Cum este de-aşteptat la descinderea Circului, revenirea pe arena „Ştefan Dobay” din Dumbrăviţa a unui mutant clonat ce n-ar trebui de fapt să existe şi n-ar avea absolut nimic ce să caute într-un fotbal normal, a iscat exact bufoneria asociată unei trupe de circ, întrecându-se de-astă dată pe sine încă din timpul încălzirii dinaintea întâlnirii, poluare sonoră matinală lângă Pădurea Verde din largul arsenal alimentând dinspre Ghencea poalele-n cap vânturate pe Dâmboviţa, ba zăngănit de epoleţi ai generalilor de Armată, ba damf de stână cu iniţialele FCSB, într-o continuă cacofonie intoxicând nociv arena sportivă românească, de parcă mizeriile lor în public ar interesa cu-adevărat pe cineva.
Căci din câte ştim, conform conceptului şi noţiunii asociate ideii de galerie, de-a face galerie, susţinătorii sunt grupaţi laolaltă pentru a-şi uni vocile în simţiri întru încurajarea favoriţilor.
Spiritul de fair-play ce-ar trebui să domnească pe stadioane, mai ales pe cele româneşti, atât de avide asanării morale a fenomenului, întru curăţirea sa, spirit exersat din plin în vremuri ale unor înaintaşi precum Ştefan Dobay – O, Tempora!, domnie de şcoală veche, fiind însă eradicat în arsenalul trupei de circ cu „rădăcini sănătoase”, bolşevice, galerie expectorând încă de la încălzire tot ce poate fi mai indecent în lumea sportului.
Şi-anume ignoranţa profundei prostii răutăcioase de-a lua în vizor – cu desconsiderare şi dispreţ faţă de partenerii de întrecere, dar prin extensie faţă de semeni de pe-acest pământ – taman jucătorii formaţiei adverse, localnice, care-şi vedeau de rutina încălzirii premergătoare jocului, din „ţărani” şi-absolut tot repertoriul de circ al clovnilor ce n-ar trebui să polueze din Ghencea fotbalul românesc nefiind scoşi Zurbagiu şi compania cu zecile de minute.
Pe-aia o ştiam, cu „M**e Timişoara!”, răcnită la fiecare descindere în Banat a mutantului de circ din pseudo civilizaţia de şanţ a junglei urbane, dar să-i faci din capul locului pulbere pe nişte tineri sportivi pe care nici nu-i văzuseşi încă deloc jucând, cu-atât mai mult cu cât doar 2 „mohicani” mai rezistaseră în unsprezecele „verzilor” Dumbrăviţei dintre cei aliniaţi pe-acelaşi gazon împotriva roş-albaştrilor bucureşteni în august 2022, e de analele sportului.
Iar dacă FRF.tv a optat să difuzeze în direct întâlnirea de pe „Ştefan Dobay” din etapa a XII-a a Ligii 2, atunci poate că FRF ar fi trebuit să se fi şi sesizat deja în privinţa nocivităţii şi toxicităţii purjate dinspre straşnic ocrotiţii şi păziţii fani ai militarilor de către organele altui minister guvernamental decât cel al Apărării Naţionale, şi anume cel al „Internelor”, atât Poliţie cât şi Jandarmerie în număr mare, mare pe strada dumbrăviţeană blocată şi închisă din dreptul tribunei rezervate galeriei celor din Ghencea, pesemne pentru a-şi etala respectiva în linişte jocul cu lopăţica-n nisip, extins la „luarea în balon” a sportivilor echipei adverse.
Ditamai desfăşurarea de forţe ale M.A.I. la descinderea clonei de circ pentru protejarea apucăturilor nesportive ale celor care şi astfel înţeleg a-şi susţine favoriţii. Şi s-o fi sesizat în acest sens delegatul de joc Viorel Lolea, dar să şi consemneze ceva în raport?
Ce n-a intuit însă galeria armatei ţinea tocmai de psihologia sportivă, „verzii” Dumbrăviţei dându-i ulterior peste nas prin fapte şi nu prin vorbe de ocară, pe gazon, tinerii „Ultimului Mohican” din Timiş în Liga 2 – binişor superior clasaţi roş-albaştrilor Clubului Sportiv al Armatei în a doua jumătate a sezonului regulat, mai exact în zona play-off şi nu-n partea inferioară a ierarhiei Ligii 2, conturând un uriaş zero în dreptul golurilor marcate de bucureşteni sâmbătă în Banat.
Zero.
Care va să zică de departe celei mai prolifice trupe din Liga 2, CSA, cea cu 22 de goluri înscrise în precedentele 11 etape, îi era binişor şifonată tresa mediei de două reuşite pe meci în actualul campionat, zero rareori asociat trupei roş-albastre în ediţia în curs, numai şi numai într-un alt draw alb cu Concordia Chiajna precum şi-n precedenta ieşire, la Slobozia, unde cei din Ghencea capotau cu 1-0.
Iar de-aceea îi şi-avertizase preventiv antrenorul timişenilor pe fanii bucureştenilor în timpul acelei încălziri de pomină şi de tristă amintire, apărându-şi jucătorii prin a le semnala celor din galeria oaspete evidenţa realităţii factuale obiective a clasării „Armatei” pe locul 11, pentru a le reaminti în ce tranşee se zbat de fapt roş-albaştrii, în ciuda unui ditamai bugetul alimentat din dările absolut tuturor românilor şi alocat în porţii tot mai mari MApN.
Ditamai bugetul pentru un mediocru loc 11 dar şi-un numai şi numai 0-0 la Clubul Sportiv Comunal Dumbrăviţa.
Nici galeria „militarilor” nu vedea înaintea remizei bârna din proprii ochi, nici antrenorul bucureştenilor, Daniel Opriţa, după meciul în care, în special în prima parte, roş-albaştrii săi au fost binişor dejucaţi, atunci când omologul Cosmin Stan s-a îndreptat spre el să-i strângă mâna şi să-i adreseze tradiţionalul „Baftă!” în continuare, tehnicianul celor din Ghencea optând absolut nesportiv şi inoportun să-i reproşeze injust mai vârstnicului său coleg de breaslă că le-ar fi arătat la încălzire suporterilor din Ghencea semnul 11.
Ori Stan nu făcuse deloc altceva decât să-şi apere firesc „verzii” trecuţi la încălzire prin ou şi oţetul acru al „susţinătorilor” vizitatori, pe când, cu totul altceva, Opriţa se erija prin căutarea nodului în papură pe adresa omologului său într-un vezi Doamne apărător al galeriei roş-albastre, căreia-i căuta circumstanţe atenuante, totul având de fapt de-a face cu „a se pune bine” cu suporterii având de înghiţit cadenţa în jumătatea inferioară a clasamentului.
Ori a nu le înscrie deloc unor verzi-albi percepuţi ca fiind „ţărani” şi bădărăneşte expediaţi din vorbe la vestiare încă înaintea începerii meciului, cum că n-ar fi fotbalişti, dumbrăviţeni neînvinşi însă de CSA deşi elevii lui Stan îşi pregătesc apariţiile în Liga 2 pe gazonul din câmp al Covaciului rural bănăţean, pe care mingea sare aşa cum sare, şi nici măcar şi-n continuare pe cel al timişorenei CSŞ Bega, pe care balonul ajungea a sări şi mai de pomină, extrem de rare fiind în schimb antrenamentele pe „Ştefan Dobay”, echivalează pe de-o parte atât cu măsura mărşăluirii înapoi a militarilor, de la acel 3-0 victorios lângă Pădurea Verde în vara lui 2022, cât şi cu maturizarea nou-promovaţilor timişeni de anul trecut, care-ar merita neîndoielnic un cu totul alt respect pe scena internă, pe care s-au ancorat în zona play-off odată cu-acel 6-1 aplicat Tunarilor la Ghiroda în etapa a 6-a, ceva mai mult respect şi consideraţie inclusiv pe plan local, în zona Timişoarei rătăcirilor noastre fotbalistice.
Pregătindu-se aşadar în câmp la Covaci, nici măcar între blocuri în Circumvalaţiunii, tinerii „verzi” au fost totuşi vioară întâi în jocuri succesive de la egal la egal şi care pe care atât în fief-ul ocupantei locului 2, CS 1599 Comunal Şelimbăr, dominată de fapt la Cisnădie, cât şi în compania unei trupe departamental militare descinsă la Pădurea Verde cu A-11055 şi la adăpostul unui buget nespus mai mare, companie tare prost înţeleasă încă dinaintea meciului din sfere roş-albastre, cu deloc necesare reglări de conturi după remiză.
Eşti cu-atenţie şi ospitalitate primit, şi-ţi perisflezi şi chiar înjoseşti încă din start gazdele, dar ţi se-ntoarce totuşi şi celălalt obraz la final, întinzându-ţi-se sportiv mâna, şi-o ţii însă tot pe-a ta, în aceeaşi notă negativă a căutării zâzaniei şi-a nodului în papură, sau dovada perfectă a constanţei vânturării poalelor în cap din jurul mutantului clonat CSA, o apă şi-un pământ cu „siamezul” cu damf de stână, cacofonie purjând deloc necesar nocivitate toxică în fenomenul fotbalistic intern.
Dovezi peste dovezi, căci şi A-11055 este una în sine în privinţa alimentării „departamentalei” fără drept de promovare cu motorina resurselor publice ale vărsămintelor tuturora la bugetul de stat, că-s simpatizanţi ai Dumbrăviţei ori susţinători ai Metaloglobusului sau Unirilor.
Şi chiar drept cine se cred cu-al lor „statut special”, şi drept cine-i iau pe cei din jur!? Asta apropo şi de clasicul dispreţuitor gen „Dar tu cine eşti?”, exersat şi după remiză, din necuvenit arogantul „cerc al inelelor” fotbalului mioritic toxic alimentat de circul mediatic. Chiar un om.
Dar Ştefan Dobay chiar le-a văzut pe toate din ceruri, în starea sa de veghe, iar fotbalul n-a putut fi păcălit. Zero în dreptul CSA, în pofida atâtor şi atâtor zerouri la coada bugetului din contul roş-albaştrilor.
Ripensistul de-altădată surâzându-le protector merituoşilor verzi-albi, cu-o medie scăzută de vârstă ce-ar trebui în mod normal să-l facă să roşească pe căpitanul bucureştenilor, ripensist de-altădată dând şi dojenitor de cap în direcţia antrenorului celui din Ghencea, care, în alunecare după 14 luni de la 3-0 la 0-0 pe acelaşi teren, atât a mai putut însăila în neinspirata lipsă a prezenţei de spirit inoportun etalată în zona vestiarelor, cum că roş-albaştrii oricum vor încheia parcursul peste dumbrăviţeni.
Fără a-şi da seama, de fapt cel mai mare compliment ce-l putea rezerva egalul lui Stan grupării verzi-albe, şi-anume acela de-a alege CSC Dumbrăviţa drept punct de referinţă al clasării ierarhice a unui Club Sportiv al Armatei cu un buget pe măsura lăbărţării periculos de inadecvat a taliei purtătorilor de uniforme militare.
Sau cât de mult a putut creşte de fapt fotbalistic în doar 2 ani şi ceva, aidoma unui zmeu mâncând jăratic în pregătiri pe la Covaci, metamorfozat în „Ultim Mohican” al Timişului în Liga 2, „verdele” Dumbrăviţei regenerate de binomul Radu Suciu – Cosmin Stan.
Ştefan Dobay le surâde protector din înalturi, legendarul ripensist ştiindu-le rănile încercate-n roş-galben la relansarea cvadruplei campioane interbelice a ţării, campioană cât încă şenila bolşevică nu impregna-n mentalul colectiv adeziunea la Casa Centrală a Armatei şi urmaşele acesteia, iar legendarul golgheter de-acum aproape-un secol chiar le vede din ceruri pe toate.
Ceea ce-ar impune o mult mai mare smerenie în rândurile noastre, nedemni urmaşi ai unui fotbal decăzut ca oglindire a involuţiei şi degenerării evidente a speciei. Umane?
Căci dacă Circul nu poate fi decât Circ, motorizat cu „A” în întâmpinare în reprezentaţiile cu cortul prin ţară, emanând lipsă de fair-play încă dinaintea jocului pe seama partenerului de întrecere, cât şi imediat după meci la tradiţionala strângere de mână, fără bărbăţie pusă în aplicare prin intermediul braţului fotbalistic de 0-0 al „Armatei”, în schimb măcar pe plan local a fi exersată smerenia, a-şi vedea unii lungul nasului deasupra fierturii în suc propriu.
„Doamne fereşte” s-ar putea şopti dojenitor din înalturi pe-adresa cârcotaşilor de serviciu din culise, şi nu exclama total nepotrivit pe plan local pe aşa-zise „reţele de socializare” la ceea ce era cu bună măsură şi alese-cuvinte prezentat precompetiţional de către „motorul” de pe bancă al colectivului fotbalistic drept o propunere de abordare la Dumbrăviţa a sportului rege aşa cum ar trebui de fapt acesta abordat, într-un contraexemplu pozitiv pe scena carpatină.
Rezultatele stând mărturie a faptului de netăgăduit că la sfârşit de octombrie 2023, în plin sezon regulat, CSC Dumbrăviţa a jucat care pe care pentru locul 2 în Liga 2, calitativ peste ocupanta locului secund în fief-ul acesteia, şi mai mult decât de la egal la egal mai apoi cu trupa cu bugetul pe măsura balonării taliei purtătorilor unor altfel de bocanci. Militari.
În mizeria în care-a fost târât fotbalul intern, întinând memoria înaintaşilor săi de odinioară, cu tot zgomotul pentru zero goluri indus de fotbalul cu pipeta al Circului descins în târg şi inducând tot pomelnicul deşertăciunii umane, cu tot cu clasicele schije ale traumatizatei cârcotaşe rătăcitoare şi prin azvârlirea din vorbe-n „pensie” a unor sufletişti ai locului, verdele Dumbrăviţei chiar conferă un mugure de prospeţime regenerativă unui fenomen alterat de-a binelea.
Şi care merită în consecinţă apreciat şi salutat ca atare.
„Verde” invincibil la trecerea a 6 cluburi din Liga 2 pe la Dumbrăviţa şi Ghiroda, „verde” încasând doar 3 goluri în 540 de minute de fotbal „acasă” în noul campionat – care-o fi fost acea „casă” în 9 ore de joc, „Ştefan Dobay” sau „Emilian Pavel”, alb-verde încă fără înfrângeri „legate” în actuala ediţie a scenei secunde. Şi plusurile au alungit acolada aspectelor pozitive din dreptul tinerilor lui Cosmin Stan.
Rostind cu coloană vertebrală şi bărbăţie „Pe-aici nu se trece!” în faţa Armatei. Mai bărbăteşte fiind să te pregăteşti prin câmpul Covaciului pentru onorarea competiţiei, decât a o dezonora proferând din start insulte neavenite la adresa partenerului de întrecere. Tonul relelor fiind dat precum de regulă „de la centru”, cu toată acoperirea îngăduitoare de care au parte în formă continuată răsfăţaţii circului mediatic de pe Dâmboviţa.
*Rezultatele din weekend în primele 6 eşaloane şi programul viitor, pe coloana clasamentelor actualizate a secţiunii Fotbal. (foto: cscdumbravita.ro)
