele. În numeroase zone, soldaţilor li s-a ordonat să reia ostilităţile sub ameninţarea penalizării cu Curtea Marţială.

În Germania, situaţiei nu i s-a făcut mare publicitate, iar Înaltul Comandament a înlocuit pe şest majoritatea unităţilor din primele linii ale frontului care au luat parte la armistiţiu. Deşi prinşi pe picior greşit şi făcuţi de râs de încetarea spontană a focului, comandanţii aliaţi şi-au luat măsurile de rigoare pentru a nu se mai ivi pe viitor o repetare a armistiţiului de Crăciun din 1914, asigurându-se ca la următoarele Sărbători de Crăciun trupele să fie angajate în confruntări cu inamicul.  

MerryChristmasfilmPoster3.jpg(Pelicula)

Armistiţiul de Crăciun din 1914 demonstrează cum un crez comun, legat de naşterea Mântuitorului în Betlehem, împărtăşită de către beligeranţi, îi poate face prieteni până şi pe duşmanii de moarte.  

Când britanicii i-au auzit pe germani cântând despre pruncul din iesle, li s-au alăturat prin a intona „Silent Night.”  

Este extraordinar cum un cântec despre un nou născut poate mişca în asemenea măsură trupele încât să lase armele deoparte şi să se îmbrăţişeze aidoma semenilor. Ce alt răspuns decât cel al stabilirii păcii frăţeşti putea exista atunci când cei din tranşee au realizat faptul că Iisus Hristos cel pe care-l ştiau era unul şi acelaşi cu cel pe care-l ştiau şi adversarii?
  
De aceea acest crâmpei al istoriei merită repovestit la fiecare Crăciun, Iisus Hristos ivindu-se pentru a aduce pacea şi iertarea de păcate într-o lume bântuită de probleme. Armistiţiul de Crăciun din 1914 este o strălucitoare mărturie a spuselor angelice cu ocazia celui dintâi Crăciun, „Pace şi bună credinţă pe pământ.” Crăciun Fericit tuturor! 

Consemnarea are o completare din partea lui Dan Butler (1955-2018), care a scris: „Acum câţiva ani, Doctorul Thomas Weber a cercetat jurnale de război şi documente ale vremii, pentru a reconstrui Armistiţiul de Crăciun din 1914.

Descoperind dovezi că o mulţime de soldaţi au încercat să iniţieze repetiţii ale armistiţiilor şi în 1915 şi 1916, dar la vremea aceea comandanţii de divizii de ambele părţi aveau deja ordine de a folosi puşcaşi pentru a trage în orice soldat văzut a ieşi din tranşee neînarmat.

Intonarea unor cântece de Crăciun familiare fiecărei tabere a fost pe-atunci declanşatorul ce i-a determinat pe soldaţi a se apropia unii de alţii fără arme.

Însă, în timpul războaielor ulterioare, moderne, soldaţii au fost dominaţi de adrenalina ce le-a alimentat brutalitatea, metamorfozată în remuşcări odată la odihnă în tranşee, între lupte. Incapacitatea de a se detaşa de inumanitatea a ceea ce făceau i-a făcut probabil pe mulţi dintre aceştia să-şi piardă pe veci omenia. Un fapt trist este că majoritatea celor care au participat la armistriţiul din 1914 n-au supravieţuit războiului.

Doctorul Weber a mai menţionat de asemenea că soldaţii francezi n-au participat la primul armistiţiu, ci doar cei britanici şi germani. Un altul care n-a fost de-acord cu armistiţiul, precum comandanţii de divizii şi francezii, a fost Hitler, caporal curier al cartierului general al regimentului liniei de front. Cel puţin asta a consemnat în jurnalul său un component al brigăzii lui Hitler, Heinrich Lugauer. Weber l-a citat: „Când toată lumea vorbea despre fraternizarea cu englezii de Crăciunul din 1914, Hitler s-a arătat a fi un înverşunat opozant. El a spus ‘ceva de genul ăsta nici n-ar fi de adus în discuţie în vreme de război.” (sursa foto: henrymakow.com)

Iar ca remarci pe post de completare la completarea de peste mări şi ţări, tocmai faptul că unul dintre simbolurile sfinte ale Crăciunului – şi-anume intonarea unor colinde familiare fiecărei tabere – a fost pe-atunci declanşatorul ce i-a determinat pe soldaţi a se apropia unii de alţii fără arme, a dus în timp, iar tot mai intens odată cu adâncirea în tenebrele „noii ordini” a mileniului 3, la accentuarea asaltului din partea aceloraşi urzitori interesaţi din umbră pe adresa valorilor comune ale credinţei creştine, aşadar deloc întâmplător pervers atacate cu intenţia de anihilare de către suspecţii de serviciu „la lucru” inclusiv în România, acţionând după stratagema Divide et Impera.  

Născocită fiind în permanenţă câte o nouă stare conflictuală, şi în noul deceniu tot sub absolut cele mai false pretexte propagandistic promovate prin manipulare şi în mass-(co)media românească.

De exemplu, din martie 2020 sub forma pLandemiei „sperietoare” Stupid-19, pentru înlesnirea scopului de moment al aşa-zisei „vaccinări”.

Apoi, din februarie 2022, sub forma uciderii în masă a tinerilor bărbaţi slavi, deja circa o jumătate de milion de ucrainieni împinşi spre sacrificiu de naziştii statului vecin bananier şi eşuat în corupţia având de-a face cu fărădelegi transnaţionale implicând printre multe altele şi găzduirea sub acoperire de laboratoare biologice ale urzitorilor interesaţi, de unde şi necesitatea denazificării.

Iar cel mai recent, din octombrie 2023, prin activarea unei pseudo-„opoziţii” create de statul israelian tocmai pentru a genera falsele pretexte necesare propriilor interese agresoare ce ţin de epurarea etnică a palestinienilor, „montarea” în acest caz de falşi duşmani regăsindu-se în vastul repertoriu de manual la care sistematic recurg anumiţi executanţi de politici belicoase de pe axa răului cu un machiavelism extrem pe care masele naive şi „neantrenate” n-au capacitatea de a-l putea suspecta ca atare, de unde şi inevitabilele consecinţe în formă continuată. 

Manifestată în paralel şi sub forma divertismentului „pâinii şi circului” cu care o omenire ostatică sataniştilor este ţinută într-o stare de perpetuă „distrare”, în necunoştinţă de cauză vizavi de ceea ce se întâmplă cu-adevărat. Că-i vorba despre „războaie” ori „pandemii”, toate doar simple atacuri parşive la adresa omenirii, sub masca bunelor intenţii şi a „răspândirii democraţiei” sau „siguranţei binelui comun”, cu concursul şi complicitatea puerilă a atâtor şi-atâtor cozi de topor dar mai ales idioţi utili, nenumăraţi inclusiv în România. Şi părtaşi moral băilor de sânge atât de peste graniţă, prin încurajarea şi susţinerea unui stat bananier eşuat şi a naziştilor de care a fost căpuşat, cât şi din Asia Mică, prin închiderea inumană a ochilor la barbaria sub false pretexte împotriva unei populaţii civile „prizonieră în aer liber” şi fără apărare, în special copii, femei şi bătrâni. 

Omenirea aşa-zis „civilizată” şi pseudo-„emancipată” respectiv „dezvoltată” a decăzut, degenerat şi s-a degradat treptat între timp în ultimul secol şi ceva, toate exacerbate în ultimii nici 4 ani la un nivel al… peşterii preistorice anunţându-i haosul înadins indus pentru forţarea „noii ordini” artificiale.         

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 1, Sport sabotat și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 4 = zece

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: