Într-o miercuri de 22 mai 2019 apărea la stadionul „Dan Păltinişanu” în „vizită de lucru” un anume pe-atunci vicepremier guvernamental Vasile-Daniel Suciu – ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, încă un neica nimeni vânzând gogoşi ieftine din ceata de semidocţi pe mâna cărora şi-au dat românii ţara, descins cu scopul precis de-a impresiona îngrămădeala ignoranţilor purtători de microfon prin a lansa abureala că „bătrânul oval” de pământ şi beton va fi demolat şi reconstruit până-n 2021, asta şi în cazul în care, conform aceluiaşi trombonist. s-ar fi pus de-acord dregătorii locului, alte exemplare.
Tipic, media tragicomică a muşcat în bloc şi s-a apucat numaidecât să titreze cu litere de-o şchioapă cum că meciul jucat în aceeaşi zi pe vechiul „1 Mai”, cu ocazia finalei ediţiei 2018-2019 a fazei judeţene a Cupei României, adjudecată de CS Avântul Periam cu 3-2 (1-1) în faţa lui CSC Dudeştii Noi, ar fi fost ultimul înaintea demolării, ori trebuia să fii pueril de-a binelea încât să poţi crede o asemenea „vuvuzea” electorală.
Sporttim estima pe-atunci în schimb că vor trece ani şi ani de zile până când va mişca melcul dând tacticos rondul împrejmuirii, şi a şi dat drept exemplu negativ nefinisarea noii Săli Polivalente de lângă Baza II – UPT, despre care Viorel-Aurel Şerban dezinforma pe la mijlocul deceniului trecut că va fi predată la cheie într-un an şi ceva, tot atunci publicaţia noastră prognozând că incinta va fi finisată cu şantierişti chinezi prin 2027.
Iar Sporttim a început să contorizeze meciurile jucate la stadionul „Dan Păltinişanu” după acea „ultimă partidă înaintea demolării”, Periam – Dudeştii Noi 3-2, încât s-au strâns cu zecile doar în fotbalul competiţional, plus în rugby dar şi în fotbalul amical, amator, juvenil ori chiar… de cumetrie, iar drept urmare, când au tins spre sută, n-a mai ţinut evidenţa.
Nu-şi mai avea rostul.
Dovada că Timişoara fusese binişor dusă cu preşul fiind scoasă elocvent în evidenţă. Al „n”-lea meci jucat pe „Dan Păltinişanu” după acea ultimă partidă înaintea demolării. Bineînţeles, în tăcerea complice dar mai ales laşă a „trompetelor” cu „ultimul meci jucat înaintea demolării” la 22 mai 2019.
Puţintică răbdare.
A trebuit să se înfiinţeze „concurenţa” – alţi impostori cu altă demagogie, înfigând cazmaua pe Calea Buziaşului la temelia unei noi arene, cu tot cu abţibildurile „Fritz face stadion” înţepând privirea în spaţiul public, pentru a fi îndemnat şi melcul să se prefacă a mişca, şi iată urmarea.
Zice-se stadionul „Dan Păltinişanu” va fi demolat, la peste 60 de ani de la inaugurarea sa, asta în vreme ce meciuri din actuala ediţie a UEFA Champions League cu alde Juventus ori Bayern între vizitatoare se vor juca pe un stadion deschis în 1897, dar „noi suntem noi” şi mai ales „buni gospodari” în administrarea patrimoniului public, încât arena a fost lăsată în paragină până la Sfântul Aşteaptă.
Iar aşteptarea cu anii îşi găseşte sfârşitul sub forma vorbelor că lama buldozerelor îşi va face într-adevăr simţită prezenţa.
Ce mai performanţă investiţională în infrastructura sportivă din capitala Banatului, a se mişca melcul după aproape 5 ani şi jumătate.
Încât s-a aranjat de un meci de rămas bun de la vechiul stadion, între echipe de veterani ale cluburilor cu galerii înfrăţite, Poli şi Rapid, ca modalitate de marcare a despărţirii de „Dan Păltinişanu”.
Dar puţintică răbdare.
Căci se mai anunţă un eveniment la sfârşitul lunii octombrie, trai şi viaţă, numai în evenimente o ţine debusolatul fotbal de pe Bega, cu o singură grupare divizionară, iar şi-aceea în Liga 3.
Management sportiv ioc în fotbalul timişorean, minţi sclipitoare ieşind într-adevăr în evidenţă ioc, sublime dar lipsind cu desăvârşire, însă evenimente unul şi unul.
Din gama „trăim din amintiri” şi ne-agăţăm cumva de ele, agăţându-ne de orice pentru salvarea aparenţelor.
Căci „Dan Păltinişanu” e momentan încă în picioare şi la aproape 5 ani şi jumătate de la acel „ultim meci jucat pe Dan Păltinişanu”, iar Timişoara e la nivelul Ligii a III-a.
Există însă şi-acei stropi din pahar, ai speranţei şi stărnirii fanteziei iubitorilor fotbalului, încercând a-şi imagina contururile unui nou stadion, aşa încât, cu mic, cu mare, copii şi părinţi, foşti jucători de la „mundialişti” precum Emeric Dembrovschi până la prim-divizionari, s-au unit în cuget şi simţiri la chemarea galeriei viola, împărtăşind despărţirea de un teren în jurul căruia s-au născut peste ani atâtea şi-atâtea pasiuni.
S-a plâns de bucurie în istoria „ovalului” pe-al său gazon, dar s-a plâns şi cu lacrimile tristeţii la retrogradări ori antologice eşecuri „cu cântec”, fotbal cu bune şi rele, de la eliminarea lui Celtic şi Atletico Madrid, sau înfrângerea dinamoviştilor lui Lucescu, la remiza cu Real Madrid, câte şi mai câte.
Atâţia dintre cei care au jucat sau activat în spaţiul tehnic la „Dan Păltinişanu” nemaifiind între noi, în trecerea implacabilă a anilor.
Vremea călduroasă a ţinut cu fotbalul la ceas de adio dar rămân cu tine vineri de la ora 16, strângând peste 800 de sufletişti în audienţă pe pista din jurul suprafeţei de joc, circa o jumătate dintre cei prezenţi urcând în tribuna I la vreo 5 minute după fluierul de start al jocului de Old-Boys.
Cam pe când se încheia prima dintre cele două jumătăţi de oră ale întâlnirii veteranilor la 28 de grade Celsius, celor din tribună li s-a purtat de grijă sub forma îndemnului de a reveni pe pistă, nu de alta dar se trăieşte în era „siguranţei” înainte de toate.
Că s-ar putea demola „Dan Păltinişanu” de-unul singur şi de-atâta aşteptare.
S-a şi marcat, Iasmin Latovlevici spărgând gheaţa în minutul 31 pentru veteranii viola, dar ex-„vişiniii” Giuleştiului trecând la conducere până-n minutul 35, după ce Vladimir Bozovic, sosit într-un suflet în ultima clipă la stadion, egala prompt.
N-au lipsit de la alb-violeţi legendari fotbalişti ai clubului precum Constantin Varga, dar mai bine zis din poartă, Petru Ţurcaş şi Călin Frunză, iar în câmp şi Florin Macavei, Cristian Dancia, Srgian Luchin, Latovlevici, Florin Bătrânu, Sorin Vlaicu, Octavian Popescu ori Marcel Băban, în rol şi de antrenor, fără a absenta de exemplu şi Mada, Naidin sau Marius Mureşan, pe margine Aurel Şunda, însoţindu-se precum de regulă cu „Imi” Demobroschi.
La momentul revederii, „Rapiduleţul” de altădată a participat la cântecul de lebădă în alcătuirea Ioan Manu, Vasile Caciureac, Cristian Dulca, Zeno Bundea, Mugur Bolohan, Dumitru Târţău, Ştefan Nanu, Lucian Goge, Daniel Chiriţă, Costin Lazăr şi Marian Vlada, şi în prezenţa lui Dorel Mutică, Viorel Ion ori Marian Aliuţă.
Amintiri şi-amintiri, depănate ulterior la cantina universitară, violeţi şi vişinii.
Giuleşteni cărora în minutul 57 le era anulat un gol, pe motiv de ofsaid, după ce iniţial era validat, asistenţi fiind Trancă şi Caia. Dar preşedintele AJFT a strigat de la margine „Consultaţi-vă cu cei de la VAR!”, implicare în bunul mers fără încasarea baremului, iar rezerva de arbitru din partea secundă, Cătălin Botaş, înlocuit de la pauză la centru de Mihăiţă Hromei, a pătruns pe gazon pentru a demonstra în baza tehnologiei necesitatea anulării golului.
Şi n-a fost frăţie şi-n teren între veterani, precum înfrăţite sunt galeriile celor două cluburi, ci portarul bucureştenilor a deturnat în ultimul minut în corner mingea pe care scria egalare.
Rămânea 1-2.
Şi se trecea după fluierul final la semnarea de autografe şi nu numai, fotografii „medalion”. Cu toţii pe gazon, la ultimul meci pe bătrâna arenă.
Fotografiile
