„Europenele” cu 24 de naţionale: actul I. Scoţienii iau 3 până la pauză şi un cartonaş roşu pentru un „fault de Judeţ”

Henri Delaunay, vizionarul secretar-general al Federaţiei Franceze de Fotbal a altor vremuri, cel care în perioada interbelică venea cu ideea organizării unor „Europene”, veghează pesemne nedumerit din înalturi. Căci viziunea sa de a se alege pe sprânceană în preliminarii ceea ce ar fi crema cremelor continentului, pentru a se reuni apoi într-un turneu final, a fost în cele din urmă întinată, ajungându-se treptat la balonarea competiţiei la 24 de participante, cu tot mai multă neghină neseparată de boabe, de unde în cele din urmă, deloc de mirare, şi inevitabilul 5-1 de pomină la ridicarea cortinei celei de-a XVII-a ediţii, devenit vineri 14 iunie 2024 pe Allianz Arena din Bavaria cel mai categoric rezultat al unui meci inaugural la „Euro”.

Sau ce-au gândit unii ideatici vizionari pentru fotbalul Bătrânului Continent şi la ce s-a ajuns în cazul turneului final UEFA „Euro” prin supradimensionarea sa peste măsură.

Degenerând. 

De la 4 reprezentative la startul în 1960 în Franţa al Cupei Europene a Naţiunilor, la 24 cu începere de la cea de-a XV-a ediţie a sa tot din Franţa, din 2016, forţată idee a lărgirii cadrului ce le năzărea federaţiilor din Irlanda şi Scoţia în 2007. 

Pe-atunci, când turneul final oricum se lăbărţase cu începere din 1996 la 16 naţionale, alte 3 federaţii s-au opus ideii şi mai marii sale expansiuni, printre care cele ale Angliei şi Germaniei, dar iată că tocmai nemţii au rescris vineri seară istoria competiţiei, pe propriul tărâm, lansând întâia reuniune finală în Germania reunificată, de la întrecerea cu 8 selecţionate găzduită de RFG în 1988, drept semnatari ai scorului record într-un joc inaugural: 5-1.

În cele din urmă, „Danke schön!”

Scoţienilor li se făcea pe plac cu începere de la UEFA Euro 2016, cu împrejurul balonat la 24 de naţionale, iar efectul de bumerang l-au simţit pe propria piele în bolta peste ani tocmai când le era vineri seară lumea mai dragă la München.

Şi se zice să ai de grijă cu ceea ce-ţi doreşti cu-adevărat.

Şi-au căpătat cu vârf şi îndesat de la „Panzere” sub privirile întregii Europe.

Era tare greu a te califica la turneul final în formatul său cu doar 8 naţionale, precum se purta cu începere din 1980, reuşită bifată însă de „tricolorii” României în 1984, şi suficient de greu a ajunge şi la Euro 1992 din Suedia, cu 12 selecţionate la start, reprezentativele ceva mai modeste alegându-se însă cu un colac de salvare ceva mai mare şi mai umflat odată cu preliminariile pentru UEFA Euro 1996 din Anglia.

Se trecea la 16 naţionale. 

Precedentul expansiunii incrementale fusese însă creat, şi-a mai fost implicit doar un pas de efectuat, cel mai mare, de la 16 la 24 de participante, într-atât de mare încât aproape jumătate din totalul formaţiilor care începeau preliminariile de calificare pentru actualul turneu final din 2024, total mai exact de 51 de naţionale, se află actualmente în Germania.

Doar 27 de alte naţionale, eliminate, privind acum competiţia pe micile mari ecrane.

„Crema cremelor” a fost tăiată de-a binelea, pervertit fiind principiul de bază al întrecerii. 

Fără a-i mai reuni pe cei mai buni dintre cei buni, ci generând un soi de greţoasă versiune fotbalistică a „Eurovision” în format XXXL, cu „consumatorii de produs” lingându-şi pe-ndelete degetele vreme de-o lună de zile, pe-alocuri şi buzele.

Peste bot încasând-o de la prima strigare Scoţia cea prezentă la al doilea turneu final consecutiv cu acelaşi Steve Clarke selecţioner, nemţii fiind încântaţi de oaspeţi, pleaşcă pe tavă, a avea oportunitatea de a semna recordul de scor al unui meci de deschidere.

Wirtz, marcator al primului gol al UEFA Euro 2024. Foto: GES Sportfoto

Wirtz, marcator al primului gol al UEFA Euro 2024. Foto: GES Sportfoto

Şi nu oricum, ci luându-l de coarne încă din minutul 10 prin tânărul campion al Bundesligii cu Bayer 04, Wirtz, având suficient timp şi paradoxal de mult spaţiu în linia defensivă de 5 a „albaştrilor” pentru a împunge „cimpoaiele”.

Iar când Musiala, jucându-şi meciurile acasă cu Bayern tocmai pe Allianz Arena, le-a împuns la rândul său peste alte nici 10 minute, „Panzerele” nu i-au luat la rost pe generoşii vizitatori, „Ce căutaţi aici!?”, ci au ţinut în stilul nemţesc să-i ia pe zgârciţii scoţieni la bani mărunţi, până când insularii au dat de-a binelea în primire în minutul 45.

Cu un „fault de Judeţ” comis de un fundaş secund-divizionar de 25 de ani la a 12-a sa selecţie, Porteous uitând că nu joacă în Championship cu Bristol City, a 11-a clasată în ediţia încheiată luna trecută în Anglia, ci pe scena inaugurală a UEFA Euro 2024.

Şi noroc că purtătorul de banderolă al Germaniei, „catalanul” Gündoğan, nu s-a ales cu gleznele frânte, ci doar cu un penalty, din care „tunarul” Havertz rotunjea avantajul trupei lui Nagelsmann la un scor de forfeit, 3-0 înaintea altor 45 de minute în versiunea 11 contra 10. 

La nivelul „intrării de Judeţ” a lui Porteous a ajuns turneul final UEFA în noua sa variantă… supraponderală, iar surplusul de osânză nu-i benefic nici unui organism viu, şi când colo „Euro” s-ar fi dorit a fi ceva cu totul aparte. 

„Umplutura” a întinat actul I al celei de-a treia ediţii a „Europenelor” cu 24 de naţionale la start, atrăgându-şi remarci din gama „mai bine stăteaţi acasă”. 

Dar nu-i „vina” scoţienilor că ăsta-i nivelul valoric şi calitativ real al „umpluturilor”, ci al forului continental UEFA, că a pus tacticos această şandrama pe roate. 

Triind din 51 de naţionale la startul preliminariilor, doar 27 lăsate acasă, celorlalte 24 deschizându-le larg calea spre turneul final. 

Cremă a cremelor?

Nicidecum.

Ci o coborâre în derizoriu a ideii de turneu final, încât vizionarii înaintaşi ai conceptului iniţial s-or şi răsuci în mormânt. 

Nu mai era chiar nimic de văzut de la pauză, la 3-0 şi 11 contra zece, pe ditamai scena inaugurării turneului final. 

Într-atât de asurzitoare fiind palma adresată compromisului degenerării întrecerii, încât până şi altfel metodicele „Panzere” n-au mai valorificat copioasa dominare decât la mijlocul reprizei a II-a, printr-un alt campion cu „farmaciştii”, rezerva Füllkrug, abia intrat de nici 5 minute ca parte a unei duble modificări strict în atac: 4-0. 

„Scor de maidan” la ridicarea cortinei, iar dacă se lăsa cu o eliminare şi-un penalty, era loc pe final şi de un autogol, al lui Rüdiger, din gama „dacă nu puteţi voi înscrie, o facem tot noi în locul vostru”, indiscreţie corectată în prelungiri de o altă rezervă, Can, cel care-l înlocuia în ultima clipă pe Petrovic în lotul de 26: 5-1. 

Însă nemţii nu-s deloc naivi a se lăsa duşi de val, chit că şi-au putut permite luxul unei acurateţi a paselor de nu mai puţin de 94%, purtând 43 de atacuri cu 19 şuturi la poartă şi 655 de pase faţă de cele doar 193 ale insularilor, iar asta tocmai pentru că opoziţia a fost „de umplutură”. 

Un deznodământ aşadar prea puţin elocvent pentru gazde, 5-1 mai degrabă drept dovadă a faptului că balonarea la 24 de naţionale nu face deloc bine spiritului şi sufletului fostei „Cupe Europene a Naţiunilor”.

Involuţia fiind fără doar şi poate evidentă, sub masca „progresului”.

Un 5-1 dând peste nas părerilor supralicitate cum că „Europenele” ar fi un fel de „Mondial fără Argentina şi Brazilia”, ceea ce bineînţeles că nu e nicidecum cazul, iar cu-atât mai mult cu cât Marocul african a intrat la Cupa Mondială din 2022 în semifinalele competiţiei.

Însă ceea ce-a păţit deja „Euro” din 2016 sub oblăduirea UEFA, mişcându-se mai puţin graţios ci spre… obezitate, va trăi curând pe propria piele turneul final mondial FIFA World Cup, odată cu bazaconia umflării „cremei cremelor” la 48 de participante.

Şi câte „Scoţii” nu vor umple rândurile în necunoştinţa de cauză a „consumatorilor de produs” săraci cu duhul. 

Actul I de la UEFA Euro 2024 dându-ne măsura alterării iremediabile a produsului. 

Iar nici versiunea muzicală a reuniunii continentale, Eurovision, n-a fost nicidecum cândva nu demult vreo exersare a absurdului, înainte de-a ajunge în anii de graţie ai deceniului în curs scrâşnetul aberaţiei absolute, o ruşine pentru Europa. 

Drumul spre iad fiind pavat cu cele mai bune intenţii.

Iar pe-acest drum biata minge de fotbal a ajuns a fi de-a dreptul chinuită de „umpluturi” cărora UEFA le-a dat nas, doar 27 fiind lăsate acasă, „la televizor”, 24 fiind înghesuite pe-o scenă dovedind diluarea simţului ridicolului a tot mai multora. 

„Se cântă” fals pe bătrânul continent de-ţi ţiuie urechile, neroadă păcăleală cu aere de emancipare, pâine şi circ cât încape. Şi ţine-te, a rezista scrâşnetului „umpluturilor”. 

Nemţii s-au impus categoric cu Neuer – Kimmich, Rüdiger, Tah, Mittelstädt – Andrich (46, Gross), Gündoğan, Kroos (80, Can) – Musiala (74, Müller), Havertz (63, Füllkrug), Wirtz (63, Sane). Pe banca gazdelor rămânând portarii Baumann şi Ter Stegen, precum şi Raum, Führich, Beier, Schlotterbeck, Anton, Henrichs, Koch şi Undav.

Iar următoarea reprezentaţie a „Panzerelor” e miercuri cu Ungaria, protagonistă a celui de-al doilea joc al turneului final, sâmbătă după-amiază cu Elveţia, tot în Grupa A. 

Destulă neghină trebuind triată în faza preliminară a seriilor şi chiar în optimile de finală, pentru a se primeni aerul şi a reveni senzaţia că e vorba despre „Europene”. Când vor începe, totuşi?

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sase − 2 =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: