La Euro 2016 încă e bine. Imaginați-vă Euro 2020

Mare cantitate, proastă calitate. O nivelare valorică în jos și o cădere în derizoriu. O liberalizare a jocului pentru mai toți, ca instrument și vehicul al consumerismului dedicat tot mai mult conturatului amator ocazional de evenimente pe zi ce trece mai banale, puerile și ieftine ca profunzime, în fotbal și sport în general dar și aiurea.

UEFA_Euro_2016_Logo.svg

 

Suntem în mrejele circului campat o lună în Hexagon, puși în fața faptului împlinit și în plină derulare, un prim turneu final continental cu 24 de națiuni la start, așadar într-un salt numeric cu 8 participante, iar primele concluzii sunt cele așteptate și anticipate.

De la nivelul scrâșnit al jocului utilitar, pendulând în a se folosi când de forceps, când de drujbă, și s-au remarcat unele stângăcii tehnico-tactice dând speranțe de mai bine oricărui mai răsărit purtător de crampoane din ligi inferioare, la pudoarea scuturării plaselor, cu o medie a eficacității de sub două goluri pe meci, îmbunătățită de cele 3 partide cu rezultate de 2-1, printre care și cea cu România implicată în ridicarea de cortină din Saint Denis, în favoarea gazdei Franța.

Pe măsura golurilor cu pipeta, normalitate și conformism în șir indian și în rezultate, cu excepțiile care confirmă regula, poate mai ales în Grupa F, Portugalia – Islanda 1-1 și Ungaria – Austria 2-0, dar de fapt surprize și nu prea, ci mai degrabă o explicație în sine a faptului că extrem de puține beneficiare ale acestei mult prea mari creșteri a numărului de participante, de la 16 la 24, și-ar și merita cu adevărat locul pe scena turneului final, în cazul nostru Islanda prin prisma primei reprezentații, pe când duelul austro-ungar a conturat perfect pecetea surplusului numeric la chintal oferit de acest UEFA Euro 2016, ce-au fost și ce-au ajuns unii peste decenii, astăzi înțepându-se împiedicat peste granițe ghimpate sau nu, șchiopul cu orbul. Dar așa se întâmplă când forul fotbalistic european lasă portițe deschise până și unei ocupante a locului 3 în grupa preliminară, poziție de care nici România n-a fost tare departe, ba din contră.

Iar la 24 de echipe, și un total de 20 de jocuri în plus, care încă nu s-au consumat, așteptând nerăbdătoare în depozitul en-gros, fonduri europene neabsorbite, așa încât aș calcula, socotind strict numeric, că Euro 2016 va demara de fapt în limitele sale cât de cât suportabile și acceptabile abia vineri seară la ora 22, odată cu acel al 21-lea meci al competiției, Spania – Turcia.

Pe lângă lecția de islandeză, surpriza-surprizelor a fost conferită de fapt de Țara Galilor în acel 2-1 cu Slovacia, ca exemplu perfect că UEFA a dat posibilitatea prin Euro 2016 alinierii la start a unor trupe oricât de mediocre, iar acestea, oricât de modest ar juca, dar cu ceva mai mică sau mai mare șansă, ar putea chiar să depășească până și faza grupelor, printr-o pătrundere în optimile eliminatorii. Dar dacă Uniunea Europeană a deschis granițele migranților și refugiaților ca reacție plănuită și parte a scopului în sine la ticluirea mai odiosului genocid planificat pe adresa altor zone nu foarte îndepărtate Europei, atunci de ce n-ar fi procedat întocmai și UEFA în cazul inofensivului fotbal cu ale sale federații naționale!? Că doar peste tot se aplică șablonul standard.

Iar tot prin prisma acelui Țara Galilor – Slovacia 2-1, și implicit a bucuriei de nestăvilit a fanilor ”Dragonilor”, și un alt fenomen, generat tot de creșterea numărului de participante. Acela al senzației unora, în entuziasmul lor participativ și indus de apartenența la eveniment, că reprezentația la care au asistat, mai ales împănată fiind cu un rezultat nu pe minus, oricât de șters și plictisitor ar fi fost jocul în sine, ar fi adus cu oarece capodoperă în domeniu. Dar dacă fanii direct implicați sunt absolut de înțeles în descătușarea lor, minunați aidoma unor inocenți copilași furișați într-un castel cu dulciuri, căci la grămadă în tribună ușor te lași dus de val și cazi în transă, fără a mai sta să decantezi realitățile fotbalistice de pe gazon, în schimb comentatorii și moderatori unor organisme cu drepturile de difuzare aiurind în epitete la superlativ pe marginea unei asemenea victorii doar pentru că, probabil, Bale ar avea oarece alură de samurai, dezvăluie perfect exaltarea pe nimic și fără noimă, în necunoștință de cauză, la adresa unui produs puternic diluat și coborât la stadiul îndoielnic. Dar neapărat frumos ambalat și prezentat. Să nu fim însă răi și să nu-i înțelegem, căci mulți văd, puțini pricep.

O întreagă acoladă a efectelor liberalizării forțate, puritanii fiind însă cei nevoiți să se readapteze. Deși rămâne extrem de greu de înghițit constatarea masivei schimbări prin nu mai puțin decât triplarea participantelor la turneul final în nici 30 de ani, acel Franța 1984 cu România între cele opt protagoniste nefiind cu nimic mai prejos decât actualul Franța 2016, ba din contră, doar că nu mai contează decât numărul. Căci sunt parcă nesfârșite obiectele de plastic de cumpărat, iar benzile de producție funcționează în foc continuu.

Dar să ne hlizim tâmp cu toții, într-o uriașă horă a bucuriei, căci doar mâine nu e poimâine, iar UEFA Euro 2020 va aduce altă transformare de la un turneu final la altul, și anume creșterea de la 10 la 13 a orașelor gazdă ale partidelor, dar nu oricum, ci prin apartenența lor la 13 țări diferite. Și Bucureștiul cândva al lui Leana e în schiță, pe-atunci cu Gabi primăriță și Clotilde aspirantă la sector, iar Baku nelipsit, încât ai avea senzația că reziști cu scobitori în ochi la o transmisiune din Parlamentul European, dezbătându-se despre societățile multilateral dezvoltate din România și Bulgaria ca piese numărul 26 și 27 în puzzle, sau de exemplu de la Eurovision. Kosovo, douze point.

Iar apropo de spațiul balcanic, România cea nedezlipită de tranșee și tot mai obosită cu ai săi flăcăi ”tricolori” frecând băncile de rezerve și tușa pe la cumpărătoare tot mai obscure se regăsește între un duel cu albanezii Țării Cantoanelor și cei rămași acasă, în Republika e Shqipërisë. Un 1-1 nici nu-i deloc rău la cum te prezinți cu Elveția cea neutră, iar fațada țării alpine ca ”model de integrare”, cum doct și cu limbajul de lemn al politicului corect de astăzi au denumit-o larvele întreținute prin rândul surplus la factura de energie electrică, este păcăleala de astăzi pe nume Europa, cu vedere spre mâine. Dar dă oare vreo casă de pariuri o cotă de 100/1 că gazda Jocurilor Foamei din 2048, ăăă, pardon, UEFAA Eurasia, va rula nu doar 9 jucători de culoare, cum a fost cazul Franței contra României, ci nu va avea urmă de alb în lot? Aș miza.

Și 2020 nici nu mai e prea departe, doar să se scurgă până-n 10 iulie toată această caravană a banalității ridicate la rang de spectacol suprem, iar pentru Euro 2028 prevăd noutatea unei invitate speciale, după modelul Eurovision, cu cangurii Australiei sărind în cadru. Ce deliciu.

Fain în schimb golul lui Luka Modrić și bucuria pe gazon a fanului croat la reușita sa. Pentru care a meritat tot chinul primelor 6 zile, din penalty sau nu.

* În ultimul joc al etapei a II-a în Grupa A, Franța – Albania 2-0 (0-0) prin golurile lui Griezmann (90) și Payet (90+6), gazdele fiind calificate în optimi. Clasamentul Grupei A: 1. Franța 2 2 0 0 4-1 6 puncte, 2. Elveția 2 1 1 0 2-1 4 puncte / 3. România 2 0 1 1 2-3 1p / 4. Albania 2 0 0 2 0-3 0. Primele două clasate după runda finală a seriei, de duminică de la ora 22, Franța – Elveția la Lille și România – Albania la Lyon, se vor califica direct în optimile de finală din perioada 25-27 iunie, în care se vor găsi în plus și 4 ocupante din 6 ale locurilor trei, cu cel mai bun bilanț. Departajarea locurilor 3 din serii ține cont de criteriile numărului de puncte obținute în grupă, golaverajului, numărului de goluri marcate, clasamentului fair-play (1 punct pentru cartonașul galben, 3 pentru roșu, 4 pentru ”roșu” după ”galben”) respectiv ierarhiile coeficienților UEFA, în această ordine. Cât despre departajarea în grupe între două sau mai multe formații aflate la egalitate de puncte, ordinea criteriilor este: – meciurile directe; – golaverajul din jocurile directe; – numărul golurilor înscrise în partidele directe; – golaverajul general; – loviturile de departajare în cazul întâlnirii directe în ultima rundă din grupă, în cazul egalității perfecte a primelor criterii; – clasamentul fair-play; – ierarhia coeficienților UEFA.

România, care ar putea eventual accede în faza eliminatorie de pe locurile 2 sau 3 în Grupa A, ar juca în respectivele cazuri în optimi, de pe poziția a doua, sâmbătă 25 iunie de la ora 16 la Saint Etienne, cu ocupanta locului 2 în Grupa C, a Germaniei, iar de pe poziția a 3-a tot sâmbătă 25 iunie, dar de la ora 19, la Paris, cu locul 1 în Grupa B, a Angliei, ori duminică 26 iunie la Lille, de la ora 19, cu locul 1 în Grupa C, a Germaniei.

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: