Franţa şi Germania în doar a doua finală europeană a „Mondialului” U17 la al cărui turneu final România n-a fost niciodată prezentă, în 19 ediţii

Franţa, una dintre cele doar 9 câştigătoare ale „Mondialului” sub 17 ani de la lansarea acestuia în 1985 şi totodată medaliată la zi cu „bronz” de la ultima sa ediţie din 2019, în care gazda Brazilia a câştigat pentru a 4-a oară trofeul în ultimul act cu Mexic, s-a calificat astăzi în finala de sâmbătă 2 decembrie a ediţiei indoneziene cu 24 de naţionale la start prin a răsturna scorul după pauză în faţa celor din Mali, 2-1 (0-1), astfel încât, precum în 2017 în India, acolo Anglia – Spania 5-2 în ultima întâlnire la titlu, se reeditează o finală europeană, dat fiind că şi Germania a dispus în cealaltă semifinală a zilei de Argentina, la loviturile de departajare. 

Franţa, o singură dată finalistă până acum a turneului Campionatului Mondial sub 17 ani, în 2001 în Trinidad Tobago, unde cucerea titlul cu 3-0 în ultimul act cu Nigeria, se numără printre cele doar 4 naţionale europene care a câştigat trofeul acestei categorii de vârstă, după URSS în 1987 şi înaintea helveţilor în 2009 respectiv a Angliei în 2017, însă Germania este în schimb la prima sa finală U17 după reunificare, cea inaugurală, pierdută în 1985 cu 2-0 în faţa Nigeriei în China, fiind disputată de defuncta Republică Federală a Germaniei. Iar ulterior, în 1997, când pierdea şi finala mică în faţa Spaniei, respectiv în 2007 şi 2011, când se consola cu bronzul în faţa Ghanei respectiv Braziliei, Germania n-a trecut de faza semifinalelor.

De fapt, selecţionatele europene sub 17 ani n-au avut prea mare succes la turneele finale „Mondiale” U17, cucerind doar 4 titluri din totalul celor 18 puse în joc, marea majoritate fiind adjudecate de careul dominat de Nigeria cu 5 trofee şi Brazilia cu 4, câte două adjudecându-şi Ghana şi Mexic.

Iar între federaţiile europene, cea de la Bucureşti nu are în palmares absolut nicio prezenţă la turneul final al Campionatului Mondial sub 17 ani, pe când nu mai puţin de 14 naţionale U17 de pe bătrânul continent au pătruns până acum în semifinalele turneului, ce-i drept în finale doar URSS, Franţa, Elveţia, cel mai recent Anglia iar de astăzi şi Germania.

Care a condus în fiecare repriză a semifinalei cu Argentina, nici aceasta vreodată în finală dar de 3 ori medaliată cu „bronz” şi de două ori ocupantă a locului 4 după finala mică, nemţii deschizând scorul prin Brunner în minutul 9 şi egalând tot mulţumită lui în minutul 58, după ce înaltul vârf Agustin Ruberto, de la River Plate, răsturna scorul până la pauză, în minutul 36 şi-n prelungiri (45 plus 4).

Iar acelaşi Ruberto avea a egala şi-n prelungirile partidei, în cel de-al şaptelea minut adiţional, 3-3 după ce Moerstedt îi aducea din nou pe nemţi în avantaj în minutul 69, loviturile de departajare fiind abordate perfect de Germania, cu goluri ale lui Da Silva şi Ramsak, pe când sud-americanii ratau primele două execuţii, fără a mai avea parte de a o cincea, odată ce Harchaoui şi acelaşi Brunner îi desprideau pe juniorii europeni la 4-2.

Apoi, în cel de-al doilea meci semifinal al cuplajului de la Surakarta, în faţa unei asistenţe mai numeroase, de peste 12 mii de spectatori, Franţa a răsturnat situaţia prin Titi şi Bouneb în minutele 56 şi 69, după ce Diarra deschidea scorul în prelungirile primei părţi, tot el decizând cu unica reuşită şi sfertul de finală african Mali – Maroc 1-0 (0-0).

La fel cum şi Bouneb decidea tot pe final „sfertul” Franţa – Uzbekistan 1-0, şi neamţul Paris Brunner fiind unicul marcator din penalty al sfertului de finală Germania – Spania 1-0, ibericii nemaiajungând astfel nici în semifinale, deşi în trecut jucau nu mai puţin de 4 finale, în 1991, 2003, 2007 şi 2017, toate ce-i drept însă pierdute.

Un singur sfert de finală a fost dezechilibrat, de către acelaşi Claudio Echeverri, autor al unui hat-trick în Argentina – Brazilia 3-0 (1-0), eliminând astfel deţinătoarea trofeului şi devenind cu 5 goluri al doilea marcator al turneului, după compatriotul Ruberto cu 8, şi cu menţiunea că Franţa, reprezentantă a primei urne valorice, a 4-a între cele 6 naţionale în grupa I valorică în baza coeficienţilor la start, pătrundea cu greu în sferturi, la penalty-uri în optimi împotriva Senegalului. Încă din optimi fiind în schimb eliminată Anglia, una dintre cele 5 reprezentante ale Europei în Indonezia, cu 1-2 de către Uzbekistan, după ce polonezii părăseau prematur fără niciun punct competiţia încă din faza grupelor.

De la ediţia sud-coreeană din 2007 cu 24 de naţionale la start, turneul final a avut parte până acum doar de 15 echipe calificate în ultimul act cu trofeul pe masă, între cele 9 câştigătoare mai numărându-se şi Arabia Saudită în 1989 în finala la penalty-uri cu gazda Scoţia, pe când între pierzătoarele actului final, aşadar pe lângă Spania, RFG şi scoţieni, şi Australia, Uruguay în urmă cu 11 ani şi Mali în 2015, naţională africană reintrată în semifinale în Indonezia. 

Altfel, din Europa, pe lângă Germaia şi Spania, de câte două ori medaliate cu bronz la „Mondialul” U17, Belgia, Franţa, Olanda, Portugalia şi Suedia au mai urcat câte o dată pe a treia treaptă a podiumului, pe când pierzătoare ale finalei mici au fost Germania, Italia, Olanda, Polonia şi Turcia.

 

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Juniori și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ doi = 7

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: