Galerii înfrățite, violet și vișiniu… Faceți ceva ca medicii să aibă cât mai curând acces în tribune? ”LIBERTATE PT. SUPORTERI!”, libertate pentru spectatori

Încurajator pe-atunci, ASU Politehnica lua atitudine încă de la prima sa deplasare a sezonului în curs în Liga 2 în privința interzicerii dreptului legitim al spectatorilor de a asista din tribune la meciuri, fanii viola concepând încă un banner sugestiv, ”LIBERTATE PT. SUPORTERI!”, iar jucătorii Timișoarei desfășurându-l înaintea meciului televizat de pe Cluj Arena, necesar mesaj la țanc, expus ulterior la peluză. Susținătorii reacționau astfel firesc la o îngrădire de fapt total nejustificată din orice puncte de vedere științifice și medicale, pentru a nu le mai pomeni pe celelalte – doar ”victime colaterale”, punând piciorul în prag și punctul pe i încă de la prima ieșire în țară, însă continuarea n-a fost tocmai pe măsură, pressing-ul pe adresa FRF, MTS și a executanților de politici sociale diluându-se treptat la stadiul de inerție oarecum blazată și poate chiar resemnată, în așteptarea unui semn eliberator dinspre ”centru”, ”de sus”. Care se poate lăsa așteptat, dovadă că manifestul activ – și nu pasivitatea – constituie unica variantă viabilă de urmat pentru galerii altfel neîndoielnic respectându-se. 

Simpatizanții viola aveau să desfășoare același banner și la următoarele meciuri acasă, de exemplu cu Farul pe ”Dan Păltinișanu” și Ripensia pe ”Știința”, însă acest inspirat mod de rezistență tacită la nimic altceva decât un abuz de putere a dispărut încet și sigur din peisaj, luat și dus fiind poate de așa-zisele ”valuri” autumnale și primăvăratice ale ”pLandemiei”, și nici c-ai auzit vreodată în istoria medicinei de o asemenea evoluție a epidemiei încă nedeclarate oficial în România, cu așa-zise noi ”tulpini”, mutații și ”valuri”, dar bine c-au tot auzit mai nou așa ceva cetățenii mileniului III în ”narațiunea oficială” a științei medicale predate răstălmăcit pe micul ecran de Ministerul Adevărului. 

ASU Politehnica Timișoara chiar s-a străduit într-un suflet, fani și jucători exclamând într-un glas pentru libertatea suporterilor, tot unitar contopindu-se cu clubul în sine, dar demersul cu potențial de ”… mâine-n toată țara” n-a fost adoptat și răspândit cum s-ar fi cuvenit și de alte galerii din țară, într-un necesar spirit de solidaritate care ar fi prins tuturora bine și le-ar fi mărit șansele de a reintra pe stadioane – ”Vocile să le unim”, sau măcar de a se face auziți într-o chestiune primordială, căci sportul este cu și pentru spectatorii din tribune, prezență în peluze ca un veritabil mod de viață pentru unii…

Momentul prielnic s-a disipat, semn al coeziunii sociale pare-se evaporate chiar și în jurul sportului care în principiu ar uni, iar valul de entuziasm polist s-a domolit, fără a mai insista să bată la ceea ce se arăta a fi o ușă ermetic închisă. Riscau poate chiar a părea să facă opinie separată, ceea ce ar fi cam greu de asumat într-o societate totuși atât de rigidă și inflexibilă, suficient de plină de prejudecăți, clișee, șabloane și convingeri de nezdruncinat, indiferent de evidențe. Bannerul rămânea înfășurat undeva, mesajul nu mai apărea prin intermediul camerelor de filmare în peisajul Ligii 2.   

Ce urma? Ținuți la distanță în șahul etern al războiului psihologic cu tente fățișe de demoralizare incrementală a maselor, fanii au mai respirat fotbal doar la trântă cu constrângerile impuse, fie prin câte o întâlnire clandestină ca-n prohibiție cu proprii favoriți în orașele bifate în deplasări, fie desfășurând afișe cu alte tematici pe gardurile arenelor de pe Bega, fie dând târcoale acelorași stadioane cât alb-violeții alergau pentru cele 3 puncte, încurajându-i ”de-afară”, însă n-au scăpat pe alocuri de brațul lung al legii, emițător de amenzi cu rol de descurajare, spărgător de aniversări centenare ale sportului studențesc din capitala Banatului – amintiri despre viitor ale acomodării cu noua orânduire.  

Acest de-a șoarecele și pisica a fost însă lipsit de forța de impact a mesajului eliberator cu majuscule, ”LIBERTATE PT. SUPORTERI!”, tunând puternic în septembrie de o manieră tacită, cu velocitate simbolică. Și care mesaj ar reaminti permanent dregătorilor de politici sociale că sunt într-un vizibil ofsaid în raport cu suflarea tribunelor pustiite, un mesaj ghimpe în ochii decidenților, la o adică nu doar înroșindu-le privirea, ci eventual rușinându-i la obraz. Noul diriguitor al MTS, Novak, a îngăimat niscaiva promisiuni împăciuitoare fără vreun reper exact în timp, iar dinspre UEFA a transpirat că în București se va juca la Euro 2020 metamorfozat în 2021 cu un anumit procentaj de spectatori pe scoici din totalul capacității arenei, însă nimic similar nu se conturează concret în campionatele interne.

Care va să zică porția de libertate legitim solicitată încă din 7 septembrie pe Cluj Arena a rămas momentan tot agățată în cui, motiv de realimentare a doleanței justificate, motiv de reaplicare a pressing-ului pe seama celor cu pârghiile deciziilor în mână.  

Ar fi mult mai imperios necesar să-și reactiveze binevenita inițiativă cu majuscule de la finele verii, ținând tocmai de ceea ce le este mai sfânt dar și refuzat, al lor ”obiect de activitate”, prezența în tribună în timpul reprezentațiilor favoriților lor în alb-violet, pe care să-i împingă de la spate, al 12-lea jucător, a cărui absență un întreg tur se face acum cu atât mai resimțită, la ora celor 5 partide acasă din cursa pentru promovare, în play-off. Încercați doar un exercițiu de imaginație, ce-ar fi însemnat un triumf în timp al fanilor viola, manifestându-se insistent peste toamnă și iarnă în favoarea ridicării restricțiilor de acces pe stadioane, la care dregătorii de politici interne să fi cedat cumva, de ”gura străzii”, iar suporterii eliberați să-și poată savura din incintă susținerea favoriților în aparițiile cu sete de promovare…

Cum ar fi fost atunci joi după-amiază un ASU Politehnica – Rapid cu spectatori pe ”Dan Păltinișanu”? Negreșit, ca pe vremuri. Dar așa, fanii au rămas și cu așteptarea în zadar, și cu drepturile încă agățate în cui, însă și cu mesajul cu majuscule de nevăzut. Ei își știu mult mai bine bucătăria internă și strategia de joc, dar cert este că drepturile și acea LIBERTATE cândva apăsat invocată pot fi apărate strict prin vigilență, respectiv recâștigate strict printr-o atitudine proactivă. Căci ar trebui să fie conștienți, nemaifiind copii, că de promisiuni le sunt plini sacii, experiență de viață în fotbalul mioritic și sub forma unor încorsetări din puțul gândirii Oracolului din Bălcești care le mai ciuntea cândva din libertăți.   

Promisiuni… Gogoși de genul ”sacrificăm ziua de azi pentru binele zilei de mâine”, arse anul trecut pe vremea asta și reîncălzite aburit între timp sub tot soiul de alte jocuri de cuvinte, tot ca parte a războiului psihologic, inducând opiniei publice un sentiment de vinovăție individuală și colectivă, înfrânând instincte care altfel n-ar da greș, deloc primare ci cât se poate de raționale. 

Iar periculoasă spiritului uman este starea de așteptare fără ”obiectul de activitate” al prezenței în tribună, vie, naturală și firească, pe fondul căreia, la umplerea timpului, cauți să mai sensibilizezi un neica Nica să-și ia pista de atletism din jurul unui visat și necesar nou stadion de fotbal al Timișoarei – fie și cu o capacitate mai mică, și să facă pași afonul din arena sportivă prin a se concentra pe ceea ce-i este mai familiar, arena politică, ori cauți să sensibilizezi opinia publică în sensul solidarizării ”cu cei care salvează vieți”, lăudabilă inițiativă lansată săptămâna trecută de divizionara secundă, cu oferta de acces liber personalului medical la meciurile de acasă ale alb-violeţilor, în baza legitimaţiei de serviciu şi pe termen nelimitat.     

Însă ambele demersuri, oricât de benefice ar fi, pentru conștientizarea mai marelui Consiliului Județean Timiș sau deschiderea largă a ușii alb-violet pentru personalul medical, tot doar un substitut sunt, inițiat de pe margine, de pe tușă, dintr-o poziție nefirească suporterilor, din afara stadioanelor, când de fapt ar trebui în primul și în primul rând să militeze pentru propria lor cauză, una de căpătâi în existența fanului din galerii, aceea de a intra pe poarta arenei în zi de meci. Libertate care le este refuzată sub cele mai străvezii și false pretexte, și asta cu lunile, ceea ce ar trebui măcar să-i pună pe gânduri. 

Căci, în condițiile în care realitățile științifico-medicale și studiile de cercetare nici pe departe nu implică asemenea restrângeri, clar ca lumina zilei, indiferent ce-ar abera duduia ”Secretar” Moldovan cu breton pe fruntea-i fără orizont și botnița detrimentală din absolut toate punctele de vedere și cu certificare științifică în acest sens, suporterii stopați din a intra pe stadioane ar putea măcar să-și pună întrebarea de ce atunci, din ce motiv și cum așa cu accesul lor în arene. Să nu fie oare mai degrabă vorba – sub false pretexte narate oficial ”de sus” – tocmai despre acea libertate pe care decembrist o slujesc în marș în memoria eroilor jertfiți tot mai demult cândva pentru dreptul nostru fie și de a opta  actualmente docil și în sensul acceptării ”măsurilor” ”pLandemiei”? 

Iar sângele de pe străzile Timișoarei a fost cel al unor veritabili eroi, aceia au fost într-adevăr autentici – veșnică memoria lor, pentru a pune lucrurile în luminile ceva mai nuanțate ce se cuvin când vine vorba despre eroi și eroi, cu trimitere la același mesaj de solidaritate al Societății Sportive Politehnica Timișoara cu personalul medical, punctând în comunicat și că ”Nedreptăţile din spaţiul public la adresa celor care acum ar trebui să fie consideraţi adevăraţi eroi nu ne pot lăsa impasibili.” De-acord cu exersarea spiritului empatic într-o comunitate și între diferite categorii sociale sau profesionale, dar absolut totul este ceva mai nuanțat totuși în această lume din nefericire curat murdară, în care multe nu sunt chiar ceea ce par… 

Venind în contextul în care fanii viola sunt în continuare restricționați pe margine, fără acces la meciuri de peste un an și fără orizont în acest sens la ora unor jocuri și în Timișoara pentru promovare, comunicatul cu ”adevărați eroi” a părut a pune carul în fața boilor, pledând pentru cauza personalului medical dar și lansându-i o invitație la meciuri pe care gazdele însă n-o pot momentan onora din motive dintre cele mai binecunoscute, lacăt pe intrări, stare reală de fapt în lumina căreia demersul necesar dar absent din arsenalul inițiativelor suporterilor ține de pledoaria pentru propria cauză. Care odată câștigată, și nu recăpătată sub forma unui gest de larghețe din partea administrațiilor statului, căutând astfel să-și atragă simpatii și chiar aplauze pentru ”mărinimia” lor vizavi de iubitorii suflării sportive, ar fi cu atât mai savuroasă și dulce de împărtășit cu cei mai doriți dintre oaspeții din linia I, cei în halate albe.

O pledoarie pro-domo le-ar trebui fanilor din lung și-n lat, cu mesaje fizice gen ”LIBERTATE PT. SUPORTERI!” afișate pe gradene și de jucători înaintea meciurilor, cu comunicate în mediul virtual de care n-ar trebui să se teamă cu gândul pudic că ar zădărnici care cumva combaterea bolilor, temere irațională ce ar putea izvorî strict în cazul absenței cunoașterii aprofundate a realităților factuale obiective asupra cărora Sporttim nu mai insistă în cazul mascaradei ”pLandemiei”, căci altfel, zădărnicirea combaterii bolilor este exact și tocmai în apanajul celor care emană asemenea expresii ale limbajului de lemn, și cu care împopoțonează stufoasele impuneri normative limitând inclusiv accesul spectatorilor la evenimente sportive.

”Poli” și Rapid au fost solidare de Moș Nicolae la precedenta întâlnire pe ”Știința”, cu un evantai de gesturi de suflet, caritabile, și negreșit converg în inițiative inimoase cu fiecare prilej al intersectării traiectoriilor lor, galerii înfrățite, ”Poli și Rapid se iubesc la infinit”, dar ceea ce ar trebui acum să le unească mai tare și mai tare ține tocmai de soarta spășită a iubitorului de sport, restricționat în afara arenelor, impunere fără pic de justificare științifico-medicală ori din cercetare sau de ordin igienico-sanitar, și n-o scrie Sporttim în frondă, ci o consemnează pe liniile indubitabile ale acoladei studiilor de caz, evidențelor în acest sens din lumea științei, dovezilor fără tăgadă și cu referințe verificabile cu pecete oficială, aspecte reamintite din respect pentru menirea actului jurnalistic și adevărul care eliberează. Dovezi care pare-se n-au trecere în haosul mediatic înadins întreținut pe false piste și cu perdele de fum, cercetători de rang care demonstrează contrariul ”narațiunii oficiale” cu medicina practicată ”la televizor” dar care n-au nici aceștia expunere, fani ale căror voci nu se fac auzite – iar dacă suporterii nu mai au glas, atunci cine!?, și să fie doar o simplă coincidență că mai nimeni și nimic nu poate ”erupe” onest și drept la suprafață, într-un control al discursului în care cu toții sunt ținuți deopotrivă într-un șah etern!?! 

Iubitorii sportului cu înclinații de participare pe viu la evenimentele arenelor sunt captivi într-o trapă a interdicțiilor concepută cu butoane înșelătoare de ”evadare” condiționată, iar ”lumina de la capătul tunelului” este iluzorie și nici pe departe ceea ce și-ar închipui suporterii să fie, ”viața de dinainte” fiind scoasă deja total și absolut din orice calcule, speranțele fiind strict doar cele care mor ultimele și anihilate în orice relație a lor cu un anumit reper aproximativ în timp de revenire la normalitate – reper inexistent, aspecte într-adevăr ca și inacceptabile dar cât se poate de reale, în lumina cărora fanii, mai ales cei înfrățiți în cuget și-n simțiri, ar trebui să-și exercite drepturile încă existente de a cere ”LIBERTATE PT. SUPORTERI!” Fiți voi vocea, călăuza și exemplul pentru readucerea spectatorilor pe stadioane, cu locuri alese pentru cei din linia I. Dacă nu prin voi, atunci cine, iar dacă nu acum, atunci când?

Îngerii plecați dintre noi în decembrie 1989 veghează și vă șoptesc îngerește că s-au jertfit eroic pentru altceva decât a aștepta condiționat o porție de ”libertate” cu lingurița la momentul ales de decidenți în al lor șah etern cu vedere spre jocul nesfârșit de glezne și pe vârful degetelor celor mulți. Libertate care n-a fost vegheată și care smulsă a fost de sub picioare sub cele mai false pretexte și fără a se prinde chiar de veste, libertate care nu poate fi redobândită altfel decât prin a veni în întâmpinarea ei. Ați pierdut deja mult prea mult, peste un an de zile departe de favoriți, departe de freamătul tribunelor pustiite, iar forța este în mâinile voastre, în inimi, suflete și ”vocile să le unim”. Nu mai prea e timp să <încercăm să zărim “lumina de la capătul tunelului” > şi să <sperăm să revenim într-un viitor cât mai apropiat la viaţa de dinainte>, pentru a cita tot S.S. Politehnica. În an centenar și care ar merita o cu totul altă aniversare perpetuă în 2021 decât prin așteptarea unui semn de clemență de la stăpânirea ”de la centru”.

Care, fie-vă clar oameni buni, e la post și datorie pentru a executa și implementa inducerea pe cele mai false piste urzite de mâna invizibilă din decoruri, iar toate indiciile deja etalate în spațiul carpatin i-ar alerta până și pe orbi. Micul ecran nu e o opțiune, nu e nici măcar un refugiu pentru împătimitul de sport, ci e moartea pasiunii vii. Locul spectatorilor e în tribune și nu poate fi altfel decât recâștigat de către cei mai implicați dintre aceștia, suporterii. Luați-vă porția de libertate, și îngerii vă imploră…                        

  

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua − 5 =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: