Ovidiu Păcurariu, pe coloana dreaptă, ÎNTRE RAȚIUNE ȘI PASIUNE, despre alegerile de la cârma FRF dar și o deplasare încheiată pe scut, la Botoșani.
Mult așteptatele alegeri pentru președinția Federației Române de Fotbal au avut un prolog neașteptat. Cu puțin timp înaintea alegerilor, unul dintre candidați a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru evaziune fiscală. Este vorba de Gheorghe Popescu. Arestarea lui a declanșat o isterie colectivă, cerându-se grațierea sa pe considerentul că a fost un sportiv merituos. Cât de oportună este grațierea și cât suport real și legal are, urmează a o stabili persoanele abilitate și nu Matei Udrea sau Grigore Cartianu.
Alegerile de la FRF au dat câștig de cauză lui Răzvan Burleanu, un tânăr instruit și cu dorințe inovatoare. Cel puțin așa am crezut la prima vedere, dar, când am auzit că l-a desemnat ca secretar general pe Gheorghe Chivorchian, entuziasmul mi-a scăzut simțitor.
Să-i urăm totuși mult noroc și mult discrenământ noului președinte al FRF. Fostul președinte, Mircea Sandu, a avut grija ca înainte de alegeri să-și ofere o pensie viageră și tot confortul, plecând de la mașină de servici și terminând cu secretară permanentă.
Dar să revenim la campionatul nostru cel de toate zilele. La Botoșani, ACS Poli a avut o evoluție îmbucurătoare, pe alocuri chiar bună. Jucătorii au arătat multă dispoziție la efort și nu au cedat lupta până la finalul partidei. Mai mult, chiar dacă au fost în inferioritate numerică, au construit frumos și s-au apropiat periculos de poarta adversă.
Au fost patru momente care au determinat soarta partidei. Mai întâi arbitrul central, Marcel Bârsan, l-a eliminat prea ușor pe Popovici după o fază care nu impunea o măsură atât de severă. A urmat golul parabil primit de Nuno Claro. Atât de mult lăudatul Gorobsov venit de la Torino a avut o atitudine de jucător de județ, cu o intervenție dură, dar lipsită de sens, mai ales că s-a petrecut la centrul terenului. Când centralul Bârsan l-a eliminat pe Popovici, i-am acordat circumstanțe atenuante, mai ales că a fost probabil impresionat de fața plină de sânge a lui Croitoru. Dar când a refuzat un penalty clar timișorenilor la hențul în careu al aceluiași Croitoru, mi-am dat seama că este un arbitru modest, lipsit de curaj și de bun simț. Domnule Deaconu, se aude?
