Campioana Italiei a dat uitării marţi seară pe San Siro recentei cedări a şefiei în Serie A şi a croit la potou o revenire după 2 ani în finala UEFA Champions League, după ce a cedat şi un avantaj de 2-0 la pauză în returul semifinalei cu Barcelona, încheiat tot 3-3 graţie egalării lui Acerbi din al treilea minut de prelungiri, Frattesi înscriind decisiv în reprizele de prelungiri: 4-3.
Încât Internazionale, a doua clasată în elita Italiei, a eliminat liderul din La Liga şi şi-a asigurat biletele pentru actul final bavarez de la 31 mai, clubul milanez reeditând astfel prezenţa din 2023 de la Istanbul, unde se înclina cu 1-0, unicul şi fiind din Serie A protagonist al întâlnirii cu trofeul pe masă după ce în 2017 Juventus Torino ceda cu 4-1 la Cardiff „albilor” madrileni.
Spania nemaifiind aşadar din nou reprezentată în finală, deşi deţine cele mai multe prezenţe în ultimul act din istoria competiţiei, 31, îndeaproape urmată însă tocmai de Italia, ale cărei finaliste, spre deosebire de cele iberice, au avut mai degrabă tendinţa de a pierde întâlnirea pentru trofeu.
Până una alta şi lăsând la o parte aspectele de palmares, Internazionale şi Barcelona au mai pus în scenă şi la Milano un 3-3 precum la Montjuic, deşi elevii lui Simone Inzaghi păreau a fi păşit ferm spre finală până la pauză, prin deschiderea de scor a lui Lautaro Martinez, în minutul 21, după ce în tur ieşea accidentat la pauză, şi completarea lui Calhanoglu din lovitură de la 11 metri.
Dominaţia exercitată de catalanii lui Flick avea însă a da roade în sfertul de oră după pauză, când Eric Garcia şi Dani Olmo au anihilat deficitul în minutele 54 şi 60, Raphinha aducând Barcelona în avantaj în minutul 88, când se şi vedea deja cu sacii-n căruţă, fără a fi însă de-acord şi fundaşul Francesco Acerbi, salvând situaţia pentru Inter în al treilea minut de prelungiri.
Lombarzii s-au furişat în prelungiri iar Davide Frattesi, intrat din minutul 79 ca parte a unei duble schimbări, odată cu Zielinski, după ce gazdele mai efectuau o dublă modificare şi-n minutul 71, a dat lovitura pentru finaliştii din 2023, 4-3 în minutul 99.
Cu o finalizare la colţul lung după ce îl fenta pe Cubarsi, servit fiind de Taremi, intrat şi acesta din minutul 71, în urma unui atac croit de Thuram.
Cireaşă pe tort la egalarea salvatoare, semnată de veteranul fundaş de 37 de ani aflat la semnarea întâiului său gol în Liga Campionilor.
O spectaculoasă răsturnare de scor pentru o semifinală a principalei competiţii europene cum şi-ar dori orice iubitor neutru al fotbalului.
Urmărindu-i, de partea albastru-negrilor, pe Sommer – Bisseck, Acerbi, Bastoni – Dumfries, Barella, Calhanoglu, Mkhitaryan, Dimarco – Lautaro Martinez – cpt., Thuram.
Carlos Augusto era primul introdus după pauză la milanezi, din minutul 55, la schimb cu Dimarco, iar Darmian şi Taremi din minutul 71, când erau retraşi Bisseck şi Martinez. Îi urmau înaintea ultimelor zece minute Mikhtaryan şi Calhanoglu, Inter calificându-se şi cu de Vrij în componenţă, introdus pentru a doua repriză de prelungiri la schimb cu Dumfries.
Pe banca finaliştilor rămânând Di Gennaro, J. Martinez, Arnautovic, Asllani, Re Cecconi şi Zalewski.
Barcelona s-a înclinat cu Szczesny – Eric García (min. 98, Hector Fort), Cubarsì (106, Gavi), Iñigo Martinez (76, R. Araujo), Gerard Martin – Pedri (106, Pau Victor), De Jong, Dani Olmo (83, Fermin Lopez) – Lamine Yamal, Ferran Torres (90, Lewandowski) şi Raphinha, pe când pe bancă au rămas Inaki Pena, Astralaga, Fati, Christensen, Farré şi Darvich.
Catalanii, câştigători de cinci ori ai trofeului, între 1992 şi 2015, n-au intrat şi în cea de-a noua finală, la care n-au mai participat aşadar de zece ani, dar Internazionale, care le are în palmares pe cele din 1964 şi 1965, în Cupa Campionilor Europeni, respectiv din 2010 în UEFA Champions League prin „dubla” lui Milito într-un 2-0 (1-0) cu Bayern la Madrid, va bifa cea de-a şaptea reprezentaţie cu trofeul pe masă.
Încât doar puţine cluburi europene o depăşesc la acest capitol, Real Madrid având la activ 18 finale în CCE şi Liga Campionilor, dintre care 15 câştigate, AC Milan şi Bayern câte 11 fiecare, dintre care lombarzii şapte adjudecate iar bavarezii şase, Liverpool FC zece dintre care şase tranşate favorabil, Juventus 9 dar şapte pierdute dintre care trei în noul mileniu, iar Barcelona opt, majoritatea câştigate, iar astfel Inter o egalează pe Benfica la finale disputate în principala întrecere continentală, lusitanii pierzând însă cinci din cele şapte. Şase finale jucate mai are în cont şi Ajax, majoritatea câştigate.
Momentan, doar şase grupări au cucerit mai adesea trofeul decât interiştii în Cupa Campionilor Europeni şi UEFA Champions League.
