Ieri, la invitaţia unui prieten, am participat la o festivitate organizată de Politehnica din Timişoara. Unei săli de seminar i-a fost atribuită denumirea „Iulius Cserveny”.
Cine a fost Iulius Cserveny?
Iulius Cserveny a fost unul dintre cei mai buni ingineri specializaţi în maşini electrice din România în perioada anilor 1930-1960.
După ce a absolvit una dintre primele promoţii ale Politehnicii din Timişoara ajunge la Reşiţa, unde devine şef al departamentului de profil din cadrul Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa.
La finalul anilor 1940, în plin comunism, este arestat. Aflăm acest lucru dintr-un necrolog alcătuit de fiul. Din nefericire fiul a decedat în ianuarie anul acesta în Elveţia şi nu a mai putut fi prezent la ceremonia de ieri.
Totuşi, din paginile trimise de pe patul de moarte prietenului meu, aflăm nişte informaţii care mie mi se par semnificative.
Fiul, copil la momentul arestării, îşi aduce aminte de un ofiţer rus care era încartiruit la Reşiţa, în curtea casei lor. Îşi aduce aminte cum tatăl a fost arestat şi ţinut în puşcărie timp de doi ani de zile fiind suspectat de colaborare/ spionaj pentru germani.
Era suspect, se pare, din cauza numelui. Iulius Cserveny nu era însă de origine germană, ci slovac. Nu este judecat. Istoria lui apare şi într-un episod din Memorialul Durerii realizat de Lucia Hossu-Longhin.
Pentru mine partea interesantă începe însă acum.
La intervenţia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Iulius Cserveny nu numai că este eliberat dar devine şi inginer şef la institutul specializat creat în planul de electrificare a României. Este implicat în foarte multe proiecte importante de la Hidrocentrala de la Bicaz la proiecte internaţionale în Siria, Vietnam, China etc. Primeşte chiar şi Premiul de Stat pentru realizări inginereşti. Moare în 1969.
De ce consider importantă această istorie?
Pentru că partea a II-a a acestei istorii tragice este mult prea adesea trecută cu vederea.
IULIUS CSERVENY, ARESTAT INIŢIAL, A AJUNS SĂ PRIMEASCĂ PREMIUL DE STAT ÎN ROMÂNIA SOCIALISTĂ!!!
Contribuțiile sale au fost apreciate, proiectele sale au primit finanțare, companiile de stat s-au dezvoltat, țara a fost complet electrificată.
Câte din aceste companii mai există acum și câte au fost pur și simplu rase de pe fața pământului?
În câte proiecte internaționale sunt implicați specialiștii români urmași ai lui Cserveny, dar nu din postura de emigranți te miri pe unde în lumea aceasta, ci din postura de reprezentanți ai statului român sau ai vreunei companii strategice cu sediul în România?
Addendum.
O continuare incredibilă a istoriei de ieri despre Iulius Cserveny.
Am aflat că tot ieri UCMR, cea mai veche uzină din România şi locul unde Cserveny fusese inginer şef, a intrat în faliment. În anii 50-80 s-a construit, liberalismul doar a distrus şi a îndatorat. Şi încă nu a venit ora scadenţei…
Portret de Aurelian Scorobete.
Citiţi toate editorialele lui Bogdan Herzog în rubrica de sine stătătoare „NUCA-N PERETE” din pagina I a cotidianului Sporttim, accesibile AICI.
