Final4, început cu un punct avans la „Vaslui precum în Kosovo”

Nu trebuie să vă gândiţi prea mult pentru a exclama „Zicu şi Goga!” când e vorba de salvarea destinelor unor partide în acest 2011, fie acasă, cum golurile lor rezolvau problema celor trei puncte contra lui Gaz Metan, la 0-1 în redebutul lui Uhrin jr. la polişti, fie în deplasare, la Buzău, iar tocmai golgeterul care s-a desprins binişor în retur între puncherii Ligii 1 şi artizanul ardelean cu numărul 21 n-au adus doar liniştea cu combinaţia de la a doua reuşită contra braşovenilor ci marcau şi în tur „boabele” revenirii alb-violete contra vasluienilor, tot de la 0-1, succes în urma căruia timişorenii lui Cosmin Contra urcau un loc, de pe trei pe doi, iar moldovenii rămâneau pe patru.

Multe s-au mai schimbat între timp şi, în vreme ce Viorel Hizo contraatacă în războiul psihologic spunând că echipa lui, care şi-a păstrat locul 3 tot returul, pleacă în acest turnir final cu şansa a treia, Daniel Stanciu glumeşte la adresa tehnicianului gazdelor cum că ar trebui şi dumealui nominalizat la un control antidoping vizavi de performanţele recente ale clubului moldav, asta dacă nu cumva – cum tot managerul polist se întreabă – fostul portar acum în vârstă de 64 de ani n-a deprins peste noapte tainele lumii virtuale şi ale jocului Football Manager pe Play Station.

Dar nu e un joc, ci e vorba de bătălia de lângă Podul Înalt, unul dintre cele mai preţioase scalpuri smulse de strategi moldavi, cândva în 1475, iar Stanciu, în stilu-i caracteristic, o ţine pe-a lui că şi SC Vaslui e favorită şi că poliştii pleacă având şansa a treia în acest Final Four, şi asta tocmai pentru că evoluează în deplasare taman la celelalte echipe de pe podium, astăzi la Vaslui şi cândva în weekendul următor la Galaţi: „Luptăm pentru locurile doi-trei”. Poate, dar după ce au topit la ţanc şarja oţelară cu 20 de runde în frunte, violeţii speră să egaleze deja la finele acestei etape cele patru pe post de lideră avute în cont până şi de Dinamo în acest 2010-2011, şi mai ales să menţină un avantaj în duelurile directe din acest campionat cu vasluienii, aspect care ar putea eventual conta în caz de egalitate de puncte, la finele stagiunii. Alexa şi trupa pornesc cu două puncte avans în dauna Vasluiului şi cu acel 2-1 acontat de Zicu şi Goga în tur, respectiv cu o lungime de barcă în faţa barjei dunărenilor gălăţeni, pentru care n-ar prea exista votanţi să mizeze pe răsturnarea unui 2-0 polist în jocurile directe.

Dar sunt porniţi în Moldova şi cu voci dintre cele mai contradictorii din sânul aceleiaşi delegaţii, unii, precum Dusan Uhrin jr., rostind răspicat „Mergem la victorie!” şi respingând ca speculaţii pe baza unor vorbe goale potenţiale repercursiuni ce ar putea fi puse la o adică pe seama aerului lezat cu care doar fotbaliştii din lot au lăsat impresia că atacă derbyul prin prisma comunicatului lansat după victoria cu FC Braşov, adăugând că n-au decât să nu se prezinte la antrenament dacă asta consideră de cuviinţă vizavi de nemulţumirile lor, iar alţii, precum Stanciu, hrănind imaginaţia multora cu ambiguităţi vizavi de abordarea şi atitudinea polistă în ton cu nota generală a Ligii 1 în faţa neacceptării unor anumite delegări la centru şi la tuşă.

Toate sunt vorbe, chiar şi cele aşternute pe hârtie vizavi de sentimente, cu semnătură, iar de fapt fotbalul e doar un joc de 90 de minute în care câteodată, nu foarte rar, cel mai bun nu neapărat câştigă, chiar şi dacă albia jocului rămâne limpede, netulburată de „cavalerii fluierului”. Restul sunt într-adevăr speculaţii, vorbe goale, acest can-can ieftin atât de impregnat în fibra fotbalului nostru, şi în faţa căruia Uhrin jr., cu detaşare şi acea judecată sănătoasă, crede cu tărie că titlul în acest Final 4 se decide totuşi în iarbă. Păi ar mai avea rost să te trezeşti din pat dacă ai crede defetist altfel? Nu.

Dar după cum o arată clasamentul, cu un unic eşec în ceea ce se conturează a fi cel mai bun parcurs în campionat din istoria clubului, trebuie că meciurile s-au decis totuşi în iarbă, Politehnica Timişoara ajungând să abordeze din vârful unei ierarhii care numai minicinoasă nu poate fi în privinţa violeţilor nişte ultime patru examene stagionale la capătul cărora fie va scoate întreg oraşul în Piaţa Operei, fie va obţine a doua calificare în preliminariile Ligii Campionilor. Vrea cineva să ia în calcul şi acel loc trei din locurile 2-3 pomenite de Stanciu?

Prima confruntare, cu Vaslui, este o veritabilă finală a sezonului de primăvară, cele două adversare fiind cele mai bune echipe ale returului, ambele acumulând 26 puncte în urma a câte 7 succese, 5 remize şi o înfrângere. După ce şi-a îngreunat singură situaţia, irosind puncte cu adversari modeşi, Poli se poate revanşa în această seară, într-o partidă cheie în bătălia pentru titlu de campioană.

Cu o eventuală victorie, nu numai că şi-ar păstra poziţia de lideră, dar şi-ar uşura misiunea în continuare, eliminând o contracandidată, căci Vasluiului îi va fi extrem de greu să revină, deşi se spune că are cel mai uşor program pe final de campionat, iar timişorenilor le va fi suficientă şi o remiză în cealaltă deplasare, de la Galaţi, cu condiţia să câştige pe linie pe stadionul Dan Păltinişanu. Deşi va întâlni două foste campioane, meciurile de acasă n-ar trebui să le mai dea dureri de cap, căci Unirea Urziceni este ca şi retrogradată şi a scăpat de emoţiile îndeplinirii baremului pentru Liga a II-a, iar Dinamo va veni la Timişoara cu câteva zile înainte finalei Cupei României, principalul ei obiectiv.

În prima parte a campionatului, pe 6 noiembrie, contra trupei pregătită de Viorel Hizo, Poli a tras din greu până şi-a apropiat victoria. A fost condusă pe seama golului fundaşului Papp (32), dar Zicu, în prelungirile primei reprize, din penalty, şi Goga (69) au păstrat invincibilitatea formaţiei bănăţene. Partida nu a fost lipsită de incidente, Cânu, pentru fault în postură de ultim apărător, şi Zicu, pentru lovire fără balon, fiind eliminaţi.

Deja celebra expresie “La Vaslui e precum în Kosovo” a fost auzită şi în acest sezon. Poate nu întâmplător, gruparea moldoveană are cele mai multe victorii din postura de gazdă, 11, şi o singură formaţie a plecat cu toate punctele de pe stadionul “Municipal”, Steaua, care pe 22 august s-a impus la scor de neprezentare. În schimb, cea mai categorică victorie a “galben-verzilor” a fost cea împotriva celeilalte candidate la titlu, Oţelul Galaţi, care a fost spulberată cu un drastic 4-0.

Ultima deplasare la Vaslui a fost cu noroc pentru timişoreni, care au triumfat în premieră pe terenul rivalei, Goga (57) fiind autorul unicului gol al întâlnirii. Până atunci, Poli suferise două eşecuri la zero (0-1, în 2006, şi 0-3, în 2008 cu Duşan Uhrin jr. pe bancă) şi unul la limită, 3-4, în 2009, după un meci de-a dreptul nebun în care alb-violeţii au condus cu 2-0 şi 3-2. La prima confruntare din urbea din Moldova, pe 21 aprilie 2006, se terminase la egalitate, 1-1, cu această ocazie sârbul Sreten Stanic marcând singurul lui gol în România.

Într-adevăr, pe cât de îndepărtată în ceaţa istoriei e bătălia de la Podul Înalt vasluian, acum binişor peste o jumătate de mileniu, pe atât de scurt e palmaresul Porumboiului cu nici nouă ani sub centură, o zecime din tumultoasa traiectorie până acum fără titlu a alb-violetului timişorean. Un motiv în plus pentru ca un anumit club să pună în sfârşit lucrurile la punct, fie şi într-un moment cu toate fricţiunile verbale ce nu-l scaldă în cea mai bună lumină, drept un tot unitar. Chiar aşa!? Să se împiedice cea mai vestită reînflorită violetă de la apus, din Oraşul Florilor, în faţa unui vlăstar cu iz cereal!?

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 + opt =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: