Fără fotbal prim-divizionar deja de 6 ani, timp în care abia s-a furişat o dată în 2021 în play-off-ul ligii secunde, cel timişorean doar constată actualmente neputincios de la nivelul eşalonului 3 reeditarea în 2024 a triumfurilor cluburilor estice în fruntea Ligii 2, moldavele promovate anul trecut în elită, din Iaşi şi Galaţi – Oţelul devenind atunci a cincea grupare elevată pe prima scenă după o „haltă” de o singură campanie în divizia a II-a în urma sosirii de pe palierul terţ, fiind urmate săptămânile acestea de formaţii din capitale ale unor judeţe vecine, Unirea Slobozia şi Gloria Buzău, ialomiţenii urcând pe scena secundă în 2020, roş-albaştrii din Crâng în 2019.
Iar în general, precum se poate observa ceva mai jos, cu excepţiile care confirmă regula, şi anume Hermannstadt – chiar de două ori drept caz unic în acest sens, în 2018 şi 2022, respectiv UTA în 2020, promovarea în elită a fost asigurată odată cu realansarea Ligii 2 în serie unică în 2016 de către cluburi din exteriorul curburii Carpaţilor, cel mai adesea din estul ţării, cu o completare în 2021 din sud-vest, din cetatea Băniei.
Bineînţeles, rămâne de văzut dacă se va păstra tradiţia din precedenţii 3 ani, când câte o secund-divizionară a completat grupul nou-promovatelor via baraj, Universitatea Cluj înălţându-se astfel de două ori, mai întâi în 2019, când dădea tonul, iar CS Mioveni şi „câinii roşii” o dată fiecare.
Noua campioană a Ligii 2, Unirea Slobozia, începea anul 2024 cu o victorie la Dumbrăviţa, 2-0 (1-0) pe 24 februarie în etapa a 16-a
Însă, cert este că „albaştrii” lui Adrian Mihalcea, din capitala Ialomiţei, în primăvara trecută singurii alături de retrogradata Ripensia care nu câştigau absolut deloc în cele 6 apariţii în grupa a II-a valorică play-out, din totalul celor 14 participante în „zona 7-20”, precum şi roş-albaştrii buzoieni cu slătineanul în vârstă de 38 de ani Andrei Prepeliţă tot de anul trecut la timonă, au prins biletele primei scene, în cazul Gloriei pe seama absenţei dreptului de promovare al Corvinului şi celor din Şelimbăr, trupe care o devansează momentan ierarhic, cei din Crâng fiind momentan pe 4 înaintea rundei finale în play-off de sâmbătă de la 12, cu o treaptă mai sus decât la încheierea grupei I valorice de anul trecut, pe 5 în 2022.
Controversă anuală legată de „arbitrarea” cursei promovării de către cluburi calificate în play-off dar lipsite de dreptul de accedere în SuperLiga, controversă drept una dintre prea numeroasele anomalii ale sistemului competiţional din fotbalul intern.
Şi să fi fost oare într-adevăr Unirea şi Gloria atât de competitive sau doar au profitat de nivelul de fapt cât se poate de modest al Ligii a II-a în ansamblul său, niţel superioară valoric Ligii a III-a „sub nivelul mării”!?
Faptul că secund-divizionare au promovat succesiv din 2021 la baraj pe prima scenă ar da apă la moară aderenţilor opiniei că Liga 2 s-ar fi îmbunătăţit valoric odată cu consolidarea sa în baza sistemului în serie unică, însă aceste promovări au de-a face şi cu slăbiciunile evidente ale codaşelor elitei, dezvăluite şi-n ediţia în curs a eşalonului 2 pe seama prestaţiei celor din Târgovişte şi Piteşti, retrogradaţi din SuperLiga.
Pe de altă parte, mai rar decât în anii trecuţi, promovarea a fost adjudecată de astă dată de cluburi care prinseseră ceva cheag în Liga 2, cu rulaj pe acest palier încă din 2019 în cazul buzoienilor prezenţi aşadar şi-n primăvara trecută în play-off, din 2020 în cazul Unirii Slobozia, în play-off şi-n 2022.
Avansul de astă dată al ialomiţenilor, de 7 puncte în faţa Corvinului fără drept de promovare, amintind de avansul ieşenilor anul trecut, cu 8 „lungimi” în faţa „militarilor” Armatei tot fără drept de promovare, în contrast cu disputele mai strânse la vârf de la lansarea fazei play-off 1-6 în iulie 2020.
În termeni comparativi, net mai „diluate” de dată recentă, jucându-se tot mai slab sub presiunea mizei rezultatului, pe fondul nivelării valorice în jos a întregii competiţii.
Iar dacă AFC Unirea 04 Slobozia „a defilat” în Liga 2, cu numai 8 goluri în cele 19 etape ale sezonului regulat încheiat pe locul 2, la două puncte în urma sibienilor Şelimbărului, precum şi cu de departe cea mai bună zestre acumulată strict în play-off, de 19 puncte în 9 runde, atunci semnele calităţii reale a întrecerii sunt evidente.
Unirea a profitat de nivelul străveziu al competiţiei şi a dat lovitura, cu localnicul Adrian Mihalcea la timonă, în pragul a 48 de primăveri la 24 mai după ce-şi agăţa ghetele-n cui în 2013 tocmai la „albaştri”, ex-dinamovist vreme de 5 sezoane până-n 2001 înaintea trecerii la Genoa şi Verona, iar apoi şi-n 2004-2005, actualmente în cea de-a treia perioadă de activitate la ialomiţenii pe care-i mai pregătea şi-n 2013-2015 şi 2020-2022, revenit după stagiunea derulată în 2022/23 tocmai la… Gloria Buzău.
Întretăieri de drumuri, apropo de faptul că Mihalcea, cu 16 selecţii între „tricolori” în perioada 1998-2003 şi legitimări şi la cluburi din Italia, Cipru dar şi unul din extremul orient, i-a lăsat locul la Buzău, la timona Gloriei, olteanului care îşi efectua junioratul şi la… Unirea Slobozia, Andrei Prepeliţă, în 2021-2022 pe banca „violeţilor” Piteştiului cu care se lansa în 2002 vreme de 5 sezoane la seniorat, trecut apoi pe la craioveni şi stelişti înaintea unor experienţe internaţionale în Bulgaria şi Rusia, cu revenirea la FC Argeş, unde-şi agăţa ghetele în cui, cu tot cu 13 apariţii pentru naţionala României, începând abia de la vârsta de 28 de ani.
Iar acum conturând o promovare lipsită de… glorie, nu de pe locul secund, aşa cum nici Suporter Club Oţelul nu pătrundea anul trecut în elită de pe treapta a doua a Ligii 2, ci în umbra „militarilor” fără drept de promovare.
Una peste alta, judeţe vecine din sud-estul ţării vor fi reprezentate din nou pe prima scenă, Ialomiţa având-o şi pe Unirea Urziceni în elită cu începere din 2006, iar Buzăul pe Gloria din 2007, în 2008 elevii lui Dan Petrescu prevestind adjudecarea titlului prin a se clasa pe locul 5 iar roş-albaştrii din Crâng evitând retrogradarea de pe ultimul loc salvator, 14, ceea ce n-au mai izbutit şi-n 2009, codaşi între cele 18 cluburi, pe când trupa din Urziceni cucerea trofeul în meteorica-i ascensiune, urmată de clasarea pe locul 2 în 2010 şi retrogradarea din 2011.
Şi totuşi, alte vremuri pe-atunci în fotbalul românesc, încă ţinând cât de cât ştacheta valorică niţel mai sus în ceea ce priveşte fondul jucătorilor autohtoni calitativi, de pe urma rămăşiţelor celor consolidate la acest capitol în deceniile 8, 9 şi 10 din secolul trecut, O, Tempora!
Fond diluat aproape sub orice critică în ultimul deceniu şi ceva, de unde şi anomaliile în creştere din întrecerile interne, puţin de mirare.
„MAREA PERFORMANŢĂ ÎNCEPE AICI!”, lozincă fără acoperire în fapte a unei „carcase” goale
Încercarea FRF de a revitaliza campionatul Ligii 2 prin relansarea sa în serie unică din 2016 rezumându-se într-adevăr la o… încercare, adică la ceea ce şi sugerează un asemenea cuvânt, o învârtire… în cerc, cerc vicios avându-şi relele seminţe sub felurite forme în ani anteriori.
Redresarea eşalonului secund s-a lăsat aşteptată iar în cele din urmă a eşuat, nivelul valoric şi calitativ al întrecerii cel mult plafonându-se, mai degrabă în regres, de unde şi posibilitatea ca trupe oarecare, nu demult de pluton, să spintece ierarhia spre vârf.
Liga 2 rămâne o anticameră tot mai prăfuită a elitei, iar chiar dacă Sepsi şi mai nou Rapid s-au consolidat în SuperLiga după ce promovau din seria unică a eşalonului secund, prinzând oarecare rădăcini pe prima scenă şi UTA, parţial şi sibienii, realitatea e că scena secundă rămâne mai apropiată valoric de „nivelul submarin” al Ligii a III-a, niţel mai ridicat decât „apa de ploaie” a Diviziei „D”, decât de rigorile totuşi niţel mai mari ale primului eşalon fără reprezentare în cupele europene după „pragul” serii de 31 august.
Pentru conformitate, cronologia promovărilor din Liga 2 în precedentele 7 sezoane, de când cu relansarea sa în serie unică.
2016-2017: 1. Juventus Bucureşti, 2. Sepsi Sfântu Gheorghe – ambele ca nou-promovate din Liga 3. UTA nu promova la barajul cu ACS Poli.
2018: Dunărea Călăraşi (pe locul 8 în ediţia anterioară), Hermannstadt – ca nou-promovată. Chindia nu promova la barajul cu FC Voluntari.
2019: Chindia Târgovişte (pe 3 în 2018), Academica Clinceni (pe 6 în 2018). Promova şi Universitatea Cluj, la baraj cu Hermannstadt.
2020, după faza play-off: UTA (pe 12 în 2019), FC Argeş (pe 6 în 2019). CS Mioveni nu promova la barajul cu Chindia.
2021, după play-off: U Craiova 1948 ca nou-promovată din Liga 3, Rapid (pe 5 în play-off în 2020). Promova şi CS Mioveni, la baraj cu Hermannstadt, nu însă şi Dunărea Călăraşi, la baraj cu FC Voluntari.
2022, după play-off: Petrolul (pe 9 în 2021), Hermannstadt – ca retrogradată din Liga 1. Promova şi Universitatea Cluj, la baraj cu Dinamo, nu însă şi Concordia Chiajna, la baraj cu Chindia.
2023, după play-off: ACSM Politehnica Iaşi (pe 11 în 2022), Oţelul Galaţi – ca nou-promovat din Liga 3. Promova şi SC Dinamo 1948 SA, la baraj cu FC Argeş, nu însă şi Gloria Buzău, la baraj cu UTA.
* Ultimele rezultate din fazele play-off şi play-out precum şi programul rundei finale din weekend, pe coloana clasamentelor la zi a secţiunii Fotbal în Sporttim.
