Să nu fi fost cândva deja demult decizia LPF de introducere a regulii înjumătăţirii punctelor acumulate după sezonul regulat al primei ligi, nici UTA n-ar fi sărbătorit în Vinerea Mare aniversarea a 80 de ani de la fondarea fostului club roş-alb textilist cu inima totuşi niţel strânsă la situaţia ierarhică din play-out-ul elitei în plin miez al parcursului.
Chiar complicată pe când de comprimată era înaintea acestei etape a V-a din grupa a II-a valorică, mai comprimată ca niciodată poate, diferenţa de puncte între prima clasată şi-a opta, de numai şi numai 5 puncte.
Între cele în această învolburare şi UTA, a şasea cu 23 de puncte, a opta cu 21 de puncte fiind tocmai vizitatoarea sub bagheta lui Dorinel Munteanu, Sepsi OSK Sfântu Gheorghe, situată pe al doilea loc de baraj.
Pe când arădenii doar pe ultimul salvator.
Nu astfel anticipând a aniversa în Vinerea Mare opt decenii de activitate ale fostului club multiplu campion naţional de pe Mureş, cu inima cam strânsă la… viitorul imediat.
Însă, cu toate remarcile peste ani ale lui Dan Petrescu, şi nu neapărat numai Dan Petrescu dar în orice caz evidenţiindu-se în acest sens, al contestării deciziei LPF de înjumătăţire a punctelor acumulate de prim-divizionare după sezonul tur-retur, „protestele” au luat apă de-a binelea, aşternându-se tăcerea.
Cei din fenomen obişnuindu-se în schimb cu ideea de a le fi ciuntită jumătate din zestre în plin sezon, cât se poate de flexibili şi maleabili, cât se poate de înţelegători şi împăciuitori, acomodându-se şi pliindu-se stării de fapt.
Dar a te raporta răului ca şi cum n-ar exista, când de fapt repetitiva înjumătăţire anuală şi sezon de sezon a punctajelor afectează din plin activităţi, crescând deloc necesar… pulsul, nu-i deloc firesc şi normal.
Şi totuşi, edificaţi că LPF nici chip să dea înapoi şi împăcaţi cu „sistemul”, apelând la clasicul „ce să-i facem, asta e, ne adaptăm şi le-om duce pe toate…”, părtaşii sunt deja total imunizaţi în raport cu înjumătăţirea punctelor, aproape… „bine primită”, încât nici nu se mai bagă de seamă că forţata aberaţie e repetitivă în formă continuată.
Fiind percepută ca atare „pe pilot automat”.
Fenomenul pierzându-se în amănuntele actualităţii imediate şi raportându-se presiunii rezultatelor, dar fără a mai deduce, la o privire de ansamblu pe care parcă şi-o refuză de-a binelea, că tot deranjul survine tocmai de pe urma regulii înjumătăţirii punctelor.
Convenabilă şi ideală ca o mânuşă celor căutând întreţinerea interesului în jurul părţii finale a campionatului, dintre organizatori şi difuzori.
Dar alterând de fapt de-a binelea departajări ierarhice deja conturate pe parcursul celor 30 de runde din sezonul regulat.
Nimic necontând însă în accepţiunea limitată a celor cu găselniţa înjumătăţirii punctelor, oricât de absurdă, aberantă şi cât se poate de evident forţată este această anomalie.
Inexistentă bineînţeles în campionatele dezvoltate şi consacrate, dar exersată repetitiv cu titlu experimental pe „cobaiul” prins în captivitatea acestei artificialităţi, primul eşalon românesc.
Nefiind nici firesc, nici natural ceea ce s-a pus la cale din pix.
Şi totuşi rezistând vremurilor, de sezoane bune scoţând peri albi celor implicaţi în „hora retrogradării” dar nu numai lor, Dan Petrescu devenind mai grizonat la cât tot insista cândva, până la un moment dat, cu vedere dinspre play-off, că a se înjumătăţi punctele după retur nu-i deloc cum s-ar cuveni.
El vorbea, LPF se făcea bineînţeles că plouă, căci n-ar fi fost în interesul celor care poartă fesul, cu aţâţarea şi stârnirea la foc continuu a grijii telespectatorilor SuperLigii de a rămâne „în priză”, să scadă audienţele odată departajările tot mai evidente pe parcursul ediţiei de campionat.
Aşa încât hai să le reînghesuim prin a le lua din puncte, iar cu cât mai multe-ai agonisit, cu-atât mai multe ţi se şi sustrag.
„Democratic”.
Cu complicitatea de facto a celor părtaşi din fenomen, înghiţind găluşca şi încuviinţând anomalia, prin nesănătoasa atitudine de a lua un rău drept bun.
Căci mai auziţi cumva vreun tehnician „din circuit” să ridice grava problemă alterând ierarhii şi periclitând de fapt credibilitatea competiţiei în sine?
Nicidecum, prea presaţi fiind de actualitatea imediată, fără a deduce influenţarea acesteia tocmai de regula înjumătăţirii punctelor.
Bunăoară, de exemplu UTA încheia sezonul regulat cu opt puncte în plus faţă de ocupanta primului loc de retrogradare în Liga a II-a, însă, dat fiind acomodarea la rău, respectivul avans era înjumătăţit cap-pornire în play-out.
Iar astfel a aniversat noua UTA în Vinerea Mare cele opt decenii ale fostei „Bătrâne Doamne” textiliste alb-roşii, cu doar 4 puncte în faţa primei clasate pe locurile de retrogradare directă, Unirea Slobozia, cea care o depăşea etapa trecută cu 2-1 la Clinceni, ialomiţenii rămânând astfel atunci şi singurii din grupa a II-a valorică încă fără eşec în primele 4 runde.
Venindu-le rândul în uvertura din Vinerea Mare a noii etape, de la Galaţi, unde a suferit şi nou-promovata întâia înfrângere în a doua grupă valorică, singură rămânând în schimb tocmai UTA şi chiar în seara aniversării drept formaţie încă fără punct adjudecat în deplasare în play-out.
Odată ce Sepsi l-a smuls pe primul la Arad, unde covăsnenii preluaţi de Dorinel Munteanu au început mai bine dar finele primului sfert de oră i-au găsit de fapt brusc mai periculoşi tocmai pe „roşii” lui Mircea Rednic, stimulaţi de spectacolul din tribunele Arenei Francisc Neuman.
Şi totuşi, deşi învinsă în ultimele 5 meciuri la rând dintr-o serie fără succes de şase apariţii, Sepsi şi-a reamintit la fel de subit că învingea pentru ultima oară tocmai la Arad, la 24 februarie, cu 1-2, şi a deschis scorul prin Oberlin în minutul 19: 0-1.
Trezind la realitate UTA, făstâcită iniţial pe fondul importanţei momentului aniversar, dar şi-n mod cert apăsată de miza punctelor puse în joc.
Cu valoare integrală de piaţă, fără a mai fi înjumătăţite şi-acestea. Precum cele din sezonul regulat tur-retur.
Şi cât ar valora aşadar trei puncte adjudecate în deplasare, ieşiri în care arădenii n-au obţinut însă nici măcar acel minim punct în play-out.
Nădejdea punându-şi-o mai nou în apariţiile acasă, conform ultimelor rezultate cu reuşite pe Mureş şi eşecuri „afară”.
De unde necesitatea de a acţiona cât mai rapid pe propriul teren, iar frâiele aveau a fi preluate şi Szabolcs Kovacs influent în a indica punctul cu var la o fază în care timişoreanul covăsnenilor, Denis Haruţ, a muşcat la oportunitatea celui care adulmeca smulgerea unui penalty, Costache.
MPoku restabilind egalitatea în minutul 34, din lovitură de la 11 metri, şi fiind parcă scris în stele că aniversarea a opt decenii de la lansarea cu alte viziuni a fostului club textilist aduce pe teren un unic gol din penalty al unuia dintre cei 7 „stranieri” titulari, gol egalizator acasă în tentativa de evitare a retrogradării.
Căci pentru acest scop precis a fost concepută faza play-out, iar pentru a i se conferi atractivitate a mai şi fost stropită cu ingredientul înjumătăţirii punctelor.
Şi ţine-se ei, foştii „tricolori”, un Munteanu sau Rednic, tineri de altădată formaţi în mult mai fiabilul sistem juvenil din vestul României, să reziste în această horă alimentată de panică şi întreţinând temerile cu frisoane de retrogradare.
E o corabie a nebunilor, pe a cărei punte nimeni nici nu mai bagă de seamă.
Că li se tot ia din zestre.
Nimeni nu mai ia poziţie, toată suflarea se complace, ba chiar fără a conştientiza că experimentul e deja eşuat, un eşec. Ţinând doar la naivi şi săraci cu duhul.
Încât îţi spui că şi-un punct e bun autosugestionându-te că le-ai fi meritat cumva pe toate.
Când de fapt jocul somnifer de-a binelea e apăsat tocmai de miza indusă de… înjumătăţirea punctelor.
Într-un cerc vicios.
Dar când eşti prins în vâltoarea evenimentelor imediate, ar mai fi şi greu să vezi pădurea, din cauza… copacilor.
Mai survenind şi pierderi colaterale, un integralist al covăsnenilor în precedentele şapte apariţii fără mari bucurii, fundaşul central Ninaj, dând în primire şi sfârşind în cele din urmă nu doar înlocuit la pauză, cu Simic, ci pe targă cu destinaţia pat de spital.
De la momentul aniversar, la spital, în „schema de tratament” a nebuniei din play-out, cea cu înjumătăţirea punctelor.
Doar tot două despărţindu-le pe UTA şi Sepsi şi-naintea ultimelor patru runde din grupa a II-a valorică, roş-alb-negrii din Sfântu Gheorghe fiind care va să zică pe al doilea loc de baraj pentru supravieţuire.
Incomod.
După ce, cu toate rătăcirile arădenilor şi din debutul mitanului secund, trupa lui Munteanu n-a profitat iar jocul a curs spre remiză. Alte puncte împărţite după alt meci de dat uitării.
Să nu fi fost spectacolul tribunelor.
Şi uite-aşa tot trec etapele dar şi sezoanele, acceptată fiind o aberaţie în toată regula, cei direct implicaţi în fenomen fiindu-i părtaşi de-acum fără reacţie, fără a sesiza şi lua atitudine vizavi de absurditatea căreia i se supun.
Clasamentul actualizat şi programul rundelor 5-6 în play-out, pe coloana rezultatelor secţiunii Fotbal.
UTA mai având ocazia la Sibiu şi Ovidiu a nu încheia play-out-ul ca unică grupare fără punct adjudecat în deplasare. Şi mai având prilejul la 5 mai de la ora 17:30 şi la 17 mai de a adăuga preţioase puncte acasă, în faţa Petrolului şi codaşei buzoiene.
UTA a remizat acasă la moment aniversar cu Iliev – Râpă, Paulolo, Benga, Dussaut – Rassoul – Danciu (minutul 68, Cristea), MPoku (78, Omondi), Van Durmen, Tzioni (68, Effiong) – Costache (82, Harrison), pe bancă rămânând Gorcea, Trif, Conte, Zsori, Matei şi Olar.
Dorinel Munteanu a început la Arad cu Niczuly – Oteliţă, Ninaj, timişoreanul Haruţ, Dumitrescu – Mino Sota, C. Matei, timişoreanul Mailat – Babunski, Omondi şi Neskovic, iar din minutul 56, după înlocuirea necesară a lui Ninaj, a apelat şi la Skorup la schimb cu Matei, două modificări fiind efectuate în minutul 62, Drăghiceanu şi Coman luându-le locul în faţă lui Mailat şi Babunski. Iar în ultimul sfert de oră şi Oroian îi lua locul lui Oteliţă, „îngălbenit”.
Gyenge – Ştefan, Siger, Kallaku, Ghimfuş şi El Sawy rămânând pe margine.
