Serie A este campionatul în care se ţine cel mai mult la antrenorii autohtoni, 16 fiind italieni, în La Liga activând 14 tehnicieni spanioli, în Bundesliga 10 antrenori nemţi iar în Ligue 1 măcar pe jumătate francezi, 9 din 18, dar în schimb antrenorii englezi la post în toate cele cinci principale competiţii interne din Europa, cu tot cu Premier League, sunt numai şi numai patru, doi dintre ei întâlnindu-se duminică seară… nu în insulă.
Stade Bollaert-Delilis din Lens a fost „refugiul” acestui cerc parcă „pe cale de dispariţie” al antrenorilor din Albion care îşi mai găsesc loc la cârma celor 96 de echipe implicate în Bundesliga, La Liga, Ligue 1, Premier League şi Serie A, pe când nici măcar la timona naţionalei Angliei nu mai activează un tehnician de-al locului, numit fiind din toamnă un neamţ, Thomas Tuchel, înlocuindu-l pe Southgate şi generând astfel deja un trio al selecţionerilor învestiţi în timp de F.A. pentru a veghea destinele propriei reprezentative, după regretatul Eriksson, suedez stins deja la 26 august 2024, şi Capello.
Iar în Premier League antrenorii englezi sunt în vădită minoritate, doar Eddie Howe activând la Newcastle United iar Graham Potter – nu tare demult pus pe liber de Chelsea, de curând la West Ham United Londra în locul lui Julen Lopetegui, ceilalţi numai şi numai alţi 2 tehnicieni din Albion în cvintetul campionatelor dezvoltate şi consolidate fiind mai tinerii Liam Rosenior (40 ani – foto) la RC Strasbourg Alsace şi Will Still, la doar 32 de ani la RC Lens.
Într-adevăr, ar mai fi la modul general şi 2 antrenori britanici în principalele cinci campionate interne, şi tot în Premier League, sexagenarul scoţian David Moyes, care tocmai s-a întors luna trecută până acum cu real succes la cârma „albaştrilor” pe care-i antrena între 2002 şi 2013, cei de la Everton, respectiv nord-irlandezul Kieran McKenna, care abia împlinea 38 de ani pe când o ghida în primăvara trecută pe Ipswich Town spre a doua promovare consecutivă, după ce în 2023 o înălţa din eşalonul trei, însă este cât se poate de evident că britanicii n-au aceeaşi cotă de piaţă în breaslă pe care şi-au clădit-o omologii lor de peste Canalul Mânecii.
Încât o întâlnire între 2 dintre ei e o mare raritate, bifată duminică în cea de-a V-a etapă din returul Ligue 1, la Lens, în urma căreia oaspeţii victorioşi din Strasbourg i-au egalat la puncte pe galben-roşii tânărului Still, ba chiar întrecându-i ierarhic pe locul 7 la diferenţa de golaveraj, în rocadă şi aceasta după rezultatul de 0-2 (0-0), 37-32 având elevii lui Liam Rosenior iar 25-22 ai mai tacticizatului june tehnician.
Care devenea „principal” deja la 24 de ani, în fotbalul belgian, unde a şi activat în elită la Lierse, după care a primit oferta celor din nordul Hexagonului, de la Lens.
Pe de altă parte, Liam Rosenior se trage din tată fotbalist, Leroy De Graft Rosenior şi jucând o dată în 1993 pentru Sierra Leone, pe care avea ulterior a o şi antrena în 2007, după ce îmbrăcase tricoul selecţionatelor… Albionului la categoria sub 16 ani dar şi la tineret, tatăl dând în acea vreme, între 1982 şi 1992, rondul londonezelor Fulham, QPR, West Ham şi Charlton, în ale căror linii de atac avea procentaje rezonabile ale reuşitelor.
Dar dacă tatăl, Leroy, n-a avut în general nici şederi de durată pe băncile tehnice, şi nici echipe notabile antrenate în palmares, un nume fiind sonor la ora actuală, Brentford, însă la care a activat punctual în 2006, în schimb fiul pare a ieşi mai mult în evidenţă, după ce, oricum, a ajuns să joace o semifinală a Campionatului European, nu în întregimea acesteia dar introdus fiind ca unică apariţie a sa la turneul final UEFA Euro U21 din 2007, transformând penalty-ul alocat lui în loviturile de departajare pierdute de insulari cu 12-13 în faţa Olandei calificate în finală.
Tânărul fundaş lateral de-atunci, lansat de Bristol City, semnificativ mai scund decât tatăl său fost atacant, îi călca pe urme acestuia ajungând a îmbrăca tricoul londonezei Fulham, dintr-un cartier apropiat celui în care văzuse lumina zilei pe celălalt mal, sudic, al Tamisei, iar după patru sezoane la alb-negri, cu tot cu o perioadă sub formă de împrumut la Torquay United, au urmat alte trei tot în Premier League la Reading, cu încă un împrumut şi la Ipswich Town, ba chiar 5 la Hull City inclusiv în Premier League, după care cei trei ani spre retragere cu alte apariţii pe terenurile elitei la Brighton & Hove Albion.
Unde căpăta în 2018 prima slujbă în antrenorat la echipa sub 23 de ani a „Pescăruşilor”, în 2019 fiind cooptat în staff-ul tehnic al olandezului Cocu la Derby County, ba chiar ulterior din ianuarie 2021 ca secund al proaspăt învestitului Wayne Rooney, pe care-l înlocuia în capacitate interimară din vara lui 2022 până la numirea unui nou tehnician.
Iar de la „Berbeci”, din toamna lui 2022 la „Tigrii” pentru care jucase, de la Hull City, ducându-i până în faza play-off de promovare în Premier League, ceea ce a atras aşadar atenţia… peste Canalul Mânecii.
Iar dacă vara trecută pe coasta nord-estică a Angliei au sosit antrenori de pe continent, la Hull din iulie neamţul Tim Walter şi din decembrie spanionul Ruben Selles, pe când la sextupla campioană naţională Sunderland francezul Le Bris, ghidând „Pisicile negre” cu tot cu un anumit Jobe Bellingham spre eventuala promovare directă în Premier League, în schimb unui londonez mulatru de extracţie africană i s-a încredinţat în Hexagon o grupare din Ligue 1, „Racing”, în Alsacia lui… Arsene Wenger.
„Racing” cu care Liam Rosenior deţine după 22 de etape un bilanţ pozitiv ca urmare a ultimelor două victorii legate, 9 6 7, identică fiind şi linia de clasament a învinşilor de duminică seară de la Lens, pierzători de două ori în ultimele tot atâtea runde, astfel şi ajungând a se mai întâlni ca o raritate antrenori englezi în principalele campionate ale „Bătrânului continent”.
Iar precum în disputa tur din runda a V-a, în vara trecută, când RC Strasbourg Alsace înscria de două ori prin a „veni din urmă”, egalând acasă de fiecare dată la primirea lui Lens, 2-2, „albaştrii” au marcat de două ori şi-n returul la care au asistat 38.113 spectatori, pe final, prin Bakwa în minutul 81, după ce era introdus pe parcursul părţii secunde, respectiv vârful Emegha în al şaselea minut de prelungiri, totul după ce localnicii de pe Stade Bollaert-Delelis îl pierdeau pe Machado la al doilea cartonaş galben, din minutul 72.
Iar zece contra unsprezece s-a făcut şi diferenţa, 0-2.
Impunându-se antrenorul mai experimentat, ajuns în iulie 2024 la 40 de ani şi cu o carieră de jucător în spate, nu mai puţin de 144 de apariţii avându-le printre altele strict pentru Hull City, dar şi 11 acum circa două decenii pentru Anglia U20 şi tineretul Albionului. La „Racing” avându-i în staff-ul tehnic pe Justin Walker, Kalifa Cissé şi Issame Charaï.
Una peste alta, e chiar simptomatic pentru breasla antrenorilor englezi că reprezentarea lor în „Top 5 din Europa” e asigurată numai şi numai de Howe la Newcastle, Potter în Londra la West Ham, Rosenior la Strasbourg şi mult mai tânărul Still la Lens, ca un paradox raportat la naţiunea fotbalistică a inventatorilor jocului.
RC Lens: Koffi – Machado, Sarr, Gradit, Aguilar (minutul 86, Zaroury) -Thomasson, El Aynaoui, Diouf (75, Bah), Fulgini (65, Agbonifo) – Sotoca (86, Saïd), Nzola.
RC Strasbourg Alsace: Petrovic – Moreira (min. 87, Ouattara), Omobamidele (15, Sylla), Doué, Sarr, Barco (87, Sobol) – Lemaréchal, Santos, Diarra – Nanasi (66, Bakwa), Emegha.
Altfel, strict doar oaspeţii au învins duminică în Ligue 1, precum la Lens: Montpellier – Olympique Lyon 1-4, Le Havre – Nice 1-3, Reims – Angers SCO 0-1 şi Rennes – Lille 0-2.
Pentru Lille înscriind mijlocaşul algerian cu 52 de selecţii Nabil Bentaleb, ajuns la 30 de ani, la prima sa apariţie după ce suferea un arest cardiac în iunie 2024.
Impactul său fiind imediat după ce miercuri primea „verde” din partea FFF pentru a se putea alinia din nou în meciuri oficiale, iar odată introdus de la pauza partidei în deplasare pe Roazhon Park, a şi înscris deja după 4 minute, 0-1, spre deliciul întregii bănci a lui Lille, în frunte cu antrenorul Bruno Genesio. Chuba Akpom dublând apoi avantajul oaspeţilor în minutul 86, ceea ce a dus la ascensiunea pe 5 în Ligue 1.
La Lille din 2023, Bentaleb primea debutul la seniori la Tottenham Hotspur în urmă cu aproape 12 ani, în 2013, adunând 46 de apariţii în Premier League înainte de a trece din 2017 la Schalke, care-l împrumuta frugal lui Newcastle United, trecând ulterior pentru două sezoane şi pe la Angers.
Campioana PSG rămânând invincibilă înaintea ultimelor 12 etape cu 10 puncte în faţa lui Olqmpique Marseille respectiv 16 faţă de Nice şi AS Monaco, urmate la rândul lor la alte două puncte de Lille şi încă două de lionezi. După care şi cei din Strasbourg, la încă 3 puncte în urmă, 33, cu Liam Rosenior la fel de bine clasat în Hexagon, pe şapte, precum compatriotul său Eddie Howe cu Newcastle United în Albion. Foto: rcstrasbourgalsace.fr
