Ghiroda, pas înainte după 2 ani, fotbalul timişean din nou în finala barajului spre Liga a II-a. Mancaş&Co în faţa trecerii Crişului

Fotbalul timişean a revenit aşadar după 2 ani în finala barajului de promovare în Liga a II-a, în 2022 reprezentat fiind cu succes de CSC Dumbrăviţa iar sâmbătă şi miercurea viitoare urmând ca galben-albaştrii Ghirodei şi Giarmatei Vii să caute aceeaşi rută spre eşalonul superior, împotriva roş-albaştrilor Bihorului. 

Care, precum reşiţenii în urmă cu două primăveri, se vor alinia în finala barajului Ligii a III-a fără a fi pierdut absolut deloc în ediţia 2023-2024 de campionat, nici în sezonul regulat, nici în play-off şi nici zilele trecute în semifinalele barajului. 

Şi totuşi, CSC Dumbrăviţa venea de hac cărăşenilor chiar la Reşiţa, după o remiză albă în manşa I pe arena „Ştefan Dobay”, şi meciul tur al actualei finale de baraj fiind programat tot în Timiş, sâmbătă de la ora 18 pe stadionul „Emilian Pavel” din Ghiroda. 

Unde bănăţenii nutresc nădejdi să confirme excelentul parcurs din acest sezon, în care au semnat o premieră absolută pentru clubul comunal din localitatea periurbană, şi anume aceea de a câştiga titlul de campion al Seriei a 7-a în Liga a III-a, menţinându-se pe locul I şi după cele 9 etape din play-off, fotoliu fruntaş deţinut la finele sezonului regulat.

În mod normal şi firesc, orice campioană ar avea drept de promovare în eşalonul superior, automat, direct şi fără discuţii, însă destule absurdităţi şi anomalii au prins rădăcini în „fotbalul lui 272-0” dat fiind aberantele forţări şi improvizaţii din sistemul competiţional strâmb croit de FRF, aşa încât, drept urmare a fărămiţării din 2020 a compoziţiei Ligii a III-a sub forma a 10 serii, de la cele 5 existente până în anul declanşării pLandemiei „sperietoare” Stupid-19, nici nu poate fi suficient loc pentru accederea directă în Liga a II-a a celor 10 ocupante ale locului I, de unde şi furcile caudine ale unor baraje care n-ar avea în principiu ce să caute în calea liderilor grupelor. 

Acestea fiind zise, protagonistele n-au însă de-ales şi trec chiar şi prin focul semifinalelor de baraj, în întâlniri în compania secund clasatelor în seriile eşalonului terţ, cu unicul avantaj de partea campioanelor din grupe de a disputa pe propriul teren cea de-a doua manşă.

În care ghirozenii şi-au apărat ca scor general avantajul luat miercurea trecută în tur pe „Electrica”, 2-0 dovedindu-se decisiv în economia dublei manşe, cu vedere spre finală pentru Mancaş&Co., în vreme ce „violeţii” polişti au fost scoşi din cursă.

Exact ceea ce păţeau Mancaş şi compania în urmă cu două primăveri în semifinala cu cărăşenii, aidoma Politehnicii, prin a pierde la zero prima manşă pe teren propriu, eşec atârnând prea greu pentru a mai fi retuşat în deplasare în retur.     

Sunt destui componenţi ai colectivului Ghirodei care au trăit acel amar şi au putut trage nişte învăţăminte, în frunte chiar cu căpitanul Cosmin Mancaş, coagulând în jurul său un nucleu care aşadar s-a consolidat peste ani, dintre cei direct implicaţi atunci în „dubla” cu „Muncitorescul” municipalităţii capitalei de judeţ Caraş-Severin, şi anume de exemplu Trandu, Stupu, Precup, Coroiu, Pop, Popa, Jichici, Hecsko sau Mosoarcă, semnând de astă dată calificarea din semifinale în dauna unicei reprezentante în Liga a III-a a capitalei de judeţ Timiş, şi anume „Poli”. 

Vor spune unii că, dat fiind experienţa dobândită de ghirozeni în mai 2022 contra reşiţenilor, dar şi statutul la zi al galben-albaştrilor de campioni ai sezonului regulat şi în play-off, precum şi în general rutina superioară a unui colectiv omogenizat în timp, cel pregătit de Sorin Bălu, spre deosebire de cel în reconstrucţie şi mai fraged al ghirozeanului de loc Paul Codrea, calificarea adjudecată de fruntaşa Seriei a 7-a a venit fără doar şi poate firesc. 

