Complet uituc că-n data de 13 martie o-ncheia cu eurocupele cu-n apăsător 4-0 la Lyon cu cel mai şifonat deficit al optimilor inter-cluburi, 1-7, fotbalul românesc s-a dus în seara de 13 aprilie cu sacul la al doilea duel de podium din play-off, şi ce mai „impresii artistice”, câta surle şi trâmbiţe în jurul Universităţii Craiova – FCSB, înaintea, în timpul şi după meci, însă realitatea e că, nu doar prin prisma remizei albe 0-0, pomul lăudat a fost şi mai puţin rodnic decât cu doar şase zile mai devreme la prima întâlnire din trio, CFR – Universitatea 2-0.
Ori în acest ritm, fără a înscrie chiar deloc în turul play-off-ului principalelor contracandidate, Universitatea din Bănie poate fi susceptibilă rămânerii în umbră pe podium, a treia încheind în 2021 şi 2022, dar şi anul trecut, după ce ultima îmbunătăţire din postura de vicecampioană, în 2020, a început deja a căpăta niţel şi-aceasta patina timpului, nu-ntr-atât ce-i drept pe cât o căpătase din 1995, de la precedenta clasare a alb-albaştrilor capitalei Olteniei pe locul 2.
Multe referiri făcându-se la bara fundaşului lateral Carlos Mora din minutul 90, şi-ntr-adevăr fotbalul se joacă până la ultimul fluier al arbitrului, dar realitatea mai e şi că prea mult se insistă disproporţionat pe ratarea unuia dintre cei 8 „stranieri” implicaţi duminică seară de Rădoi, şi încă pe o respingere ivindu-i-se în cale, venită la finele a două reprezentaţii legate în care aspiranţii la titlu de pe „Ion Oblemenco” nu înscriau chiar absolut deloc.
Dar unele aspecte sunt valabile şi-n cazul campioanei în exerciţiu FCSB.
Care, deşi încă unică neînvinsă după 4 etape din play-off, având capacitatea de-a-şi păstra în „vulcanul” de pe Jiu avansul de 3 puncte faţă de craioveni, n-a convins la rândul său că are alura unei grupări trăgând la apărarea trofeului, tuşind şi mai mult la prima ieşire din Bucureşti în grupa I valorică, după ce dădea semne că n-are suficient suflu în recentele victorii smulse strict după pauză la „Arena Naţională”, 2-1 (1-1) cu numita SC Dinamo 1948 SA şi 1-0 (0-0) cu „U” Cluj.
Ori la fel, în ritmul acesta, de la un unic gol acasă sâmbăta anterioară doar din penalty după o oră de joc, la niciunul în prima deplasare din play-off în afara capitalei, campioana sezonului regulat poate lista destule motive explicând cele nu mai puţin de şapte clasări doar pe locul secund în cele opt campanii rătăcite de la cedarea în 2016 a titlului şi recâştigarea sa anul trecut.
Când, tot după patru runde din play-off, cu bilanţul 4 4 0 0 6-1, superior celui actual al bucureştenilor, 4 2 2 0 6-4, dar mai ales cu un avans atunci de 13 puncte faţă de CFR Cluj, FCSB îl recucerea după o aşteptare de nouă ani pe seama unei vremelnice desprinderi ierarhice care nu-i deconspira în condiţii de presiune carenţele evidente.
Din plin demascate în „jocurile deceniului”, într-un alt 4-0 încasat în actuala campanie pe scena europeană şi la Glasgow, dar şi-n ianuarie pe „Arena Naţională” din partea umbrei foarte palide a „Diavolilor roşii” de altădată, 0-2, tot atâtea sugestii că o fază ceva mai înaintată a tururilor eliminatorii, şi-a fost cea a optimilor, va echivala unui pod mult prea îndepărtat pentru campioana României.
Şi rămâne în statistici acel minimum 1-7 al deficitului general de scor din faza optimilor de finală a ediţiei 2024-2025 în cupele europene.
La fel cum rămâne şi unicul gol, numai şi numai unul semnat în ultimele două etape din play-off de aspirantele la titlu FCSB şi Universitatea Craiova, iar acesta din lovitură de la 11 metri, de către bucureşteni, căci craiovenii chiar n-au scuturat deloc plasa în peste 180 de minute de joc.
Ce să fie oare?
Ori dacă e să iei aminte la mai toţi cei din fenomen, direct sau indirect implicaţi, n-ai spune nicidecum că s-ar raporta la o grupare craioveană susceptibilă constant eliminărilor mai mult decât vremelnice din eurocupe şi uneia roş-albastre deconspirate pe scena internaţională tocmai atunci când îi era lumea mai dragă şi avea ocazia de a dovedi că nu-i adevărat ceea ce se spune despre lipsa de competitivitate a SuperLigii, probată de eşecurile cu 4-0 la apas dar şi cele la două goluri deficit pe „Arena Naţională”.
„Careu” care nu minte al reprezentaţiilor cu un singur gol marcat în peste şase ore de fotbal.
Însă iată că trupa „latifundiarului” urmaş de oier înscrie tot numai şi numai odată în peste trei ore de fotbal intern în apariţii succesive contra „universitarelor” din play-off, fără a demonstra că şi-ar apăra cu brio titlul.
Cei mai mulţi din fenomen preferând în schimb a supralicita şi supraestima valoarea şi prestaţiile aspirantelor la titlu, că e apărătoarea trofeului, că e Craiova care caută a-l readuce în Bănie după acel ultim triumf din 1991, fără a o exclude din aceleaşi aprecieri pe cvintupla laureată dintre 2018 şi 2022, CFR.
În sensul că FCSB era duminică seară mai mult decât de bătut la cum a jucat, doar că Universitatea a probat din nou incapacitatea de a tranşa meciuri cheie, la fel cum şi Universitatea era chiar de bătut, să fi fost campioana mai firesc dinamică, iar asta cu toţi cei cinci „stranieri” ai săi implicaţi.
Duelul de podium având de toate din gama formelor fără fond, de la „spectacolul tribunelor” şi până la cacofonia declaraţiilor care mai de care, dar realimentând tocmai prin jocul etalat – unicul şi singurul aspect care chiar contează, realitatea că nu degeaba reprezentantele SuperLigii ajung a fi sistematic expuse pe scena externă prin prisma slăbiciunilor nu-ntr-atât de evidente în întâlnirile directe interne.
Aşa încât era şi timpul unui 0-0 ca aducere aminte că SuperLiga e un pom mult prea lăudat odată ce vine vremea strângerii roadelor în grupa I valorică play-off, sacul propus urmăritorilor din fenomen a-l duce în spate la ora unor asemenea dispute fiind exagerat de larg pentru ceea ce poate fi azvârlit cu-adevărat în el.
E multă, multă „pâine şi circ” cu feluriţi „actori” prea duşi de val pentru a exersa simţul ridicolului.
A pornit ce-i drept mai avântat play-off-ul, cu 13 goluri marcate în runda sa inaugurală pe seama unor rezultate de 3-0, 3-1 şi 3-3, însă eficacitatea s-a şi stins treptat, plonjând de la cele 7 reuşite din etapa a II-a la numai şi numai patru în runda a treia de săptămâna trecută, duminicalul 0-0 plasând bomboana pe colivă tocmai când supralicitarea întrecerii fusese indusă în hiperventilaţie.
Or fi recucerit bucureştenii anul trecut titlul, dar la cât de mult şi intens este apăsat etalată „de la centru”, de pe Dâmboviţa, cartea supraestimării „spectacolului” din play-off – iar asta şi pentru că jumătate dintre protagoniste provin din capitală, este în consecinţă izbitor evident contrastul între pe de-o parte aparenţele diseminate iar pe de-altă parte realitatea factuală obiectivă.
Şi nu degeaba poate incapacitatea de dată mai recentă a cluburilor din Bucureşti de a păstra titlul de campioni în capitală, „cocoloşite” fiind într-o supraevaluare de pomină, dar de fapt feţe totalmente palide în tentativa de a emula reuşitele la vârful primului eşalon dintre 1992 şi 2007, când trioul dinamovist – giuleştean – roş-albastru păstra sceptrul pe Dâmboviţa.
A mai făcut-o FCSB în 2014 şi 2015 după recâştigarea titlului în 2013, însă ca excepţii de la regulă, pe când din 2008 cinci centre din România, şi-anume Cluj, Urziceni, Galaţi, Giurgiu şi Constanţa, iar unele prin a repeta isprava, şi-au adjudecat trofeul fără ca Bucureştiul să-l vadă şi opt ediţii la rând.
Iar dacă se stârneşte atâta vâlvă în jurul trioului capitalei dar supralicitarea nu e probată prin fapte, de ce ar avea oare credibilitate, la fel, „inflamarea spiritelor” în jurul pomului lăudat al play-off-ului, dacă un 0-0 vine şi-acesta să aducă aminte nivelul valoric şi calitativ real al reprezentaţiilor?
Căci auzindu-le referirile celor din fenomen pe marginea unui tras de păr 0-0, ai zice că FCSB sau poate chiar craiovenii trag la oarece semifinale ale eurocupelor, şi nu alde de exemplu Rapid Viena.
S-a lovit o bară în minutul 90 dar se vorbeşte de parcă pe unii nu i-ar fi prins somnul până a se mai delecta cu bara consfinţind sugestivul zero la zero.
Având totuşi antrenorul cipriot al campioanei minimul bun simţ de a admite că FCSB nu s-a prezentat cum s-ar fi cuvenit, ca etalon în apărarea trofeului.
Şi ce-ar fi oprit-o oare, dacă nu limitările propriei valori reale?
Cât despre Universitatea, „clona” de facto despre care s-a şi uitat din perspectiva acestui punct realist de vedere, se-arată a fi perena învinsă „frumoasă” rămânând în umbră. O învingătoare „urâtă” permiţându-şi la un moment dat CFR a deveni tocmai pe fondul nivelului realmente îndoielnic şi dres cu multă apă al SuperLigii. Pâinea din circ înmuindu-se într-atât de mult încât poate fi molfăită de orice sărac cu duhul.
Acestea fiind zise, CFR Cluj – Rapid încheie luni de la ora 20:30 etapa a IV-a, iar ultima din turul fazei play-off, de Paşti, e enumerată pe coloana clasamentelor şi rezultatelor secţiunii Fotbal în Sporttim.
Rădoi a început cu L. Popescu – Mora, Zajkov, Badelj, Bancu – Oshima, Screciu, Mekvabishvili – Baiaram, Lukic, Mitriţă, rezerve rămânând Lung Jr. – Stoian, Iago Lopez, Maldonado, Păcurar, Ndong, Căpăţînă, D. Barbu şi Bană, după ce Mogoş intra de la pauză la schimb cu vârful Lukic iar Houri din minutul 74, gruzinul fiind retras.
Pe când Charalampous cu Târnovanu – Creţu, Ngezana, Mihai Popescu, Radunovic – Chiricheş, Cisotti – Miculescu, Tănase, Tavi Popescu – Bîrligea, de la pauză intrând Toma şi Şut la schimb cu Popescu şi Miculescu, iar Alhassan şi Gele din minutul 66 în locul lui Chiricheş respectiv a vârfului Bârligea.
Udrea, Zima, Ştefănescu, Lixandru, Cercel, Băluţă, Musi şi Kiki rămânând pe bancă.
