Finalul competiţiei play-out a fost unul demn de teatru bulevardier. Evenimentele s-au succedat cu o repeziciune greu de urmărit, cu răsturnări de situaţii uneori incredibile. Pe lângă şmenul pus la cale de cele două echipe de la marginea Bucureştiului, Voluntari şi Chiajna, celelalte două partide Mediaş – ACS Poli şi Botoşani – Târgu Jiu au avut dramatismul lor.
Când mai erau patru minute de joc la Botoşani, ACS Poli era retrogradată, dar în acel minut Lóránd Fülöp a înscris golul victoriei moldovenilor, gol care i-a salvat pe timişoreni şi i-a trimis la baraj. Nu cred că peste noapte Şfaiţer, Heleşteanu şi Grozavu s-au transformat în oameni oneşti. Victoria Botoşaniului a fost o pură întâmplare care a produs pe moment euforie în tabăra timişorenilor, trecându-se astfel prea uşor cu vederea peste circul de prost gust de la partida Chiajna – Botoşani.
Şi astfel s-a ajuns la inevitabilul baraj de menţinere – promovare dintre ACS Poli şi UTA Bătrâna Doamnă. Personal nu mi-am dorit acest baraj, deoarece va trezi nişe energii latente şi ambiţii care vor depăşi cu siguranţă limitele normalului. Era firesc ca echipa arădeană să promoveze direct în liga întâi iar timişorenii să fi evitat direct retrogradarea. Dar ambele echipe au fost victimele propriilor erori şi au ajuns la acest război fratricid.
Sunt convins că Timişoara şi Aradul vor demonstra că sunt oraşe civilizate cu suporteri decenţi, care nu vor crea genul de situaţii de la meciurile dintre Dinamo şi Steaua.
Un fapt demn de menţionat este că echipele under 19 şi under 17 ale UTA-ei s-au clasat pe locul al treilea în clasamentele finale ale campionatelor naţionale.
Furat de acest final al competiţiei interne, nu am început cu importanta partidă a echipei naţionale a României cu Polonia de la Varşovia. Sperăm într-o evoluţie curajoasă a tricolorilor şi în inspiraţia lui Daum de a găsi soluţii pentru a câştiga această partidă.