Într-adevăr, şi totuşi, pe de altă parte, ţinând cont de unicitatea Politehnicii drept exponentă a fotbalului din Timişoara în cel divizionar la nivel naţional, nu-i nicidecum de subestimat reuşita clubului comunal periurban din localitatea limitrofă capitalei Banatului de a elimina din cursă clubul alb-violet de pe Bega, unul până anul trecut în Liga a II-a.    

Izbândă semnată cu un cvintet integralist tur-retur în semifinalele barajului, cvintet în special cu fundaţii în linia defensivă, unde Vasluian, Butnăraşu şi Stupu au rămas 180 de minute la datorie, la fel Precup şi nu în ultimul rând căpitanul Mancaş. 

Fiind de semnalat aspectul că ghirozenii se alătură astfel în finalele barajului pentru Liga a II-a unui grup majoritar al cluburilor din capitale de judeţ sau chiar din capitala ţării, şi anume din Bistriţa-Năsăud, Buzău, Focşani, Oradea, Râmnicu Vâlcea şi nu în ultimul rând din Bucureşti, minoritatea fiind constituită din grupări reprezentând oraşe şi comune, oraşele Câmpulung-Muscel din Argeş şi Ungheni din Mureş, respectiv doar o altă comună, Afumaţi, ilfoveană.

Iar apropo de ultimele două localităţi menţionate, ei bine, CS Afumaţi revine după 3 ani în finala barajului de promovare în eşalonul secund, iar CS Unirea 2018 Ungheni este chiar unicul club prezent şi anul trecut în finala de accedere în Liga a II-a dintre cele 10 implicate la ora actuală, finală pierdută atunci în faţa Corvinului.

Care va să zică numai şi numai două formaţii au la activ experienţa disputării unor asemenea finale de promovare din Liga a III-a, experienţe însă neplăcute, pierzătoare tur-retur, ilfovenii cu 2-0 în 2021 la CSA Steaua şi cu 1-2 în manşa a II-a, mureşenii chiar cu 4-1 anul trecut la Hunedoara şi cu 0-2 la Ungheni în retur. 

Care va să zică, dacă ghirozenii sunt novice în finala barajului, chiar şi reprezentanţii capitalei de judeţ Bihor, Oradea, sunt doar în premieră în această fază a competiţiei, după ce, oarecum surprinzător, roş-albaştilor le veneau de hac în semifinalele anului trecut tocmai mureşenii Ungheniului, după 1-1 (0-0) în tur pe terenul Unirii, 2-3 (0-1) însă în revanşa de pe Criş.

Iar elevii lui Florin Farcaş, deşi la rândul lor omogeni şi „sudaţi” în ultimele campanii, au asudat din plin pentru a trece măcar de data asta de hopul semifinalelor, tot unui 1-1 în manşa I la Filiaşi adăugându-i un tras de păr 1-0 (0-0) sâmbătă seară pe „Iuliu Bodola”, unde localnicii au marcat abia în minutul 111, în cea de-a doua repriză de prelungiri, prin Gunie, revenit după o mai îndelungată accidentare. 

Cu alte cuvinte, prin prisma experienţelor orădenilor în semifinalele barajului, campionii altfel fără discuţii ai seriilor 10 respectiv 8 în ultimele două sezoane n-au convins şi în întâlnirile eliminatorii, fără a câştiga în timpul regulamentar de joc nici una dintre respectivele 4 partide. 

Desigur, repetăm prin a sublinia întărit aspectul regretabil că unei campioane de serie nu îi este conferit dreptul legitim de a promova direct, şi nu via-baraje, dar pe de altă parte aceasta este situaţia cu care se confruntă fie şi cluburi de tradiţie din capitale de judeţ, puse în faţa faptului împlinit fără a lua atitudine vizavi de opţiunea adoptată de FRF în privinţa sistemului competiţional, rămânând de văzut dacă învinsele de anul trecut, în penultimul act bihorenii respectiv în ultimul mureşenii, vor purcede pe urmele hunedorenilor, reşiţenilor şi ale celor din Tunari, pierzători în finalele din 2022 dar triumfători la a doua încercare în finalele din 2023.

Unele cluburi au ajuns chiar destul de departe după ce s-au chinuit în actualul deceniu în furcile caudine ale barajului spre Liga a II-a, sibienii Şelimbărului şi Corvinul în play-off-ul scenei secunde, după asemenea promovări în 2021 şi 2023, Oţelul chiar în SuperLiga, după ce în 2021 ceda vecinilor brăileni finala barajului dar în 2022 se impunea la a doua încercare. 

Orădenii lui Farcaş s-ar vrea neîndoielnic în rând cu asemenea cluburi de tradiţie care au izbândit la a doua încercare, precum Corvinul, CSM Reşiţa ori Oţelul, cu menţiunea că FC Bihor n-are totuşi în acest deceniu experienţa disputării unei finale de baraj, de când cu noul sistem competiţional al Ligii a III-a în 10 serii, roş-albaştrii având de partea lor dominaţia exercitată în sezonul regulat şi în play-off în ultimele două campanii, în grupe diferite.

Dar nici măcar atât n-ar putea fi întrutotul suficient pentru asigurarea promovării în formatul competiţional propus de FRF, necesitând fără doar şi poate ameliorări. 

Mari anomalii n-au fost în schimb în ceea ce priveşte eliminarea încă după semifinale a campioanelor de serii, doar două din totalul celor 10, şi anume CSM Bucovina Rădăuţi de către CSM Focşani 2007, respectiv SCM Zalău tocmai de către Unirea Ungheni, care va să zică ierarhiile finale din play-off au fost în general respectate, aspect valabil şi-n vestul ţării, unde atât bihorenii cât şi ghirozenii au trecut de secund clasatele în grupe din Dolj respectiv Timişoara.  

Net mai mare greutate având însă triumful repurtat de elevii lui Bălu în faţa poliştilor din capitala Banatului, decât cel tras de păr de invincibilii până acum orădeni împotriva doljenilor Filiaşiului, „spulberaţi” anul trecut la acest nivel de CSM Reşiţa. 

Iar oricât de mare ar fi regresul actual al fotbalului din Timişoara, în 2011 aliniindu-se cu FC la Galaţi pentru a trage la titlul naţional într-un decisiv joc direct care pe care cu Oţelul, iar în 2018 încă în prima ligă prin intermediul lui ACS Poli, ba chiar cu 3 grupări în aceeaşi ediţie 2018-19 a Ligii 2, reuşita „Comunalului” Ghirodei are valoarea sa de netăgăduit, ceea ce poate conferi doar încredere galben-albaştrilor lui Bălu.

Preluând din mers gruparea comunală la finele verii lui 2022 şi ducând-o la rândul său, aidoma predecesorului Leucă, în faza play-off a Seriei 8, pe locul 3 în primăvara trecută, în fruntea podiumului luna aceasta, pas înainte pe fondul consolidării coeziunii unui colectiv închegat, omogenizat, cu jucători cu multe jocuri în picioare la activ pe prima scenă, precum rutinaţii Popovici ori Trandu. 

Iar apropo de Răzvan Trandu, tocmai el era cel care, din postura de căpitan, periclita în returul din urmă cu 2 ani de la Reşiţa, al semifinalei de baraj cu cărăşenii, trecerea favoriţilor roş-negri spre finală, deschizând scorul în minutul 41 şi egalând astfel „situaţia la general”, după un 0-1 favorabil celor din Banatul montan în prima întâlnire, de pe „Emilian Pavel”. Trupa antrenată pe-atunci de Alexa avea a o scoate la capăt în Valea Domanului graţie lui Breşneni, 1-1 în minutul 68, însă ghirozenii îşi vindeau scump pielea în retur, şi poate că, să nu fi fost pierderea locului I spre finele fazei play-off, în favoarea dumbrăviţenilor, alta ar fi fost eventual soarta calificării. 

Aşadar, cât de mult cântăreşte totuşi adjudecarea locului I după play-off, iar oricât s-ar fi străduit alb-violeţii să-şi vândă la fel de scump pielea în returul de sâmbătă de pe „Emilian Pavel”, acel 0-2 din tur, de miercurea trecută pe „Electrica”, s-a dovedit tare greu de întors.

Deşi poliştii au avut şansa lor, de a face 0-2 din penalty, irosit însă, unii putând la fel de bine remarca faptul că, dintre cele 10 echipe calificate din semifinale în finale, doar cea din Ghiroda a pierdut acasă în manşa a II-a. 

Abordată de Sorin Bălu cu două noutăţi în formula de start de la un meci la altul, şi anume Ilie şi Jichici în locul lui Coroiu şi Popa.

Iar apropo de Petrişor Jichici, drept dovadă a nucleului mai larg consolidat la ghirozeni în noul deceniu, s-a numărat în returul de sâmbătă între cei 4 titulari ai lui Bălu care jucau ca titulari şi returul semifinalei din 2022 a barajului de la Reşiţa, laolaltă cu fundaşul Stupu, Precup şi Trandu, marcator în Caraş-Severin. 

Unde, pentru conformitate, timişenii se aliniau atunci în manşa a II-a cu Miklos – Coroiu, Rosuş, Hecsko, Sporin – Stupu, Trandu – cpt., Pop, Precup – Grancea şi Jichici, intraţi fiind pe parcurs Mancaş, Românu, Bîrloveanu şi Velcan, nu însă şi portarul Mosoarcă, Miclău, Andreşoiu şi Zavaleche.

Multe nume familiare în bolta peste 2 ani, după ce la vremea aceea, la ora manşei I de la Ghiroda, timişenii se înclinau la limită în componenţa Miklos – Sporin, Stupu, Hecsko, Velcan (minutul 63, Bîrloveanu), David Pop, Mancaş – cpt., Jichici (min. 63, Bădăuţă), Românu (min. 92, Rosuş), Trandu (min. 80, Coroiu), Grancea (min. 63, Precup).

Tot pentru conformitate, despre acel meci tur acasă din 25 mai 2022, decis de unicul gol marcat de Amir Jorza pentru reşiţeni în minutul 47, puteţi citi aici

Cu 2 ani mai experimentaţi şi cu semifinale de baraj în picioare, după cea din 2024 expediindu-i pe timişoreni în rând cu băcăuanii, călărăşenii şi zălăuanii între învinşii din capitale de judeţ, ghirozenii sunt în faţa celui mai mare hop din istoria clubului comunal, având de îmblânzit şi întrecut un „cal mare şi alb”, o grupare de mare tradiţie şi cândva în prima jumătate a clasamentului diviziei de elită, FC Bihor, „condamnată” a reînvia zăpezi de odinioară, precum „vecina” UTA i-a oferit un exemplu prin revenirea pe prima scenă.   

Mancaş şi compania au pus „Comunalul” Ghirodei pe aceeaşi hartă la nivel naţional a finalistelor barajului Ligii a III-a cu destinaţia Liga 2, în rând cu numele sonore ale Bihorului, Gloriei Bistriţa ori dinamoviştilor care joacă pe „Centralul” propriu din Şoseaua Ştefan cel Mare, unde au dispus sâmbătă cu 1-0 în retur de Dunărea Călăraşi, şi nu pe unde au apucat „câinii roşii cu cortul”, iar acum galben-albaştrii sunt în pragul întâlnirii cu destinul. 

Statistic vorbind, finalele de anul trecut au fost adjudecate în proporţie covârşitoare, 4 din 5, de către cluburi din capitale de judeţ, însă şi „Comunalul” Dumbrăviţei a plecat cu şansa a doua în iunie 2022 în faţa reşiţenilor, şi totuşi a stricat planurile „Muncitorescului” municipal. 

Pilda Dumbrăviţei, rezistând două ediţii la rând în Liga 2, în contrast cu contraperformanţa la zi a Timişoarei de a lega sezoane de campionat fără reprezentare în acelaşi eşalon secund, cel mult în Liga a III-a prin „Poli”, este însufleţitoare pentru galben-albaştrii de pe „Emilian Pavel”, iar dacă tot îi refuza pe „verzi” şi implicit apariţiile în divizia a doua, atunci căpitanul Mancaş îşi poate suplimenta loialitatea cu o doză decisivă a exemplului forte din partea celui cu banderola pe braţ, conducându-şi coechipierii spre palierul secund. 

Sâmbătă au cedat cu urmări dar n-au şi ratat calificarea, portarul Ciocan, accidentat, fiind înlocuit din minutul 77 de Mosoarcă, în vreme ce jucători de câmp au fost Vasluian, Butnăraşu, Stupu, Ilie (minutul 46, Hecsko) – Jichici (min. 46, Pop), Precup – Popovici (min. 77, Datcu), Trandu, Mancaş – cpt. şi Buţu (min. 78, Bulza), pe bancă rămânând Coroiu, Miclău, Popa şi Cluci, după ce partida tur era adjudecată de Ciocan – Vasluian, Butnăraşu, Stupu, Coroiu – Pop (minutul 68, Jichici), Precup – Popovici, Trandu (77, Popa), Mancaş – cpt. şi Buţu (68, Bulza).

Ghirozenii au ajuns deja departe iar cele 180 de minute de fotbal de sâmbătă şi miercurea viitoare vor da răspunsul la întrebarea dacă Timişul va fi reprezentat în Liga 2 de două cluburi comunale, şi nu doar de unul singur, cel al Dumbrăviţei. 

Alta fiind aşadar situaţia, din 2023 doar cu fotbalul comunal exponent al Timişului în primele două eşaloane la nivel naţional, după ce între 2017 şi 2023 cu două cluburi timişorene în paralel în Liga 2, până în 2018 în umbra unuia pe prima scenă. 

Reculul Timişoarei, net mai izbitor decât ridicarea „comunalelor”, a căror ascensiune nu poate fi însă pusă pe seama „vidului de putere” generat prin prăbuşirea fotbalului de pe Bega, ci asociată capacităţii antrenorilor Stan şi Bălu de a închega loturi campioane de serie, ceea ce în capitala judeţului Timiş nu s-a mai reuşit din 2017, când Ripensia îşi adjudeca grupa vestică, la vremea aceea cu un tehnician dintr-o generaţie ceva mai înaintată în vârstă, Remus Steop. 

Şi noroc cu Dumbrăviţa şi Ghiroda, care au ţâşnit spre vârful Ligii a III-a, căci altfel, la rătăcirea fotbalului de pe Bega, Timişul s-ar fi confruntat cu o jenantă problemă de nereprezentare la nivel naţional. 

Exemplul verzi-albilor e demn de urmat iar galben-albaştrii au şi ei oportunitatea lor, tot în compania unei trupe dintr-o capitală de judeţ de pe „fâşia vestică”. 

Cea bihoreană înlocuind doar 2 titulari în alcătuire de la turul la returul semifinalei cu doljenii, şi anume Moga şi Chitaş, intraţi după pauză în manşa I în deplasare dar preluând ştafeta acasă la start de la Calugher şi Vînău, componenţele roş-albaştrilor fiind după cum urmează. 

La Oradea, cu Pînzariu – Călin Jurj, Preklet, Băican, Stoian – Gîdea (minutul 90+2, Gunie), Ricardo Farcaş – cpt. (103, Ioviță), Moga (73, Vînău) – Ciocan (67, Hosu), Sergiu Jurj (66, Tincău) şi Chitaş (103, Bogdan Vasile), respectiv la Filiaşi, unde ex-polistul Adrian Gîdea deschidea scorul în minutul 60, cu Pînzariu – Călin Jurj, Preklet, Băican, Stoian – Calugher (minutul 59, Chitaş), R. Farcaş – cpt., Vînău (80, Moga) – Ciocan (68, Vasile), Sergiu Jurj (80, Tincău) şi Gîdea.

În fine, ca tacâmul să fie complet conform ”meniului federal” la zi, ar mai exista o șansă în plus de promovare chiar și în cazul pierderii barajului, sub forma alinierii în 12 iunie într-una dintre semifinalele rezervate învinselor în finalele de baraj pe cale de disputare, aliniere posibilă în anumite condiții. Și anume doar în cazul celor mai bune 4 dintre cele 5 echipe pierzătoare în finalele barajelor, ierarhizarea acestora urmând a fi efectuată prin luarea în calcul a tuturor punctelor acumulate în cele 4 meciuri de baraj disputate, așadar în semifinalele deja disputate și în ultimul act de sâmbătă-miercuri. Iar dacă învinsa ”dublei” bihorean-timișeană va intra între cele 4 și va câștiga apoi semifinala într-o singură manșă din 12 iunie, va avea dreptul la disputarea finalei ce va decide a șasea formație promovată în Liga a II-a, și care va avea loc în 15 iunie, cu locurile de disputare conform tragerilor la sorți.

Portiță deschisă în acest an în ”fotbalul lui 272-0” ca urmare a balonării de la vară a Ligii 2 la 22 de cluburi participante, atâtea cu câte dorea de fapt FRF a relansa scena secundă în serie unică în 2016, doar că la vremea respectivă îi ”dădea cu virgulă” dat fiind numărul insuficient de protagoniste, știrbit pe-atunci în chiar preziua startului de retragerea maramureșenilor. Federalii tot au forțat până la urmă dobândirea taliei dorite, și iată-le pe fruntașele terț divizionare puse a rămâne ”în priză” până în miez de iunie pentru un ultim loc între cele 22 de cluburi secund-divizionare, laolaltă mai nou și cu FC Voluntari respectiv FC U Craiova 1948, revenite după 9 respectiv 3 ani în divizia a doua. 

* Clasamentele la zi în fotbalul românesc, pe coloana rezultatelor tehnice a secțiunii Fotbal în Sporttim. 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 3 și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ noua = 11

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: