„Goga!… Dorin Goga!”

Într-o seară cu goluri pe filieră ex-iugoslavă, reuşite de localnicul Luchin, Nikolic şi belgrădeanul Ignjatijevic, unul dintre jucătorii de atac ce şi-a făcut cu prisosinţă datoria în retur, marcând deseori goluri vitale, a fost retras mai rapid din joc, poate tocmai pentru a absorbi gratulaţia publicului spectator.

I-a fost scandat numele la scenă deschisă, în momentul înlocuirii sale cu Ianis Zicu, în minutul 75. Dorin Goga, recipientul aplauzelor şi scandărilor publicului, cel mai numeros pe „Dan Păltinişanu” de la jocul cu Steaua încoace, a ieşit însă cu umerii căzuţi, încetişor, parcă nevrând să se despartă de o cursă pentru titlu în care violeţii au fost atât de aproape să treacă primii linia de sosire.

De fapt, Goga trăda dezamăgirea resimţită la finele unui sezon în care a luptat din răsputeri alături de ceilalţi coechipieri, a sperat mult de tot dar a sfârşit pe treapta secundă, în ciuda unui 2011 cu palmaresul  9  5  2  33-17. Într-adevăr sfâşietor, prin prisma marii oportunităţi pe care şi-au făurit-o poliştii pe parcurs, dar totuşi, un loc secund are valoarea sa, foarte mare în contextul calificării în Champions League. Cu mâna pe inimă, câţi timişoreni şi-ar fi imaginat vara trecută acest scenariu, în care Poli revenea în cea mai importantă competiţie intercluburi europeană, mai ales în urma unei alte schimbări de antrenor!?

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sase − 3 =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: