A șasea promovare a echipei fanilor: AFC Wimbledon, de la nivelul 9 la 3 în 14 ani. Urmează întâlniri cu clona în Division One

Seară istorică luni pe Wembley pentru celebra grupare londoneză Wimbledon, care, după exact 14 ani dintr-un 30 mai 2002 când fanii galben-albaștrilor, nemulțumiți de strămutarea în afara capitalei Regatului Unit a clubului fondat în îndepărtatul 1889, își relansau propria formație, a mai izbutit o promovare în fotbalul profesionist din Albion, a șasea în acest scurt răstimp, pătrunzând în League One, eșalonul trei.

Întortocheata poveste plină de tumult a clubului sud-londonez, ca o mare raritate pentru fotbalul englez din punctul de vedere al periclitării identității și tradiției unei grupări din disciplina cu balonul rotund, este deja legendară și binecunoscută puritanilor sportului rege.

Pe scurt, în mai 2002, federația engleză încuviința decizia unei comisii independente alcătuită din 3 membri de a strămuta tradiționala grupare cu adânci rădăcini în districtul londonez Merton undeva la aproape 100 de kilometri nord de capitală, nicăieri pentru suporterii galben-albaștrilor, și anume în orașul Milton Keynes, controversată mutare instigată de președintele de-atunci al clubului, Charles Koppel, ca soluție pentru evitarea falimentului.

Fosta emblemă a vechii și tradiționalei grupări sud-londoneze Wimbledon FC, ”The Crazy Gang”

Fosta emblemă a vechii și tradiționalei grupări sud-londoneze Wimbledon FC, ”The Crazy Gang”

 

Dat fiind că Wimbledon FC era asociată în profunzime cu sudul Londrei, unde își găzduise meciurile pe micuțul Plough Lane din Merton din 1912 și până în 1991, pe alocuri cu mare succes, ”Gașca nebună” cucerind chiar Cupa Angliei pe 15 mai 1988 într-o memorabilă finală de 1-0 pe Wembley cu FC Liverpool dar și asigurându-și remarcabile clasări în prima jumătate a elitei din Albion, umăr la umăr cu grupări net mai mari, suporterii galben-albaștrilor nici n-au vrut să audă de dezrădăcinarea ”The Dons” din capitală, înregistrându-și propriul club, cu tot ceea ce ținea de vechea grupare, și afiliindu-l asociațiilor fotbalistice locale din Londra și comitatul Surrey, cu un redebut în 2002 în Combined Counties League Premier Division, nivelul 9 al structurii piramidale în sportul rege din Albion.

Inițialele demonstrații împotriva lui Koppel și tentative de înfrânare a strămutării clubului, ca reacții ale fanilor asociindu-l pe diriguitor cu un ”criminal” și ”Iuda”, s-au metamorfozat prompt într-un proces de reclădire a unei grupări susținute de suporteri, al căror următor pas a fost organizarea unei selecții în parcul comunal al zonei Wimbledon, în urma căreia i-au ales pe componenții primei garnituri a clubului relansat, dintr-un total de 230 de aspiranți, fie amatori, fie profesioniști fără angajamente la vremea respectivă.

Iar din liga a noua în 2002, AFC Wimbledon a urcat încet, încet, ajungând luni seară, după finala de baraj de pe Wembley, în Division One, cot la cot în viitorul sezon cu mari cluburi precum Sheffield United, Bolton Wanderes, Charlton Athletic Londra sau Coventry City dar și cu emanația respectivei artificiale și forțate mutări din 2002, și anume Milton Keynes Dons, retrogradată tot în această primăvară din Championship, liga a doua engleză. Ironia sorții este așadar cât se poate de mare…

Renăscut din propria cenușă la inițiativa și pe umerii fanilor de-o viață, vechiul Wimbledon, în urcare cu 6 divizii în 14 ani, va da piept cu nimeni alta decât copia Dons din orașul Milton Keynes, la nivelul 3 al fotbalului din Albion, acolo unde evolua în premieră formația surogat sub denumirea MK Dons în ediția 2004-2005, încheind atunci pe locul 20.

De fapt, în anomalia acelei dezrădăcinări, Wimbledon nici nu evolua inițial în localitatea Milton Keynes, dat fiind inexistența acolo a unei arene conform standardelor stipulate prin regulament de federația engleză, și care a fost ridicată între timp, așa încât gruparea repudiată de fani a continuat în cele două sezoane din 2002 până în 2004 tot sub numele de Wimbledon, retrogradând la capătul celor două ediții din eșalonul secund, a 24-a și ultima în ierarhie, după care avea să continue drept Dons, în Milton Keynes, navigând între diviziile profesioniste 4 și 2, cu o retrogradare în premieră în cea de-a patra în 2006.

Emblema clubului relansat de fanii de-o viață, AFC Wimbledon, în urcare din eșalonul 9 în 3 din 2002 încoace, păstrând vechile caracteristici

Emblema clubului relansat de fanii de-o viață, AFC Wimbledon, în urcare din eșalonul 9 în 3 din 2002 încoace, păstrând vechile caracteristici

 

Pentru echipa fanilor, revenirea spre vârful structurii fotbalului englez începea cu un record în Albion în ceea ce privește formațiile de seniori, și anume un șir de 78 de partide de campionat fără înfrângere între februarie 2003 și decembrie 2004, continuând prin izbânda reintrării de la nivel amator în structura profesionistă a eșalonului 4, în 2012. Adevărata Wimbledon revenise așadar între profesioniste după un urcuș de la baze, devenind și prima grupare dintre cele înființate în noul mileniu, cu inițialele prefix AFC, care să-și treacă în palmares acest succes.

Dacă numele lui Leicester City a fost în această primăvară pe buzele tuturor amatorilor de fotbal de pe mapamond, merită atunci menționat comparativ că de exemplu pe când ”Vulpile” actualmente campioane ale Angliei retrogradau în 1987 din elită, ”micuța” Wimbledon încheia tot atunci pe locul 6 în primul eșalon din Albion, de exemplu deasupra lui Manchester United sau Chelsea, sau că pe când aceeași Leicester City evolua în divizia secundă în 1993/4, vechea și veritabila Wimbledon sfârșea în același sezon tot a șasea în Albion, înaintea unora precum FC Liverpool, Manchester City, Chelsea sau Tottenham.

De fapt, ”Gașca nebună” sau ”The Dons” se mai clasa în elită și pe poziția a șaptea în 1988 și 1991 respectiv pe locul 8 în 1990, ca parte a unei constante prezențe în primul eșalon din 1986 până în anul 2000, fanii având așadar ce blazon ales să apere.

Și iată că luni seară, în fața a 57.956 de spectatori, dintre care circa 25.000 de suporteri ai galben-albaștrilor, pe Wembley, AFC Wimbledon a urcat în premieră în Division One – liga a III-a, câștigând finala fazei play-off a barajului de promovare din eșalonul 4, 2-0 (0-0) cu Plymouth Argyle, o trupă care în 2004 era lider în liga a doua.

Iar ca povestea să fie cu atât mai remarcabilă, pe banca lui Wimbledon se află Neal Christopher Ardley, nimeni altul decât un fost jucător de bandă dreaptă al vechii și veritabilei Wimbledon, pentru care debuta în liga de elită la vârsta de 18 ani într-un succes în 1991 în deplasare la Birmingham, cu Aston Villa, jucând mai apoi nu mai puțin de 245 de partide la galben-albaștri până la nefericitul moment din 2002, cu o revenire în capacitate de antrenor în toamna lui 2012, după izbânda promovării clubului în eșaloanele profesioniste. Ardley, juniorul crescut de Wimbledon de la vârsta de 11 ani, înalță Pasărea Phoenix tot mai aproape de vârf…

În paralel, o foarte mare dorință încă nerezolvată a fanilor vechii Wimbledon este ca formația să și revină chiar ”acasă”, în districtul sud-londonez Merton, loc de baștină al galben-albaștrilor, unde au evoluat aproape 8 decenii pe stadionul Plough Lane, devenit între timp unul dintre nenumăratele… complexe comerciale din oribila însumare de mall-uri și supermarket-uri alienând traiul modern, după ce în toți acești ani de reconstrucție a jucat într-un district apropiat tot din sud-vestul londonez, pe Kingsmeadow din Kingston upon Thames, arenă a celor de la Kingstonian.

Până atunci însă, întâlnirile în premieră în campionat cu copia MK Dons – o continuatoare ca poziție ierarhică în 2002 în liga a doua dar nerecunoscută atunci și nici până în ziua de azi de suporteri, precedente existând doar în disputele directe cu caracter eliminatoriu de cupă, trei la număr și toate în deplasare pentru AFC Wimbledon, la Milton Keynes, unde a câștigat o dată.

Povestea continuă…

Au promovat direct din liga a patra Northampton, Oxford United și Bristol Rovers, iar Wimbledon la baraj prin golurile lui Lyle Taylor în minutul 78 și Adebayo Akinfenwa din penalty în minutul 90+11, din eșalonul 3 căzând Doncaster, Blackpool – nu demult în Premier League, Colchester și Crewe Alexandra. Din divizia a 3-a au promovat direct Wigan Athletic și Burton, iar de la baraj Barnsley, după 3-1 în finala play-off cu Millwall Londra, retrogradând din Championship grupările Charlton, MK Dons și Bolton. În elită au intrat direct Burnley și Middlesbrough iar Hull la baraj după 1-0 în finala play-off cu Sheffield Wednesday, pe când din Premier League au căzut Newcastle, Norwich City și Aston Villa. 

 

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 3 și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: