Eșecul lui Robu. Câta pauza între manevra facebook de luni cu Marin și primul antrenament de sâmbătă cu Grigoraș! Costă

Bis la rândurile abia consemnate despre deficiențele de la tribuna mass-media.

Ploaia câinească de marți seară a prevestit parcă naufragiul timișorean, ACS Poli devenind prima trupă învinsă acasă în acest campionat de codașa ca și nedespărțită de ”lanterna roșie”, Petrolul Ploiești. Iar a nu înscrie pe teren propriu unei ultime clasate aproape ca și condamnate și care se împleticise până mai ieri din eșec în eșec prin deplasări sună a sentință de retrogradare, potopul rece abătut peste arena ”Dan Păltinișanu” turnând parcă plumb bacovian în ghetele unei grupări torpilate prin implozie locală de acești încurcă lume înscăunați în posturi edilitar administrative cheie, la nivel municipal și județean.

Căci peștele de la cap se împute iar restul sunt simple amănunte, efecte ale unor cauze lesne detectabile încă de la prima strigare.

DSCF2765

 

Că s-a tot centrat pe sus în condițiile în care gazonul umed și balonul alunecos gemeau după tentativele razante cu firul ierbii iar în plus turnul de control Benga era de pază în fața lui Cobrea, constituie doar unul dintre acele amănunte, ivite cu această ocazie.

Că au fost 3 purtători de banderolă, începând cu Zicu, continuând cu Goga și încheind cu Cânu, toți unul și unul, având prefixul 3 și articulațiile obosite, doar coincide cu numărul antrenorilor perindați pe la cârmă în acest sezon, dar constituie de fapt doar un alt amănunt dintre toate cele, ivite cu această ocazie. Câte și mai câte…

Dar toate pleacă de la capetele pătrate ale acestui proiect strâmb, bâjbâind de aproape 4 ani din eroare în eroare în acest domeniu la care se pricepe tot românul mai abitir chiar și decât la agricultură.

În haosul planificat cu cretă universitară dizolvată în Administrația Bazinală Banat a Apelor Române s-a mai bătut în această iarnă un piron în coșciug prin masivele cooptări ca alt efect născut din rădăcina răului.

Dar de parcă nenumăratele noutăți n-ar fi fost suficiente, primarul Nicolae Robu a mai căutat să aplice și doritul șoc pozitiv la echipă, a se citi o nouă înlocuire de antrenori, care ca prim efect s-a năpustit aidoma bumerangului.

Pe undeva de așteptat, în urma interminabilei pauze fără antrenor la cârmă, de la senzaționala demitere pe facebook de luni și până la convingerea unui doritor suficient de temerar să descindă pe corabia nebunilor, luând primul contact cu apa tulbure de la echipă abia sâmbătă după-amiază.

Zilele acelea de incertitudine și de tot mai mare descumpănire cu fiecare rateu la negocieri au erodat nebănuit psihicul unui colectiv eterogen și tocmai debusolat de prima cădere pe un loc de retrogradare. Remiza cu CFR îl lovise în moalele capului iar puțin mai apoi victoriile Concordiei și milițianului Dragomir în dulcea Moldova, coroborate cu propriul eșec la Craiova, i-a înfipt și genunchiul în spate, capac la toate căzând stratagema de căpetenie fără cap a primarului palmier.

Căci de luni până sâmbătă a fost un asurzitor și nesfârșit ”beeeeeeeeeeeeeeeep” la timonă, un scurtcircuit de toată frumusețea, lăsând corabia în derivă și tocmai intrată în apele retrogradării fără om la cârmă. Că o fi ”Guriță” cu ochii între timp migdalați, că o fi Grigoraș, că o fi Dorinel… O bâjbâială de cascadorii râsului și o falsă senzație că doar găsindu-se vreun kamikaze s-ar fi și îndepărtat hocus-pocus neajunsurile.

Chiar ce și-ar fi închipuit unii că s-ar putea metamorfoza peste noapte când tu, ditamai Timișoara, te-ai chinuit să găsești 4 zile vreun amărât disponibil și n-ai avut antrenor principal la echipă de duminică de la ora 17 până peste 6 zile, tot spre seară!?!

S-a supralicitat de fapt valoarea pauzei competiționale în Liga 1, timp care altfel ar fi trebuit economisit, și s-a subestimat dificultatea duelului cu o codașă pe care o depășeai deja de 3 ori și mereu la limită pe același stadion propriu în ultimele nici 7 luni pentru ca un al patrulea meci să nu fie o periculoasă capcană.

DSCF2764

 

Și nu este nici o exagerare că eșecul îi aparține și primarului care parcă n-ar avea altceva de făcut decât să-și găsească antrenor la echipa de fotbal, aducându-ne aminte de acel heirup al grupărilor cooperatiste din târgușoare muncitorești de pe vremea împușcatului de Crăciun. Dar de fapt societatea multilateral dezvoltată doar s-a perpetuat prin reinventare cu același pervers stil al tovarășilor și securiștilor și ale lor inimitabile reflexe, o nație impregnată și infestată până în măduva oaselor de îmbâcseala altor ani, așa încât de ce-ar mai mira ce s-a întâmplat de luni până sâmbătă prin birourile ștăbimii pe adresa gloabei locale de Liga 1!?!

Și încheiem tot cu un bis pe marginea consemnării despre apa prin acoperiș și lipsa curentului electric prin fire, reamintind că nici vreun antrenor deținător de globuri de cristal n-ar fi făcut în sub 72 de ore ordine în haosul generat de deciziile acelorași agricultori ai fotbalului. Nu presa a dat gir marilor manageri sportivi să transforme ”Dan Păltinișanu” în Babilon, ci același triumvirat de farmec și vis, așa încât și de-ar fi venit Mourinho, ar fi preferat să rămână în ploaia torențială decât să intre-n vestiar la pauză la 0-1. Recapitulăm așadar pentru aprofundare. Probabil că majoritatea ultimilor pripășiți pe Bega în 2016 or fi fost marți seară prin chiriile lor, căci pe teren au apărut doar portarul Strauss, fundașul Torres și, pe final și la debut, Tchuimeni-Nimely, în vreme ce Suarez a rămas pe bancă. Pe când restul… Care le este utilitatea dar și rostul pe-aici? Cu Nimely mai înțeleg, căci n-avea băiatul contract din 1 iulie și trebuia vreun papagal vopsit să-l reșapeze. Dar ceilalți!?

Fotbalul nu e compendiu analitic, domnule Robu, și nu scrie așadar nicăieri că a înlocui încă un antrenor în plin sezon, și încă-n ce moment, echivalează cu certitudine cu un șoc pozitiv, ci fotbalul e un joc practicat de mai mulți oameni. Iar dacă-ți alegi după ureche și momentul schimbării tehnicianului dar îl mai și lungești într-un dezechilibru de proporții fie și pentru orice minte cât se poate de călită la presiune, atunci te poți aștepta la un efect de bumerang.

Farsa de săptămâna trecută, cu uite antrenorul, nu e antrenorul, este ultima în această cacealma pe nume ACS Poli, jucată de Robu, Bojin, Șerban și cine-or mai fi părtași fără ași în mânecă, iar un prim efect se traduce prin întâia victorie în deplasare a Petrolului în Liga 1, la a 16-a încercare, codașă ca și naufragiată plecând însă de pe ”Dan Păltinișanu” fără gol primit.

Robu, e pe seama ta și ai de lansat scuze și nu explicații în direcția tuturor fraierilor care îți sorb în ultimii 4 ani rătăcirile de sub cărare. Mi-ar fi albit, la atâta incompetentă bâjbâială.

Dar dacă Grigoraș a zburat luna trecută după două de 0-1 de la ASA, călit fiind, ar mai merita încercat încă un șoc pozitiv, cu primarul luând taurul de coarne. Și banca în primire. Ar da bine, la ce exponată a oferit Timișoara fotbalului românesc de Liga 1 prin proiectul cu nițică apă județeană și cretă universitară.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Alte articole legate de acest subiect: