Să pui în cârca oaspetelor campioanei în întrecerea internă postura inadecvată a bucureştenilor în Champions League şi să le dai pe respectivele drept exemplu că „Steaua n-a avut nici măcar adversari pentru un bun antrenament”, echivalează cu a nu distinge mai deloc miezul problemei, cu atât mai grav pentru „marii” formatori de opinie din jurul arenelor româneşti – de fapt cel mai adesea din jurul dreptunghiurilor verzi carpatine, căci la cam acestea se rezumă a se buluci ca oile cu părerea – cu cât în dreptul scrisului tău arborează însemnul Editorialistul Anului, Premiile „Ioan Chirilă” 2007.
Iar identificând în aceeaşi propoziţie introductivă drept cauză a lipsei unor oponente bune „măcar” ca sparring-partners mediocritatea generală din fotbalul nostru, autorul năstruşniciei „Bîrsanificarea”, din categoria „Fotbal intern, STEAUA”, nu face altceva decât să evidenţieze un truism consolidat în timp însă tocmai printre altele şi de practicile, obiceiurile şi manevrele de peste decenii ale cluburilor Steaua şi Dinamo, aspect esenţial ce-i scapă cu desăvârşire.
Căci dacă respectivele departamentale n-ar fi tras sezon de sezon şi fără pic de restrângere pârghiile racolărilor prin impunere şi trafic de influenţă, pe ochi frumoşi sau ceva răsuflat la schimb, atunci nici fotbalul nostru în întregul său n-ar fi suferit în timp pauperizarea evidentă ca efect în zilele noastre. Ci ar fi putut înflori în lung şi-n lat…
Iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, de când cu dubioasa împerechere Steaua – Avântul Bârsana, şi măcar de-ar fi fost Avântul Bârsana – Steaua, mecanism al tragerii la sorţi care este o cu totul altă poveste în sine, dovedeşte cât de departe se operează de sâmburele adevărului şi că nu prea mai există resorturi de purificare.
Revoltătoare prin modul în care a creionat calificarea de joia trecută a Stelei, 4-0 cu Avântul, referindu-se în cea mai mare măsură la aceiaşi roş-albaştri – fie ei şi de rezervă – despre care auzi până şi când deschizi congelatorul, dar şi la „instrucţia” pe care ar fi executat-o bucureştenii cu maramureşenii, de parcă ineditul situaţiei, ce merita reliefat, n-ar fi ţinut tocmai de prezenţa sătenilor în 16-imile Cupei, mass-media n-a dat pace onorabililor jucători din ligi inferioare calificaţi în faza în care şi prim-divizionarele sunt invitate în întrecerea K.O. nici măcar la ora încleştării de alt rang cu Chelsea.
Bîrsanificarea? Nu-nu! Implozia fotbalului românesc n-are nimic de-a face cu o bîrsanificare a sa, cum eronat distinge opinantul marele neajuns, ci eventual cu o stelificare sau dinamovizare, iar mai de dată recentă, ca particularitate, cu o becalizare, înlesnită de obsedanta fixaţie a editorilor, prezentatoarelor, reporterilor, redactorilor şi abuzatorilor de tastatură „de la centru”.
În loc să fi fost salutată ca atare strădania micuţei Avântul şi ascensiunea sa prin care a conferit o rară pată de culoare unei întreceri cel mai adesea insipidă şi bună doar de bifat în calendarul competiţional, şi pe care cei din Bârsana au avut naivitatea s-o respecte, nu s-a avut nici măcar decenţa unei de bun simţ tratări a controversatei trageri la sorţi Steaua – Bîrsana, ci s-a ajuns şi până la „Bîrsanificarea” din ziua jocului Steaua – Chelsea.
De fapt, probabil până şi Avântul Bîrsana ar fi fost în ziua de astăzi un club mai prosper într-un întreg fotbal maramureşan mai de Doamne ajută, ca şi multe alte grupări din ţară, mai mari sau mai mici, dacă alde Steaua şi Dinamo, iar de la un moment dat, într-o oarecare măsură, şi Rapid, pentru a nu se uita cumva prădarea Lobonţ/Corvinul, n-ar fi luat cu japca peste ani mai toată crema unui fotbal implicit tot mai secătuit atât de valori cât şi de resursele necesare reinvestiţiei în plămădirea unor viitoare alte talente.
Aşa încât Avântul Bîrsana, şi multe ca ea, pentru a ne rezuma la cluburile rămase totuşi în viaţă, fără a mai aminti de implozia altora, este doar o vlăguită victimă colaterală în raportul cauză-efect generat printre altele de jecmănirea cu beneficii-primire unsă ca pe roate de departamentale, iniţial cu oblăduirea partidului, ulterior, cu bineţea aceloraşi veşnici Mirciulică, Miliţică şi a şleahtei de aghiotanţi.
În 27 octombrie, înaintea orei optimilor Cupei României, se vor împlini 2 ani de la un SC FC Timişoara SA (liga a II-a) - Steaua 2-0, în optimile Cupei 2011-2012, "galbeni" cu tot cu Bourceanu
Iar pentru că „Bîrsanificarea” le-a inclus între aceleaşi paranteze, ca subiect comun, pe Avântul Bîrsana şi nou-promovata ACS Poli Timişoara, opinantul comparând cum că „replica bănăţenilor s-a situat la nivelul genunchiului broaştei”, ar fi atunci de reamintit uitucilor că, exact cu două veri înaintea desăvârşirii trâmbiţatei defilări a Stelei din 2012-2013, roş-albaştrii încheiau aproape în derută şi pe nicăieri ediţia 2010-2011, la 13 puncte în urma campioanei şi pe locul 5, un sezon în care câştigau mai puţin decât jumătate din jocuri şi cedau de 9 ori. Era pentru al treilea campionat la rând în care cei din Ghencea nu aveau săritura broaştei pe podium, iar nereuşita – nu-i aşa!? – necesita măsuri radicale.
Dar, în România, ceea ce nu poţi dobândi prin trudă şi transpiraţie, în acest caz pe teren, vreme de aproape 10 luni, poţi în schimb înfăptui în regim estival, hocus-pocus dobânditus. Rivali care te devansau în două dintre ultimele 3 sezoane sunt întemniţaţi cu patalamaua de vicecampioni naţionali în liga a II-a, iar ca nimicirea să fie completă, îţi însuşeşti şi piesele cheie ale surghiuniţilor, dar de fapt şi de pe la alte cluburi. Dublă lovitură, ca în noaptea cuţitelor lungi.
Iar dacă în vremile socialismului, în curând reînviate, hegemonia uneia ca Steaua, inducând vasalitatea altora, era abil controlată prin planuri cincinale, de-această dată erau necesare soluţii punctuale şi rezolvări de moment întru stârpirea germenilor concurenţei şi redobândirea sceptrului. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu tot tacâmul ulterior al senzaţiei de vomă creată de exuberanţa nătângă, fără jenă sau oprelişti, a păstorului cu valiză.
Cine-a fost de fapt marea beneficiară a imploziei Timişoarei, situaţia inversându-se aproape brusc iar monetarul dreptului dobândit de participare în Champions League fiind redirecţionat în alte cufere? Steaua, cea ca şi apusă la momentul mai 2011. Iar de-atunci s-a mai întâmplat şi ca, deloc de dorit, Dorin să ajungă în „cuşca” rivalei, drept o altă dovadă a sângerării profunde şi continue, semn al unui parcă la nesfârşit şir de timişoreni căzând într-o anumită plasă.
Că momentul mai 2011 e ca şi şters cu buretele în conştiinţa nătului nici nu-i de mirare, dat fiind memoria extrem de scurtă şi invers proporţională cu ignoranţa auditoriului, aşa încât nici nu mai e prea dificil să te referi nonşalant la „bîrsanificări”, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat din nou nu demult, ci doar să tot jonglezi zilnic în scris cu milioanele care-ar urma să proptească şi mai mult aceleaşi cufere, de pe urma unuia pe nume Bourceanu. Ah, da…
Dar, la urma urmei, acest statut conservat peste ani al Stelei, şi s-o împingem şi pe Dinamo între aceleaşi paranteze, dacă şi ´mnealor o fac în cazul altora, are tare mult de-a face şi cu zelul aservitei sale mass-media, ploconită, şi care, din înaltul jilţului „de la centru”, habar n-are şi doar se face că-i pasă de mersul lucrurilor în teritoriu şi la firul ierbii sportului românesc, neavând aşadar datele pentru a pune în adevărata lor lumină soarta unora precum Avântul sau ACS Poli, ci operând pe răsuflate şi ignorante clişee. De fapt, comozii din jilţul „de la centru” se pot raporta cel mult la ceea ce le defilează sub mofturosul nas adulmecând greşit: Steaua, Dinamo, Steaua, Dinamo, Rapid, Dinamo, Steaua, Rapid, Dinamo, Steaua. Şi din nou şi mereu.
Poate că ACS Poli e într-adevăr o grupare desuetă, dar în 14 luni şi de la zero sigur nu poţi ajunge să depăşeşti nivelul genunchiului uneia care se înfruptă de decenii din truda tuturora şi mai profită şi de dată recentă de necazul alteia, şi poate că ora exactă s-o da „de la centrul” unde patronant se titrează „Bîrsanificarea”, însă poate şi tocmai de-aceea arătătoarele României cel mai adesea stau pe loc sau cată înapoi.
* Tragerea la sorţi a optimilor Cupei României va avea loc luni (7.10.) ora 16, cu două cluburi timişorene implicate, iar faza competiţiei va avea loc în jurul datei de 30 octombrie, miercuri, tot cu o săptămână înaintea unui joc stelist în Champions League, returul de la Basel. Ideal, pentru a avea un bun sparring-partner de antrenament, biluţele ar trebui ticluite nu pe făgaşul Steaua-Avântul şi Dinamo-Sănătatea, ci Steaua-Dinamo.
