GALERIE FOTO – ARHIVĂ. ”Poli 1921”, la 101 ani. Astăzi, polistul Gheorghe Păcurariu, născut în 4 decembrie 1921 și lider moral al vestiarului alb-violet în 1946-1949 și la promovarea în premieră în A în 1948, student absolvent al Politehnicii, ar fi împlinit 101 ani

Azi, clubul Politehnica Timișoara aniversează 101 ani de la înființare, tot în data de 4 decembrie 1921 născându-se la Arad cel care, academic, a fost absolvent al Universității Politehnica Timișoara, iar sportiv, titular al echipei studențești bănățene care a reușit prima promovare în Divizia A în anul 1948, Gheorghe Păcurariu legându-și destinul de gruparea pe care a prețuit-o. În amintirea bunicului său, care astăzi ar fi împlinit 101 ani, Raluca Păcurariu, fiică a regretatului Ovidiu Păcurariu – la rândul său absolvent al Universității Politehnica Timișoara, în ultimii ani buni editorialist Sporttim, a rememorat la momentul aniversar al fotbalului studențesc alb-violet din capitala Banatului extraordinara comuniune ce-l unește veșnic în timp pe Gheorghe Păcurariu de Politehnica la care a jucat, student sportiv și club cu destinul legat de data de 4 decembrie 1921. O arhivă fotografică de familie completează rândurile de mai jos, cu generozitate pusă la dispoziție de nepoata fostului fotbalist polist.

Ca fotbalist a debutat în Aradul natal, prima legitimare la ”Comisia Centrală de Foot-ball” fiind la C.F.R. Arad în 1940. Pasiunea fotbalului i-a asigurat (și) o masă în perioada studenției. Inițial a fost student al Facultății de Medicină din Cluj, strămutată la Sibiu în acei ani, evoluând astfel pentru Universitatea Sibiu, neștiind, din păcate perioada. A suferit câțiva ani de ”pauză” la Aiud, lăsându-i răni adânci atât lui, cât și familiei.

După eliberarea sa, și-a găsit resursele și a schimbat profilul academic pentru care chiar a avut chemare. Astfel, soarta l-a purtat la Universitatea Politehnica Timișoara ca student, evoluând în paralel pentru echipa de fotbal în perioada 1946-1949. Lider moral al vestiarului, alintat de coechipierii săi ”Șogorul” (nu în sens peiorativ), a fost coleg cu Popescu (Oarba), Andreescu, A. Rădulescu, Corbuș, Covaci, Ion Vasile, Meghie, Boroș, Dee, Mioc, Morja, Marcu Rusalin. Din poveștile cu care am crescut, rețin că cel mai atașat a fost de Andrei Rădulescu.

După absolvirea facultății a fost mutat la Brașov, încadrat ca referent tehnic la ”Steagul Roșu”. Acea perioadă e într-o oarecare ”ceață”, din mărturisirile fiului său reieșind că a evoluat și ca sportiv pentru echipa de fotbal cu același nume. Episodul Brașov poartă pata Aiudului, la fel ca debutul său profesional în Aradul natal. În plan sportiv, potrivit carnetului său de legitimare, ultimul club pentru care a evoluat a fost Metalul Flamura Roșie Arad.

Profesional însă a strălucit. Oricât de neagreat a fost datorită trecutului său, a fost inginer tehnolog, inginer principal, șef la diverse servicii din cadrul Uzinelor de Vagoane Arad. O minte sclipitoare, un vizionar în tehnica de calcul, a fost fondatorul de facto și sef al Oficiului (ulterior Centrului) de Calcul al Întreprinderii Vagoane Arad. Fluent în franceză și germană, autodidact în engleză, a creat formule matematice pentru tehnica de calcul în producție încă de la începutul anilor ˈ70. Cu lucrări științifice publicate în literatura de specialitate în țară și în străinătate, a rămas fidel cercetării-dezvoltării domeniului atât de drag lui până în ultima zi a vieții sale, 13 Aprilie 1987.

Cu siguranță, față de Poli lui cea iubită și-a îndeplinit misiunea, atât sportiv, cât și profesional. Pentru mine rămâne Bunu cel bun și blând, care îmi lua niște deserturi minunate de la Casa de Comenzi Casata.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 − unu =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: