Un exemplu perfect şi în toată puterea cuvântului al dublului standard făţiş şi pervers forţat prin tentaculele „sistemului” care a deturnat şi pervertit normalitatea vieţii societăţilor anglo-saxone şi implicit unional europene – care va să zică i-ar privi şi pe români, căci dacă altcineva decât o portavoce a propagandei corectitudinii politice ar fi abordat public câtuşi de puţin şi într-o mai mică măsură o tematică sensibilă şi controversată de maniera inconvenabilă „autorităţilor” în care a făcut-o ex-fotbalistul moderator TV Gary Lineker – un portdrapel din sfera sportului al „noii normalităţi” atât de pe placul urzitorilor din umbră şi alor lor adepţi, atunci ar fi fost rapid invalidat şi „anulat” de malaxorul „noii istorii”, cum de fapt a şi fost tratat prin purjare pentru punctarea unor realităţi şi adevăruri ale „pLandemiei” un alt popular ex-internaţional englez invitat TV pe marginea sportului în 11 insular, Matt Le Tissier, deşi aprobat tacit sau verbal de majoritatea „tăcută” a cărei cauză o împărtăşea. Lineker, în contrast, jucând cărţile unei minorităţi interesate şi perfide, dar care controlează abil, subtil şi agresiv discursul făţarnic al manipulării.
Iar întocmai a sesizat perfect starea de fapt analistul comentator Paul Joseph Watson: „Fascinant cum suporterii lui Gary Lineker descoperă subit un entuziasm dormant pentru libera exprimare, atunci când e în apărarea naraţiunii elitiste metropolitane de stânga, validate de stabiliment”. Căci altfel, ar înfiera în cel mai drastic mod cu putinţă acelaşi drept la „liberă exprimare”.
Extrem de bine insulat şi protejat în egoismul său ipocrit de consecinţele unor devastatoare de decenii politici guvernamentale britanice pe care el însuşi le susţine public cu sârg de prin 2015, solicitând a fi implementate pe seama şi pielea unei majorităţi predominante a conaţionalilor care conform statisticii oficiale nu sunt declarativ de acord cu tendinţele imigraţiei ilegale înadins scăpate de zeci de ani de sub control şi exacerbate post-„pLandemic”, însă bine mascată ca ţinând vezi Doamne de „azilanţi” şi „refugiaţi”, Gary „Fă cum îţi zic eu, nu cum fac eu” Lineker iarăşi s-a trezit a se băga în seamă, precum a făcut-o de exemplu printre altele şi în slujba purtării măştilor, a aşa-zisei „vaccinări”, a slăvirii Ucrainei ale cărei culori – galben şi albstru, le are în inimoare separate la „profil”, a „fluturării” stindardului LGBTQ, prin a „lovi” parcă la comandă la început de martie cu încă o ieşire tipică spălatului pe creier „idiot util sistemului”, cântând în strună „naraţiunii oficiale” induse de perfizii globalişti prin intermediul tocmai unor asemenea trâmbiţe ale propagandei precum se dovedeşte a fi.
Coadă de topor cu vizibilitate la public, din ale cărui dări şi contribuţii sub forma detestatei şi foarte controversatei în insulă taxe de licenţă TV a posturilor publice, un neprincipial „bir fugărindu-i” cu simbolismul său pe britanici, Lineker este cel mai bine remunerat în domeniu, din banul majorităţii căreia îi mai strecoară pe gât nesolicitate clişee ale îndoctrinării.
Şi bineînţeles că n-a fost în cele din urmă „anulat” şi invalidat, ba din contră, tocmai pentru că e pe placul agresivei minorităţi stângiste pe cale de a recrea şi prin controlarea discursului un „roşu” societal distopic, pe când destui alţii au fost amuţiţi şi purjaţi fără milă de „sistem” dacă au apelat precum ex-vârful Albionului, actualmente moderator BBC al emisiunii Match of the Day, la mult invocata acum „libertate de exprimare”, eliminaţi fiind tocmai pentru că remarcile lor, oricât de decente şi rezonabile erau, nu concordau corectitudinii politice a „noii ordini”.
Circul iscat în Anglia de prezentatorul sexagenar care de exemplu în 2020 era nevoit să-şi ceară public scuze pentru un alt derapaj din gama „Fă cum îţi zic, nu cum fac eu”, atunci cu pledoarii pro-mască dar demascat cu dovezi că a fost „uituc” în privinţa folosirii sale la cumpărături în plină „pLandemie”, constituie o nouă mostră a dublului standard aplicat actualmente în viaţa socială europeană şi anglo-saxonă, retorica ipocrită şi fără acoperire a lui Lineker constituind un exemplu etalon a chiar tot ceea ce este greşit în societatea actuală aşa-zis „dezvoltată”, „modernă” şi „emancipată”, de fapt într-o întoarcere în forţă la… epoca de piatră. Căci să fi avut retorici de maniere similare ex-fotbalistului, indiferent de temă, o persoană publică ale cărei spuse n-ar fi cadrat corectitudinii politice, ar fi suferit subit stigmatul „cultului invalidării prin anulare”.
Realitatea fără dubii de la „firul ierbii” insulei este relevată elocvent de o statistică publicată luna trecută în cadrul sondajelor „Ce cred cu adevărat constituenţii fiecărui birou electoral?”, iniţiate de UNHeard Britain 2023, în cazul în speţă pe subiectul punctual al nivelului imigraţiei, nu doar o minoritate redusă dintre conservatori şi susţinătorii Brexit-ului – în procente de 7% respectiv 10%, şi normal, apreciind că „sosirile” n-ar fi chiar într-atât de numeroase, dar chiar până şi adepţii liberal democraţi şi verzi având printre ei numai şi numai câte 29%, o minoritate care n-ar considera nivelul influxului ca fiind într-adevăr prea ridicat, iar dintre laburişti 31%, ceea ce relevă că majoritatea britanicilor văd această cotă ca fiind prea mare.
Mai mult, la sondajul iniţiat săptămâna trecută de compania de date şi opinie publică globală YouGov cu interogaţia „Ai susţine sau te-ai opune interzicerii migranţilor care vin în UK în bărci mici să reintre în UK, să fie în măsură să se stabilească permanent şi să primească cetăţenia britanică?”, 50% dintre respondenţi ar sprijini interzicerea lor, dintre care 32% cu tărie în acest sens, doar 36% opunându-se sancţiunilor la adresa „ilegalilor”.
Care nici pe departe nu sunt nişte autentici şi veritabili azilanţi şi refugiaţi, nici vorbă de legitimi solicitanţi de azil, cum patetic ar lăsa corupta mass-media să se înţeleagă, „trompetă” mediatică în care suflă şi moderatorul Match of the Day la BBC.
Din contră, crunta realitate pentru etnicii albi britanici de rând constă nu doar în faptul că din dările lor sunt „cazaţi” la 4 stele, hrăniţi, „dotaţi” şi „asiguraţi” în diverse speţe şi nevoi aceşti „aduşi cu pluta” pe rute expert bătătorite şi „acoperite” de reţelele criminale şi logistic organizate de trafic de persoane – fiind vorba strict despre bărbaţi tineri în general de religie musulmană şi majoritari de extracţie asiatică şi africană, ci mai degrabă în faptul că deplina integrare socială a acestor mulţimi de noi sosiţi este o imposibilitate, cu felurite repercusiuni negative în sensul ordinii şi siguranţei publice, dar în special şi mai ales în faptul dovedit că printre aceşti sosiţi în număr mare peste Canalul Mânecii se infiltrează în „scheme” înadins ticluite şi puse la punct „mercenari” instruiţi şi pregătiţi specific în zone estic-europene şi asiatice pentru a contura viitoare forţe de control şi represiune în „Regat”, care vor fi activate la comandă împotriva preconizatelor rebeliuni în timp ale nativilor sătui şi copleşiţi de climatul socio-economico-politic din arhipelag. Altfel spus, tocmai din contribuţiile etnicilor albi britanici este finanţată închegarea unor viitoare forţe dormante străine „de menţinere a păcii sociale” pe teritoriul insulei, localnici miei la tăiat ca „înlocuibili” în cătarea şi „grija înlocuitorilor”, viitori purtători de „bulane”. Iar ceea ce pare doar SF la ora actuală, va deveni într-o bună zi realitate.
Însă chiar şi în această situaţie cât se poate de gravă pentru Albion, în care toamna lui 2022 a adus tulburătoare lupte nocturne de stradă între comunităţi pakistaneze şi indiene înrădăcinate deja într-o aşezare pentru al cărei club, Leicester City, a jucat şi Gary Lineker în cariera sa, iar ieşirea din iarnă în 2023 proteste cu incendieri pe seama extinderii cazării unor „noi sosiţi” dintre care unii s-au dedat la acte reprobabile împotriva etnicelor albe, ceea ce se întâmplă de-a lungul şi latul Europei, revolta localnicilor manifestându-se în Liverpool, la al cărei Everton a jucat cândva cu succes şi Lineker, prezentatorul TV insistă din bula sa septică în favoarea acceptării necontrolate a imigraţiei ilegale, fără minime controale de bază, în condiţiile în care fostul golgeter al „Mondialului” mexican a trăit şi locuieşte tocmai în unele dintre cele mai „albe” şi mai puţin multiculturale oaze suburbane din Regatul Unit, departe de cartierele şi zonele „magnet” pentru imigranţi, în trecut într-un idilic orăşel din feritul comitat rural Surrey, actualmente într-o suburbie londoneză cu pretenţii, de acelaşi tipar etnic britanic alb.
Considerându-se totodată reprezentativ prin remarcile sale în calitate de persoană publică, remunerată substanţial din banii contribuabililor, când de fapt trâmbiţează pseudovirtuţi ale unei minorităţi restrânse şi vădit interesate de implementarea noilor inginerii sociale, insultând astfel profund inteligenţa şi spiritul identitar de apartenenţă al oricărui etnic alb britanic lucid, decent şi rezonabil în simţămintele sale, şi care neîndoielnic se confruntă frecvent în viaţa de zi cu zi cu efectele imigraţiei ilegale necontrolate, pus fiind faţă în faţă în proximitate cu consecinţele de netăgăduit ale acesteia.
Un avocat al „graniţelor deschise” de aproape un deceniu, din 2015, Lineker s-a insinuat în percepţia opiniei publice şi cu cartoful prăjit în mână, într-un clip de promovare, prin a rosti binecunoscutul „Marea Britanie n-ar fi Marea Britanie fără refugiaţi”, doar că nu în „curtea sa”, fostul vârf al londonezei Spurs ducând cândva o viaţă liniştită şi ferită de orice griji în pitorescul Esher, orăşel „departe de lumea dezlănţuită” din comitatul Surrey, având un procentaj al populaţiei albe de etnie britanică semnificativ superior mediei naţionale.
De unde s-a mutat ce-i drept în una dintre cele 3 metropole ale Albionului în care grupul etnic britanic alb a devenit minoritar, acestea fiind Birmingham, Manchester şi Londra – capitală în care doar 45% din populaţie mai este constituită aşadar în minoritate de către acest grup, însă nu s-a mutat în vreo zonă accesibilă imigranţilor, ci într-o suburbie „oază” dintre cele mai „albe” şi non-multiculturale, „Turn de fildeş” din care în 7 martie „a lovit” pe reţeaua de socializare prin a exclama „Dumnezeule ceresc, e mai mult decât îngrozitor!”, apropo de noua abordare absolut necesară şi cât se poate de legitimă a guvernului, şi a reveni cu mesajul „Nu-i nici un mare influx. Luăm mult mai puţini refugiaţi decât alte ţări europene mari. Asta-i o nemăsurat de crudă politică direcţionată împotriva celor mai vulnerabili oameni într-un limbaj care nu este câtuşi de puţin diferit de cel uzitat de Germania în anii 30, şi sunt cumva nelalocul meu spunând asta?”
Foarte nelalocul său, în extrem şi într-o profundă disonanţă cu simţămintele reale ale unei majorităţi populare a conaţionalilor pe care de lentă dar certă „dezlocuire”.
Şi la ce a reacţionat moderatorul TV?
La o populistă abordare strict de faţadă şi lăsând senzaţia că i-ar păsa într-adevăr, lansată de guvernul de la Londra tocmai pentru a distrage atenţia de la probleme mult mai semnificative, majore, de actualitate şi de substanţă cu care se confruntă Regatul Unit, mutând astfel mărul discordiei şi al dezbinării pe terenul subiectului imigraţiei, mereu reactivat în momente delicate pentru „autorităţi”, reacţie guvernamentală din gama „Sistemul nostru de azil a fost copleşit. Dacă vii ilegal aici, nu vei fi în măsură să rămâi”, conform semnalării cu subiect şi predicat din partea Home Office, anunţând o legislaţie mai restrictivă în raport cu solicitările de azil ale „ilegalilor”.
„Ilegali” nici pe departe drept membri ai unor familii cu femei, bătrâni şi copii – aşadar persoane mai vulnerabile şi dezrădăcinate de conflicte armate şi nevoi prin felurite ţări, în care, nota bene, tocmai naţiunile anglo-saxone de forţă premeditează, aţâţă şi întreţin flama războiului, ci tineri bărbaţi solitari în plenitudinea forţelor fizice, nici vorbă aşadar ca fiind veritabili, autentici şi legitimi „azilanţi” ori „refugiaţi”, ci viitori „înlocuitori” ai nativilor pe cale de incrementală „dezlocuire”. Ba de exemplu, conform unor consemnări mediatice, sosind pe ape în Albion pe căi ale traficanţilor care în unele perioade aveau ca sursă de tranzit sau plecare, în cazul unei medii de 4 din 10 ambarcaţiuni, nici o alta decât… Albania.
Unor asemenea „cazuri” a ajuns din nou Lineker să le plângă pe umeri prin a stârni un întreg deloc necesar circ în insulă, în condiţiile în care creşterea de la un an la altul a numărului de imigranţi s-a ridicat la 435.000, conform recensământului din 2021 al Oficiului Naţional de Statistică din Regatul Unit, în lumina căruia, din 59,6 milioane de rezidenţi uzuali în Anglia şi Ţara Galilor, 49,6 (83,2%) sunt născuţi în insulele arhipelagului, dar alte zece milioane nu, aşadar una din şase persoane care au văzut lumina zilei în alte ţări, iar asta strict prin prisma raportărilor oficiale, neavând la dispoziţie numărul „ilegalilor” din cele două ţinuturi.
„Ilegali” având „totul la liber” pe pielea contribuabilului britanic, în nişte condiţii de trai superioare greutăţilor cu care se confruntă milioane de nativi, iar într-atât de mulţi au ajuns să fie „înlocuitorii” încât autorităţile s-au văzut constrânse să-i redirecţioneze pe destui dintre aceştia, pentru a li se oferi adăpost, spre baze militare dezafectate.
Semn al tendinţelor precizate explicit conform unui comunicat de presă publicat în 19 decembrie 2022 cu titlul „Imigraţia la un milion de persoane anual poate deveni normală pentru UK”, anticipând din introducere că „Marea Britanie trebuie să se pregătească pentru o nouă eră a imigraţiei de vârf, cauzată de necesitatea domestică şi schimbările cauzate în economia şi politica globală, după cum relevă azi un nou document think-tank. Rata imigraţiei post-pandemice de 1,1 milioane sosiri pe an poate fi doar începutul unei tendinţe spre niveluri istorice de vârf în deceniile următoare, conform Social Market Foundation.”
Mesaje echivalând precondiţionării psihologice a majorităţii ce va fi direct afectată la inevitabilul pe care de întruchipare.
La mesajul lui Lineker din 7 martie, portavocea publică a propagandei guvernului, BBC, a lăsat iniţial senzaţia că dă semne de normalitate şi că nu s-ar plia vrerilor comunistoide ale urzitorilor ingineriei sociale incluzând şi imigraţia „în cascadă”, apelând la măsura de ordin intern de a-l suspenda temporar pe moderator de la cârma emisiunii Match of the Day, dar, sub pretextul „presiunii” solidare a colaboratorilor invitaţi ai fostului golgeter, când de fapt trasă de mânecă de „sistemul” din care Corporaţia de Difuzare Britanică face la rândul ei parte şi căruia moderatorul îi este cât se poate de mult pe plac şi „idiot util” prin promovarea peste ani a politicilor ticluite din umbră de sforari, cuplate unei minorităţi şi vădit detrimentală binelui comun al majorităţii, BBC a dat care va să zică în cele din urmă împăciuitor înapoi, şi nu oricum, ci prin a-l evidenţia pe ex-fotbalist într-o cu atât mai favorabilă lumină, „periindu-l” la reinvitarea sa în cadru şi dând implicit satisfacţie stabilimentului.
Scoţând astfel dintr-un „prompter” ignorant şi ipocrit al „noii normalităţi”, o mare victimă în a cărei lumină Lineker deja poza pe 8 martie, la aflarea suspendării sale, aruncând cu ocazia „roşiei sărbători” bolşevice a aşa-zisei Zile a Femeii alte „emanaţii” în media socială, precum „Măreţ să constaţi ieşirea în forţă în această dimineaţă a campionilor libertăţii de expresie, solicitând tăcerea din partea celor cu care nu sunt de acord”, respectiv „Voi continua să încerc şi să vorbesc pentru acele sărace suflete care n-au o voce„, vizualizată de 5,1 milioane de utilizatori, dintre care la peste 136.000 le-a şi plăcut, „like”.
Aşadar strict şi numai 136.000 de persoane din lumea largă, sau măcar dintre cele 60 de milioane de locuitori ai Angliei şi Ţării Galilor, s-au arătat a fi în asentimentul luării de poziţie a lui Gary Lineker, ceea ce spune totul despre disproporţionata atenţie acordată iniţial în spaţiul public elucubraţiilor unui înţepat şi la propriu şi la figurat, unui subiect ca şi prefabricat şi în orice caz balonat întru distragerea atenţiei de la alte deficienţe mult mai stringente ale unui Regat Unit deţinător de exemplu printre altele al unei armate „de paie” şi „de-o săptămână”, asta apropo de conflictele pe care le aţâţă.
Pro-măşti, pro-„vaccinare”, pro-slavă Ucrainei şi implicit pro-război, pro-LGBTQ dar şi pro-imigraţie ilegală, o utilă unealtă prin intermediul vehicului de „propagandă şi anesteziere” a vigilenţei publicului pe nume sport, moderator cu un toxic şi nociv mixaj în arsenal, totul în numele „libertăţii de exprimare”. Refuzată însă altora dacă nu concordă „naraţiunii oficiale” a corectitudinii politice, care va să zică „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”.
Iar cât de mult au mai luat-o lucrurile la vale în anii „pLandemiei”, din 2020, când era nevoit să-şi ceară public scuze pentru nepurtarea măştii, deşi cicălea repetitiv populaţia s-o facă în postări pe social media, până în martie 2023, când i s-a cerut public scuze de către „Corporaţie” pentru cele pe care tocmai Lineker le-a instigat, răzbate izbitor din acest contrast.
Iată consemnarea „episodului” din 2020, în această legătură, sub titlul „Ce-a fost, ce-a ajuns. Golgheter al Mondialului Mexico 1986, virtuos moralist tip ei zic, dar nu fac. Star TV cu pledoarii pentru măşti, dar surprins fără… Sau s-a prins?” Nici pomeneală, iar „urmările” cu luări de poziţie printre altele pro-vacciniste, pro-ucrainiene, pro-LGBTQ ori pro-imigraţie ilegală au dovedit-o din plin.
Şi iată în contrast la aceste legături, una şi a doua, ceea ce a păţit un alt ex-internaţional englez invitat în studiouri ale mediatizătii fotbalului englez, Matt Le Tissier, exercitându-şi mult, mult mai sumar invocatul drept „la liberă exprimare”, care, fiind de o natură inconvenabilă „naraţiunii oficiale” a corectitudinii politice a aceluiaşi stabiliment, l-a lăsat pe drumuri. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă, în funcţie de intensitatea lingerii unor preţioase dorsaluri respectiv integritatea dreptei coloane vertebrale. Prima consemnare, sub titlul „VIDEO. Integru şi cu coloană, un populat ex-internaţional englez, Le God pentru fanii Sfinţilor, zboară ca analist comentator TV pentru curajul de a spune realitatea. Dar majoritatea UK e cu tine, dovadă că papagalul mediatic este agent al unei minorităţi, pentru interesele minorităţii”.
Cât despre a semnala că geambaşul gesepist de pe Dâmboviţa a fost bineînţeles avocat al apărării diavolului, absolut de prisos, fiind de la sine înţeles, cu tipica suficienţă şi superficialitate împănată cu clişee, percepţii după ureche, false „adevăruri”, trunchieri convenabile şi citate pe alese din „clasici în viaţă” gen „geniul” înţepat Klopp, căci „roşii” sunt de-a binelea „roşii purpurii cu cravata-n vânt” în cuget şi-n simţiri, că-s moderatori insulari, editorialişti de capitală sau alte versiuni la zi ale virtuosului spălat pe creier idiot util „sistemului” pe care docil îl serveşte. (foto: prisonplanet.com)
