Doar campioana la zi FCSB, ex-cvintupla laureată la rând între 2018 şi 2022 CFR Cluj şi Farul adăugând în 2023 triumfului lui Hagi şi cu Viitorul în 2017 au rulat continuu de dată recentă pe prima scenă cel puţin la fel de mult precum AFC Botoşani, promovat în 2013 şi actualmente în cea de-a douăsprezecea ediţie consecutivă în elită, fie şi pufăind în ultimul timp.
Continuitate pe post de performanţă în sine a reprezentantei „colţului” nord-estic al ţării pe harta SuperLigii.
În care-şi făcea apariţia în 2013, pe când trupa lui Becali tocmai câştigase detaşat Liga 1, urmată surprinzător de CS Pandurii Lignitul Târgu Jiu dar şi Petrolul respectiv Astra, Moldova fiind reprezentată în elită la ora elevării botoşănenilor de către cei din Vaslui, clasaţi atunci pe locul 5, gălăţeni – pe 11, Ceahlăul pe 14 şi ieşenii retrogradaţi de pe 17.
Vecinii acestora de la nord, botoşănenii, promovând în schimb cu un avans de 7 puncte în fruntea Seriei I – Est din Liga 2, în faţa celor de la Săgeata Năvodari, într-o grupă de campionat rămasă atunci pe parcurs cu doar 13 cluburi.
Ascensiunea roş-albastru-albilor fiind din aproape-n aproape de la nivelul locului 11 în 2007, atunci cu numai un punct avans în faţa celor de la Prefab 05 Modelu, clasările ulterioare devenind treptat tot mai bune, în cel mai rău caz pe locul 9 în Seria 1 – Est a diviziei secunde, dar în continuă înălţare, de pe 7 pe 5 şi-apoi în frunte.
La nouă ani de la promovarea izbutită în 2004 din Seria 1 a Diviziei C – ligă a treia, în ultimul sezon al acesteia cu 9 grupe, înaintea unei reduceri semnificative a numărului de participante, cursa la titlu fiind umăr la umăr cu FCM II Bacău, depăşită în tur cu 2-1 dar şi învingătoare cu 1-0 pe Bistriţa în antepenultima etapă din retur, cursă încheiată şi „cu cântec”, nu doar cu o diferenţă minimă de puncte, 64 faţă de 63.
Iar de la „evadarea” în urmă cu 20 de ani din eşalonul al treilea, la locul trei ocupat în elita cu 14 cluburi în 2020, foarte multe legându-se de un anume Valeriu Iftime, devenit proeminent pe plan naţional din fruntea grupului de firme Elsaco.
Căţărarea pe podiumul primei scene venind după acomodarea din start la rigorile elitei cu clasări pe locul 8 în 2014 şi-n ultima ediţie de campionat cu 18 cluburi, 2014-2015, dar şi-n sezonul următor, în 2016, reculul pe 12 din 2017 fiind urmat de consolidarea izbutită în campaniile ulterioare, pe 8 şi chiar 7 aşadar în 2019.
AFC Botoşani mai menţinându-se în prima jumătate ierarhică încă două ediţii, pe 6 în 2021 şi 7 în 2022, aşadar şi cu experienţa participării în play-off, după care ultimele două i-au adus frisoanele retrogradării, pe 13 în 2023 şi chiar ultimul loc după sezonul regulat, 16, anul trecut.
Penultimul loc apăsând-o şi după actualul sezon de toamnă, ba chiar ultimul din nou după runda finală a lunii trecute, ianuarie, când cu eşecul cu 3-1 de la Ploieşti, o remiză albă acasă cu Sepsi la 1 februarie readucând-o pe penultima treaptă înaintea întâlnirii în deplasare a codaşei nou-promovate Gloria Buzău.
Lăsată în urmă la 4 puncte în faţa celor circa 700 de simpatizanţi din Crâng la „dubla” lui Chică-Roşă din minutele 14 şi 72, 0-2 asigurând întâia victorie a lui Leo Grozavu la a treia sa revenire pe banca botoşănenilor după intervalele de activitate în nord-est 2007-2008, 2014-15 şi 2016-17, aceasta fiind a patra încercare de „spargere a gheţii” în urma unui 1-1 cu CFR Cluj la redebutul la timona moldavilor.
La Buzău, „albii” au obţinut a cincea victorie în 25 de etape respectiv prima după 12 runde, de la un alt 2-0 dar acasă la 6 octombrie cu Rapid, abordând deplasarea cu numai trei sportivi autohtoni, şi-anume vârful marcator, Câmpanu şi fundaşul Ţigănaşu – trecut în deceniul anterior şi prin fotbalul timişorean şi ajuns la 34 de ani, în unsprezecele Anestis – Friday, Sadiku, Ţigănaşu, Pavlovic – Gabriel, Aldair – Mitrovic, Ongenda, Câmpanu – Chică-Roşă.
La învingători mai intrând Bodişteanu încă din minutul 31 în locul lui Mitrov, după care Papa şi Mouaddib de la mijlocul părţii secunde, 5 minute mai apoi survenind desprinderea, iar pentru ultimul sfert de oră şi Lopez în locul autorului „dublei” respectiv Celea în defensivă la schimb cu Ţigănaşu, încât pe bancă au mai rămas Ciobanu, Petro, Matricardi, Pănoiu şi nu-n ultimul rând bănăţeanul Alin Şeroni, belinţan crescut de lugojeni care luna viitoare va împlini 38 de primăveri.
Rămânând de văzut dacă botoşănenii vor evita din nou retrogradarea directă iar apoi şi la baraj, precum procedau în mai 2024, 1-0 şi 1-0 cu secund-divizionara CS Mioveni.
Pe lângă strădaniile penultimei clasate şi la capitolul goluri marcate atrăgând însă şi-altceva atenţia dinspre Botoşani, mai exact prin prisma unor semnificative schimbări de macaz din partea sus numitului Valeriu Iftime.
Absolvent al Facultăţii de Electronică din Iaşi lansat postdecembrist în antreprenoriat şi implicat treptat în proiecte de tot mai mare anvergură şi răspândire naţională în baza unor licitaţii publice, de exemplu hidroedilitare, dintr-o paletă mai largă de domenii de activitate, temelie a acţionariatului şi finanţării de circa două decenii a grupării botoşănene de fotbal.
N-aduce însă anul ce-aduce ceasul, iar Iftime s-a retras în 2024 din fruntea grupului de firme Elsaco şi de la şefia prim-divizionarei din SuperLiga, înrolându-se… membru de partid şi devenind în doar 4 luni preşedinte ales al Consiliului Judeţean Botoşani, şefie înhăţată astfel de galben-albaştrii din nord-est de la „roşii” deţinători a două mandate în prealabil.
Desigur, precum în general în România, mai ales absenteismul la urne a dominat în iunie 2024 şi-n judeţul Botoşani scrutinul electoral, încât dintre cei 375.435 cetăţeni cu drept de vot doar 172.508 au şi aplicat ştampila pe buletinele cu candidaţii la conducerea C.J. Botoşani, adică nu mult peste 40%, iar 165.639 erau validate, dintre care 69.325 din sufragii erau acordate lui Iftime, conform cjbotosani.ro, documentele fiind accesibile AICI.
Aproape şaptezeci de mii de botoşăneni mergând pe mâna până mai ieri antreprenorului implicat în fotbal, devansându-l astfel cu 227 de voturi pe pesedistul Trufin.
Iar ce l-a „mânat în luptă” pe întreprinzătorul care a şi consolidat în elită o grupare înscriind, iată!, şi 13 jucători străini pe foaia de joc, încât „s-o rupă” cu antreprenoriatul şi suflarea arenelor pentru a se înrola între aşa-zişii „liberali”, Partidul Naţional Liberal nearătându-se a fi nici naţional şi cu-atât mai puţin liberal, a împărtăşit chiar zilele trecute, la final de ianuarie, celor de la gsp.ro, exclusivitate cu ocazia căreia moldoveanul în vârstă de 64 de ani „a lovit” din nou.
Iftime mai lipsea în 2021 dintre „vaccinologii” imunologi
Căci în 2021 confirma cu zel realitatea că „a face bani” nu induce automat şi implicit starea preferabilă a cunoştinţei de cauză, Valeriu Iftime fiind pe-atunci probabil ultimul care mai lipsea în parcă nesfârşitul rând al sfătoşilor povăţuitori dându-şi habarnist cu părerea în spaţiul public prin a îndemna oamenii să se aşa-zis „vaccineze”, şi-ntr-adevăr doar „Iftime mai lipsea”, după cum se consemna în aceste pagini la vremea aceea.
Nefiind de fapt deloc de mirare că semeni de-ai noştri îşi închipuiau şi imaginau cu fermă convingere şi fără dubii – iar cu-atât mai mult în cazul acelora care pe considerentul că dacă „fac bani” ar fi implicit şi-ntr-o mai bună cunoştinţă de cauză şi pe alte subiecte – că ar fi în măsură să se erijeze în oarece formatori de opinie cu impresia că ar avea cumva expertiză şi-n imunologie.
Sexagenarul dând atunci la rândul său măsura ignoranţei acelora din cercurile celor care „fac bani” care sunt impetuoşi în crezul lor fără fundament că ar cocheta cu atotcunoaşterea.
Însă Iftime nu s-a limitat la a mări corul din circul mediatic al propăvăduitorilor „vaccinului sigur şi eficient”, scăpare suficient de gravă pentru a se înfrâna pe viitor din a mai face pe clarvăzătorul atotştiutor, ci a revenit de când cu intrarea în pseudo politica de cumetrie – cât se poate de curat-murdară şi totalmente eşuată într-un faliment moral de neasanat – cu alte maxime din „puţul gândirii”, drept alte dovezi în sine că „facerea de bani” nu echivalează cu buna stăpânire a unor aspecte definitorii sau cu înţelegerea aprofundată a lucrurilor.
Căci te poţi număra, într-adevăr, între cei cu cele mai multe chiar zeci de milioane de euro din fotbalul românesc, ceea ce însă nu asigură şi nici nu echivalează cu erudiţia, educaţia şi cunoaşterea aprofundată a faţetelor existenţiale.
Pentru a nu mai spune că asocierea cu tagma principalilor investitori din coruptul sport în unsprezece carpatin nu constituie un barometru al intelectualităţii rasate, dimpotrivă, prin prisma limitărilor de care dă repetitiv dovadă „latifundiarul” de la FCSB, cel cu un vocabular sumar şi păstorind o grupare mereu suspectată de a o fi avut în siaj tocmai pe… AFC Botoşani, fiind mai mult decât evident că sfera „investitorilor” din SuperLiga are drept principal exponent al său un semidoct analfabet funcţional. „Şeful de trib” Becali pe post de „cal troian” în prostituţia pseudo politicii şi-astfel născând prozeliţi, hop şi-alţii…
Iftime mai lipsea din 2024 şi din pseudo politică
Încât răzbătea public în miez de septembrie 2024, din sânul reuniunii aşa-zişilor „liberali”, nici pe departe aşa ceva ci autori de lovituri de stat şi de palat, ticăloşiţi trădători de ţară şi neam făcându-i pe veritabilii politicieni într-adevăr liberali de altădată a se răsuci fără doar şi poate în mormânt, că proaspătul membru de partid uns în acelaşi an şi învestit drept preşedinte al C.J. Botoşani arunca pur şi simplu anatema peste întreg poporul român.
Cu-atât mai grav cu cât între pe de-o parte poporul trădat şi realmente „vândut” variilor alte interese – captiv fiind corupţiei endemice alimentate de mafia „sistemului” savurând a lua prizonieri, şi pe de-altă parte galben-albaştrii imorali, „echer” şi fără principii, nici pe departe nişte politicieni ci strict nişte caricaturi ale schiţelor caragialeşti demascând pseudo politica de cumetrie, s-a tot adâncit de dată recentă un hău de netrecut.
Conturat ca atare la urne la finele lui 2024, când cele aproape 20 de milioane de români au dat cu flit galben-albaştrilor, alunecaţi spre procentaje dintre cele mai scăzute, penibile şi ridicole, dar cât se poate de meritate în micimea lor.
Şi ce spunea Valeriu Iftime public la intrarea în toamnă?
„Dacă nu vom reuşi să câştigăm aceste alegeri, să avem o amprentă liberală la nivel de guvernare şi un preşedinte liberal în persoana domnului Nicolae Ciucă, vom fi blestemaţi patru ani şi poate mai mult. (…) Domnul Nicolae Ciucă este cel mai frumos preşedinte uman pe care l-a avut vreodată România, pentru că este un om care crede în oameni, care iubeşte familia, care iubeşte ţara şi are ceva în el omenesc”.
Ori Ciucă va purta în cârcă toată viaţa sa faptul că a pus bocancul armat pe teritoriul unei ţări suverane şi independente care nu fusese absolut deloc una agresoare la adresa României şi nici în direcţia „jandarmului mondial” Organizaţia Teroristă a Atlanticului de Nord, cea „exportatoare de democraţie” între cele 201 „raiduri” iscate postbelic în numele SUA împotriva atâtor şi-atâtor naţii cărora le-a căutat nod în papură, iar toate cele peste două sute chiar înainte de-a se lua de ultimele sale victime.
Respectiva invazie a bocancilor militari fiind bineînţeles la fel de nelegitimă, ilegală şi belicoasă precum absolut toate celelalte, ca aspect definitoriu în privinţa candidatului cu uniformă al unui partid aşa-zis „liberal”.
Simpla prezenţă unde nu le fierbea absolut deloc oala românilor „aliaţi”, în aşa-zise „teatre de operaţiuni” care-ntr-adevăr aduceau a teatru curat pentru telespectatorii spălaţi pe creier şi îndoctrinaţi din naţiunile „Organizaţiei”, iar lumea e, din nou într-adevăr!, chiar o scenă, descalificându-l cap-pornire pe supraponderalul semidoct cu trese.
Care, şi firesc, n-a strâns nici măcar milionul de sufragii în noiembrie 2024, deşi promovat drept oarece „salvator al naţiunii” de către proaspătul membru de partid, „salvator” fără de care blestemele ne-ar da târcoale.
Blestemată fiind de fapt biata ţărişoară a se fi pricopsit cu mafia pseudo politică şi cu blatistele curat murdare pe la spate din binomul pesedisto-penelist, împănat cu uniuni şi uniuni, una maghiară, alta a Sabotării României, USR.
Dar nevrednicii profitori ai dramei tragice a românismului postdecembrist chiar n-au pic de restrângere şi smerenie măcar în raport cu compatrioţii jertfiţi pentru nişte crezuri şi idealuri în urmă cu 35 de ani, dându-şi în schimb fără perdea întreaga aramă pe faţă.
Intoxicând în formă continuată discursul public asfixiat de maximele acestor trecători prin viaţă şi funcţii.
Care de ce nu s-or fi limitat oare la ceea ce stăpânesc mai bine a întreprinde?
„Aţi minţit poporul, cu televizorul”, şi nu-i zi din viaţa bieţilor români bruiată dinspre circul mediatic plin ochi cu mizeriile mafiei politice, de parcă n-ar fi altceva de dezbătut în această ţară.
Iar circului pseudo politic adăugându-i-se şi-un „boboc” membru de partid din 2024, Iftime mai lipsind, cu-atât mai mult fiind băgat în seamă spectrul pseudo politic cu cât până şi prin intermediul unei publicaţii în principiu de sport din circul mediatic, gsp.ro, se înfige sub ochii publicului o nouă consemnare cu tente pseudo politice.
Nişte „campioni ai presei sportive” intervievând preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. Aşadar într-o publicaţie de sport, de vorbă cu alesul la cârma unei administraţii judeţene.
De ce nu fotbalul şi-n continuare?
Desigur, Iftime ar fi şi putut refuza acordarea interviului, dar pesemne „timpul pe banii statului” poate fi tocat cu nonşalanţă la cât de mătăsos decurg treburile în nord-estul României, după cum însuşi preşedintele C.J. Botoşani puncta. Fiind aşadar vreme şi de acordat interviuri.
Titrat ca fiind „despre politică, afaceri cu statul şi stil de viaţă”, dar alegând în completare a se limita la o „maximă” asociată doar şi tocmai politicii din prejudecăţile pline de presupuneri ale intervievatului, citat astfel: „Aş vrea să mă văd cu Putin. Să-l întreb de unde vine răutatea asta, de ce poporul rus e atât de violent.”
Titlu ales fără doar şi poate, din noianul spuselor lui Valeriu Iftime, tocmai pentru a atrage atenţia, eventual pentru a şoca.
Nefiind însă de fapt absolut deloc de mirare, la rusofobia convingerilor limitative din abjectul circ mediatic românesc, suficient de neprofesionist dar în schimb mare propagandist, suficient de necunoscător şi chiar habarnist, plin de „cozi de topor” îndoctrinate şi îndobitocite, în orice caz rupte de realitate, pentru a se putea deda la aşa ceva şi la a scoate în evidenţă ignoranţa pe măsură a celor cu ale căror spuse poluează de fapt vibraţional şi energetic spaţiul public.
Şi nefiind deloc de mirare că într-un asemenea tête-à-tête pot fi lansate întrebări legate de „extremismul de dreapta şi apariţia asta a lui Călin Georgescu”, aşadar „asta” şi nu alta, respectiv să erupă printre altele retorici precum „Aaa, aş vrea să mă văd cu Putin. Să-l întreb de unde vine răutatea asta, de ce poporul rus e atât de violent azi şi ce câştigă. Sau dacă nu, cu Trump…”
Ce pot abera aşadar în extrem nişte aleşi ai românilor care, în majoritatea lor în ceea ce-i priveşte în acest caz strict pe botoşăneni, nu se sinchiseau de fapt a trece pe la secţiile de vot când cu alegerile fraudulos comasate în iunie 2024 cu cele aşa-zis „europarlamentare”.
Ori răutatea interesată este tocmai a ticăloşiţilor trădători de ţară şi neam din pseudo politica românească, târând fără voia ei naţiunea carpatină în căutarea beligerantă a nodului în papură pe adresa „Marelui Urs” de la răsărit, totalmente injust ponegrit în fel şi chip de sub poalele Organizaţiei Teroriste a Atlanticului de Nord, folosindu-se de aceste meleaguri pentru a împunge cu băţul prin gard cel mai întins teritoriu suveran al mapamondului.
Federaţia Rusă doar recurgând din 2022 în ceasul al XII-lea, mult prea târziu dar totuşi normal şi cât se poate de firesc, la combaterea oprimării şi epurării etnice a propriilor populaţii din teritoriile „luate la ochi” de paiaţele înscăunate ale ocultei transfrontaliere în statul bananier astfel eşuat prin lovitura de stat din 2014 de la Kiev, precum şi printre altele la denazificarea regimului corupt endemic şi camuflând nelegiuiri dintre cele mai inumane şi de-a dreptul barbare nu foarte departe de România.
Nu face absolut deloc cinste poporului român ca fie doar şi-un cetăţean român, ba chiar înrolat deja în aşa-zisa „politică”, şi cu-atât mai mult cu cât face referiri din calitatea sa asociată şefiei unei administraţii judeţene, aşadar învestit la urne în funcţie, să aducă astfel vorba despre întregul popor rus, cum că de ce ar fi „atât de violent azi”, ceea ce e cât se poate de departe de adevăr.
Alte şi-alte „rele seminţe” plantate cu iresponsabilitate şi inconştienţă dinspre România, atrăgându-i vibraţii joase şi energii negative, căci asemenea vorbe stârnite din spaţiul carpatin nu vor avea în timp forţa bumerangului doar pe seama celui cu retorica ignorantă de-un ban, ci pe pielea unui întreg popor.
„Rele seminţe” care se vor înmulţi negreşit, făr-a se prinde chiar de veste.
Cu-atât mai mult cu cât, în văzul unei întregi opinii publice mondiale, pseudo politica blatistă şi de cumetrie de pe Dâmboviţa, ticăloşită în extrem, a avut insolenţa neţărmurită, de sub poalele struţocămilei unionale pe cale de inexorabilă descompunere, respectiv a „Organizaţiei” transatlantice tot pe cale de inevitabilă dezagregare, de a invoca „ingerinţele unui actor statal” asociat tocmai „suspectului de serviciu” rus pentru a-şi acoperi lovitura de stat din 6 decembrie, dimpotrivă, tocmai o aşa-zisă firmă de consultanţă a aşa-zişilor „naţionali liberali”, de fapt una de casă a galben-albaştrilor, fiind cea cu „ingerinţele” dinspre Arhipelagul Britanic.
Sau până unde poate merge ticăloşia galben-albastră din trădătoarea mafie pseudo politică de cumetrie şi blatistă din Carpaţi, încât nu doar să aplice o lovitură de stat de sub faldurile unionale şi euro-atlantice, şi unele, şi-altele pe cale de a-şi găsi cândva binemeritatul sfârşit, dar să mai şi-aţâte în continuare spiritele tot în direcţia „Marelui Urs”.
Încât, pe bună dreptate prin intermediul propriei întrebări retorice „Ce o să facă nepoţii mei?”, Iftime mai bine s-ar fi limitat strict la adresarea problemelor prioritare din judeţul nord-estic în fruntea căruia a fost învestit, parte a unei ţări cu datoria externă balonată la 202,4 miliarde euro spre finele anului trecut, în continuă creştere şi bătând deja între timp spre 210 miliarde, balonare survenită ca urmare a prădării sale postdecembriste de către mafia pseudo politică blatistă şi trădătoare de neam, cu toată clientela sa.
Aşadar ce-o să facă nepoţii?
Povesteşte tocmai Iftime despre judeţul pe care l-a preluat. „Nu există un sistem de alimentare cu apă, nu există o zonă în care să produci ceva, nu există agricultură. (…) Dacă stăm aşa, în 10-15 ani, zone ca Botoşani, Vaslui şi altele se vor deşertifica. Nu mai stă nimeni acolo. Am făcut un calcul, 60% din copiii din Botoşani pleacă la Cluj. Nici măcar la Iaşi.”
Deloc o notă bună inclusiv pentru cel care, cum dumnealui însuşi scoate în evidenţă, este principalul plătitor de taxe şi impozite din Botoşani.
Şi poate că i-ar fi prins mai bine inclusiv „jucăriei” sale sportive de decenii, prim-divizionara de fotbal, să n-aibă 13 fotbalişti străini înscrişi pe raportul meciului în deplasare de marţi din etapa a 25-a a SuperLigii, ci investiţiile multimilionarului în euro să se orienteze spre tinerii locului, în lumea arenelor dar nu numai.
Ori la ceea ce-a ajuns Botoşaniul, prin remarcile însuşi intervievatului, este chiar problematică discrepanţa între „sapa de lemn” la nivel general, cu pierderea de potenţial uman, şi „reuşita” sa pusă pe tapet inclusiv prin intermediul exclusivităţii oferite utilizatorilor www de către publicaţia de sport discutând cu un preşedinte al Consiliului Judeţean.
Stare de fapt din Botoşani prin prisma căreia chiar nu poţi nicidecum a remarca în spaţiul public cum că „să ştiţi că nu am găsit pe vreunul mai echilibrat şi fericit ca mine”. Ceea ce Valeriu Iftime ar fi zis conform celor publicate de gazeta bucureşteană.
Ori oare ce om integru, principial, cu caracter moral, etic şi iubitor de semeni s-ar putea declara „fericit” tocmai când în jurul său, în schimb, conform propriilor remarci, „în 10-15 ani, zone ca Botoşani, Vaslui şi altele se vor deşertifica. Nu mai stă nimeni acolo. Am făcut un calcul, 60% din copiii din Botoşani pleacă la Cluj. Nici măcar la Iaşi”!?!
Poţi fi realmente fericit când cei din jurul tău pleacă unde văd cu ochii, şi nu de bine!?! Absolut nicidecum.
Doar dacă ai deficienţe în extrem în raport cu empatia emoţională la adresa semenilor tăi.
Autodemascarea fiind evidentă, căci nu poţi mai întâi remarca dezastrul din jur, de parcă nu l-ar fi observat în deceniile în care a amasat zeci de milioane de euro, iar ulterior aprecia că n-ar fi măcar vreunul dintre cei întâlniţi mai fericit.
Cum ar putea fi oare un om fericit, când el însuşi constată dificultăţile cu care se confruntă mai tineri semeni de-ai săi!?!
Dar mai tot ceea ce-a emanat din exclusivitate, inclusiv prejudecăţile la adresa întregului popor rus, ignoranţa împănată cu clişee şi şabloane ale convingerilor limitative în legătură cu candidatul prezidenţial de departe cel mai votat de către compatrioţi la 24 noiembrie, părerologia despre „egalitarism” şi „clase sociale”, şi bineînţeles fără a se putea abţine a face niţică reclamă şi unei firme constructoare de automobile din Stuttgart, al cărei client fidel este, „şi sunt la al treilea sau al patrulea”, serveşte drept oglindă în faţa naţiei pasive în raport cu hoţia, minciuna şi corupţia vizavi de cei pe care-i are pe post de „aleşi”, de nivelul real al acestora.
Cu toate zecile de milioane ale lor, de „mici Dumnezei”.
Nivel de la care ex-antreprenorul şi ex-conducătorul din fotbal metamorfozat membru de partid etichetează nonşalant drept „un discurs fără nicio noimă” ceea ce-a avut de spus cel mai votat dintre români, spusele chiar fără nicio noimă erupând în schimb chiar din interviul acordat.
Nivel de la care ex-antreprenorul şi ex-conducătorul din fotbal metamorfozat membru de partid şi plasează fără acoperire la adresa aceluiaşi candidat că „a apărut de nicăieri”, dar în plus şi că „în primul rând, a minţit aici. A spus că nu a avut niciun ban. Acolo sunt milioane şi milioane de euro…”
Când colo, n-a „apărut” de fapt de nicăieri, asta pentru cunoscători, notabil fiind aproape de decenii.
Cât despre minciună…
Nu-i mafie mai mincinoasă decât pseudo politica internă ticăloşită şi trădătoare de neam şi ţară într-un blatism curat murdar de cumetrie al pesedism-penelismului.
Iar ce mai contează oare a adăuga în treacăt şi-un „dacă nu cumva îl opresc că a furat.”
Hoţia fiind apanaj postdecembrist al celor călcând pe cadavrele românilor ucişi cu sânge rece în decembrie 1989, mafie pseudo politică internă ticăloşită şi trădătoare de neam şi ţară într-un blatism curat murdar de cumetrie al pesedism-penelismului, cu tot cu „sistemul” său şi clientela ciocoilor parveniţi şi dând ulterior „lecţii de democraţie”.
Cât despre faptul că „în clasa politică nu pregătim nimic pentru viitor. În Moldova, nu văd pe nimeni pentru viitor”, realitatea e că nu există o asemenea clasă, ci doar cel mult o clică pseudo politică a intereselor personale şi de grup organizat, mult, mult prea iresponsabilă, inconştientă şi incompetentă pentru a genera ceva „cu bătaie lungă”, pentru a preda ştafeta pe mâini bune, dimpotrivă, ghidându-se bine orientat conform dictonului „După noi, potopul!”
Fără a mai adăuga că aşa-zisa „politică” este profund compromisă, iar cea pesedist-penelistă în zbaterile morţii, ba chiar de-a dreptul defunctă, un contraexamplu pe fondul tragediei conştiinţelor din postdecembrism.
Tragedie a conştiinţelor asigurând după 1989 şi tranziţia către nicăieri a fotbalului cincinal „de partid şi de stat” într-unul mlăştinos cu-ai săi „miliardari de carton prefabricat”, copie nereuşită a fotbalului profesionist după chipul şi asemănarea semidocţilor din fenomen, cu aere, închipuiri şi impresii de erudiţi formatori de opinie în cunoştinţă de cauză.
Necunoştinţa de cauză erupând de fapt prin toţi porii.
*Clasamentul la zi din SuperLiga şi programul etapelor 25-26, pe coloana rezultatelor secţiunii Fotbal în Sporttim.
