Liga 3, reflecții între tur și retur

Vineri s-a încheiat prima jumătate a sezonului regulat în Liga 3 iar celelalte 9 etape se vor desfășura 6 în această toamnă, începând de zilele viitoare, și ultimele 3 în martie 2023, din capul locului trebuind remarcat că ediția în curs a seriei vestice nu mai are neajunsul celei anterioare, în care ACS Poli Timișoara a naufragiat la start, ci beneficiază de participarea tuturor celor zece protagoniste.

Marea lor majoritate, șapte, între care 4 cluburi arădene și 3 timișene, rulând împreună și în sezonul trecut, plusul fiind oferit de apariția în cadru a Reșiței – până în 2021 vreme de două campanii la rând în Liga 2, dar și sub forma revenirii în același cadru a lui Cosmin Petruescu, nu demult cu sezoane la activ în Liga 2 pe băncile tehnice ale timișorenelor Politehnica și Ripensia, acum din nou în campionatul ligii a treia, nu cu lugojenii săi, ci cu Phoenix Buziaș.

Un campionat așadar în componență pară, completă, deși s-ar putea dezbate chiar la nesfârșit cât de campionat poate fi unul cu doar 10 participante, dar și cu unele plusuri prin noua sa alcătuire, principalul club din județul Caraș-Severin având totuși un calapod mai înalt decât al dumbrăvițenilor care au părăsit cadrul prin promovarea lor în Liga 2, chit că pe teren roș-negrii lui Dan Alexa au fost doar egali ai ”verzilor” lui Cosmin Stan la ora barajului tur-retur al finalei, ba chiar pierzători la loviturile de departajare.

Care va să zică Seria 8 nici nu mai trece prin neplăcerile sezonului trecut, resimțite la ora actuală în Seria 4 odată cu sancționarea în 19 octombrie a Astrei Giurgiu cu retrogradarea din Liga 3 de către Comisia de Disciplină și Etică a FRF, și nici nu este chiar floare la ureche pentru strămutata CSM Reșița, sosită peste vară din Seria 7, așa cum se arată a fi Seria 9 pentru CS Corvinul 1921 Hunedoara, unica grupare cu maximum de puncte după primele 9 etape în toate cele 10 grupe ale Ligii 3 și în consecință deja cu 11 avans față de urmăritoarea Unirea Ungheni 2018.

Doar două sunt punctele avans ale cărășenilor în fruntea seriei arădean-timișene, în fața campioanei sezonului regulat trecut în C8, CSC Ghiroda și Giarmata Vii, iar doar două și numai două sunt fruntașele după tur care au acumulat mai puține puncte decât liderul din Reșița, CS Sporting Roșiori 2008 cu 19 puncte în Seria 6, urmată de CSM Alexandria cu același punctaj, respectiv CSM Satu Mare tot cu 19 puncte în Seria 10, urmată, la fel, cu același punctaj, de FC Bihor.

S-ar putea trage așadar o primă concluzie, provizorie și parțială prin prisma jumătății de început a sezonului regulat, că arădenii și timișenii au fost ”ospitalieri” cu ”trimisa” FRF în cadrul Seriei 8 doar în prima jumătate a turului, răstimp în care CSM Reșița s-a impus la rând în etapele 1-5, o singură dată însă ulterior, în patru runde.

Într-adevăr, roșu-negrii n-au încheiat turul cum și-ar fi propus și cum au procedat toamna trecută în Seria 7, atunci având bilanțul invincibil 9 8 1 0 22-4, cu 4 puncte avans în fața celor de la CSM Deva și chiar 6 a ex-medaliatei naționale CS Pandurii Lignitul Târgu Jiu – și respectiva, neînvinsă, ci cu o singură victorie în ultimele 4 încercări, dar și mai ales un singur și unic gol marcat în acest răstimp echipelor care participau în primăvară în faza play-off din C8 și pe care le-au întâlnit în deplasare, 1-1 la Ghiroda și 0-0 la Chișineu Criș. Cărășenii îndrumați de Cheregi, ținuți așadar în șah, după ce inițial câștigau primele lor două ieșiri în C8, cu 3-0 la Cermei și 1-0 la Ineu.

Așadar, dacă una dintre marile perdante ale promovării, Corvinul, s-a relansat cu și mai mare înverșunare în Seria 9, obținând acum toate punctele, spre deosebire de cele 25 acumulate după tur în toamna trecută, atunci din 8 victorii și o remiză, în condițiile în care 7 partenere de întrecere au rămas în cadru, dispărând cei din Bistrița și Turda, apărând în schimb câte una din Alba Iulia și Târgu Mureș, pe de altă parte cealaltă perdantă a avut cel puțin până acum viață mai grea în Seria 8 decât în Seria 7, ba chiar un șoc când ”bulgarii” comunei timișene Dudeștii Vechi i-au răsturnat de la 1-0 la 1-2 în Valea Domanului.

Mai tare Seria 8 în raport cu propriile standarde sau mai slăbiți cărășenii peste vară, deși cu componența în linii mari aceeași? O serie în tot cazul ceva mai competitivă în termeni comparativi decât cea câștigată în primăvară de reșițeni, asta și prin prisma triumfurilor dumbrăvițenilor dar și a modului neconvingător în care CSM doar a remizat 1-1 acasă în returul semifinalei de baraj cu ghirozenii, precum și tot în termeni comparativi cu lipsa de reacție a urmăritoarelor Corvinului în Seria 9, lăsate deja în urmă în cel mai bun caz la doar 11 puncte.  

Ori reșițenii nu doar că au învins o singură dată în cele 3 întâlniri cu formațiile din play-off-ul ediției trecute, 3-1 acasă cu CS Șoimii Lipova, dar s-au văzut și surprinși pe ”Mircea Chivu” de Pobeda, antepenultima la încheierea în primăvară a play-out-ului grupei a II-a valorice.

Precum CSM Reșița, și secund clasata din Ghiroda a suferit tot o singură înfrângere, în cea de-a doua deplasare, amânată atunci cu o zi din cauza ploii, 4-1 pentru Șoimii Lipova, după care galben-albaștrii de pe ”Emilian Pavel” n-au mai pierdut vreme de 7 etape, bilanț la zi, în ultimele 6 înscriind de fiecare dată câte un singur gol, de cinci runde cu Sorin Bălu la cârmă. Iar precum cărășenii, și ghirozenii au jucat până acum mai adesea acasă, întâlnirea directă din retur fiind programată în Valea Domanului tocmai cu ocazia reluării campionatului în 2023, în 11 martie.

Vor fi oare cele două și reprezentantele Seriei 8 la barajele de promovare cu cei din Seria 7 – alcătuită din 4 cluburi din județul Hunedoara, alte două cărășene, două din Gorj și câte unul din Mehedinți respectiv Dolj, serie în care ACSO Filiași, lider cu bilanțul 9 7 1 1, și CSM Deva, a doua și de astă dată, cu bilanțul 9 6 3 0, par a fi ceva mai detașate de restul plutonului, sau nu și-au spus arădenele încă ultimul cuvânt? Aflarea deznodământului, peste exact 5 luni, în 25 martie 2023, la încheierea etapei a 18-a.

Cert este că reșițenii și ”galbenii” Ghirodei n-au prea convins pe deplin până acum, dar limpede este și că Șoimii Lipova, o abonată a careului fruntaș în ultimele ediții, chiar semifinalistă a barajului de promovare în Liga 2 din 2021, a revenit pe podium în coasta primelor două clasate și se arată a merge întins spre o nouă calificare în play-off. 

Așa se-arată în cazul lipovanilor, că, dacă n-ar fi fost play-off-ul cu reprize de prelungiri al Cupei României, acasă cu buzoienii, Șoimii nici n-ar fi acumulat chiar 3 înfrângeri în primele 9 etape, două fiind înregistrate în aparițiile imediate premergătoare respectiv următoare duelului eliminatoriu cu Gloria, 2-0 pentru Progresul la Pecica și 0-1 la Lipova cu Crișul. Știut fiind că le vine ceva mai greu echipelor românești să gestioneze un program și cu ”intermediară”.

Iar vorbind de Crișul, ”verișoara” Șoimilor din semifinala de baraj din 2021 a promovării în Liga 2, adjudecată atunci de cei din Șelimbăr, gruparea din Chișineu Criș – deși a șasea după tur în C8, la 4 puncte în urma ultimei componente a careului fruntaș, și-a păstrat întrucâtva din reziliența formației obișnuite în ultimele sezoane cu pozițiile elevate ale întrecerii, cedând de numai două ori în primele 9 etape.

Și totuși, un recul peste vară al Crișului în raport cu propriile standarde de dată recentă, imposibil să se impună acasă în cele 4 încercări din tur, ba și pierzător la început de septembrie cu nou-promovate în 2022 și 2021, 1-4 pe teren propriu cu ACB Ineu, 3-2 la Dudeștii Vechi pentru Pobeda. Succes al ”bulgarilor” care a și făcut diferența după tur, noutatea de la o toamnă la alta constând în dispariția Crișului dintre primele clasate, în octombrie 2021 în ordinea Ghiroda și Giarmata Vii, Chișineu Criș, Dumbrăvița, Lipova, și ascensiunea bravului Star Bîșnov. 

Rămâne de văzut în retur dacă meciul în plus acasă, acolo unde nu-i prea priește Crișului, îi va fi totuși de folos să recupereze terenul pierdut pentru a reveni în apele teritoriale, sau Progresul Pecica, urmând a avea mai puține meciuri pe teren propriu, o va putea înlocui dintre arădene în grupa I valorică. Fără a uita de Pobeda, la urma urmei singura participantă care a izbutit deja să câștige de 3 ori în deplasare.

Nițel mai sus, pe podium, alte concluzii s-ar putea trage deja săptămâna viitoare, cu ocazia returului CSC Ghiroda și Giarmata Vii – CS Șoimii Lipova, dar și în săptămâna imediat următoare, când pe Mureș va poposi CSM Reșița. 

Iar amintind despre deplasări, în cele din urmă toate cele 10 formații au câștigat deja pe teren advers, jumătate dintre acestea măcar de două ori, în frunte cu ”bulgarii”, ”careul” care s-ar fi putut prefigura inițial undeva în frunte, alcătuit din Reșița, Ghiroda, Lipova și Chișineu Criș, bifând în bloc câte două succese ”afară” pentru fiecare. 

Este o serie așadar ceva mai omogenă și care ”se joacă”, însă, pe de altă parte, nu la parametri înalți, dar și având propriile semnalmente ce-i deconspiră slăbiciunile. Inerente Ligii 3, această pepinieră forte de vot a Federației Române de Fotbal, iar aici și intervine discuția generală despre fărămițarea eșalonului terț în multe serii a câte doar 10 cluburi, serii apărute precum ciupercile după ploaie, post-Stupid-19

Prin care numărul total al grupărilor din Liga 3 a fost balonat artificial și nejustificat de la 80 de cluburi la 100, în contrast invers proporțional cu evidenta tendință de scădere valorică generală de ansamblu a fotbalului din România, ceea ce ar fi impus în mod normal o măsură tocmai diametral opusă celei de creștere numerică a participantelor pe palierul intermediar între structura județeană și Liga 2, ”balonare” care în consecință are potențialul de a diminua și mai mult standardul calitativ competițional, sub forma urmărilor cu efect întârziat, dar atât certe cândva în timp, cât și implacabile. De fapt, din acest colț de țară, doar cu alte cuvinte, avertizam încă de-acum aproape 30 de ani, anticipativ, că fotbalul românesc va ajunge unde a și ajuns într-adevăr astăzi, și bineînțeles că dregătorilor nici că le-a păsat, ei cu mașinațiunile lor, în ignoranța lor, în cel mai bun caz privindu-ne de sus, asta dacă-și oboseau cumva privirea.

S-a creat implicit un cerc vicios al intereselor care poartă fesul, o horă de întrajutorare în care o mână o spală pe alta, cuplând apetitul federal de a culege voturi pentru asigurarea unui dorit status-quo în fruntea FRF, cu ambițiile pe alocuri nemăsurate ale orgoliului și mândriei deșarte a unor administrații locale din varii orășele și comune ținând morțiș să forțeze peste puteri prezența în cadrul Ligii 3, percepută din acele localități ca un fel de ”diplomă de merit” a celui sosit în târg din Divizia D.

Un loc sub soarele divizionar contra unui sufragiu favorabil la urne, de unde și acest compromis federal, indubitabil împotriva binelui fotbalului – ducă-se, o viață avem pe pământ, nu-i așa!?, de a dilua valoric calitativ Liga 3 prin înglobarea a nu mai puțin de 100 de cluburi, dar și în cel mai nepotrivit mod cu putință, prin crearea unor micro-campionate a câte zece grupări fiecare. În care includerea fazelor pe grupe valorice nu drege nicidecum busuiocul, chiar și cu toată atractivitatea barajelor, apetisante pentru privitorul neutru dar putând genera distorsiuni severe ale criteriului sportiv, distorsiune exemplificată ca atare în cazul reșițenilor în ediția anterioară, neînvinși deloc pe teren în peste 30 de meciuri de campionat dar totuși nepromovați. 

La ce bun atunci campionatul pe serii a câte 10 cluburi, cu tur, retur și încă 3 faze tur-retur-tur în play-off, din moment ce prima clasată după 27 de runde, neînvinsă, nu poate fi sigură de promovare? Întrebare pe care ar adresa-o la o adică și Corvinul, care se impunea cu nu mai puțin de 15 puncte avans în sezonul regulat tur-retur anterior din Seria 9, dar rămânea tot în Liga 3.

S-ar putea trage concluzia că ar fi mai degrabă un sistem competițional atașat eșalonului terț valoric pentru a unge mașinăria de vot federală cu tracțiune la cluburile de umplutură și balast din play-out, generând ”balonarea” de la 80 la 100 de echipe, și nu pentru a servi criteriului sportiv, care în mod normal ar trebui să primeze. 

Iar un exemplu ar fi suficient, chiar din Seria 8, care are o constantă de la o toamnă la alta, Avântul Periam ultima și în octombrie 2021, ultima și acum, și nu oricum, ci învinsă cu 7-0 de liderul care nu promova în iunie în ciuda faptului că rulase imbatabil în întreaga campanie, mai numeroase fiind aceste grupări comunale ori din orășele pentru care nivelul Ligii 3 este nițel prea ridicat, aflându-se în cadru mai degrabă în virtutea ”balonării” palierului la o sută de participante, iar teza ar sta cu atât mai mult în picioare, și tot prin prisma aceluiași exemplu, reamintindu-ne că timișenii urcau în eșalonul terț fără baraj și fără a fi jucat decât o etapă în returul campionatului din Divizia ”D” în anul trecerii din liga a patra în cea de-a treia.

Ceea ce deconspiră și Asociațiile Județene de Fotbal, că au fost părtașe complice la mărirea și ungerea mașinăriei de vot a FRF, furnizând ”promovate” pe bandă rulantă, ale căror finanțatoare – administrațiile locale, să asigure sufragiul la urne, un vot pentru un loc, cu un câștig indirect neîndoielnic și pentru AJF-uri, ocrotite în contrapartidă ”de la centru”.

Nu-i răul răului Liga 3 în fotbalul românesc, sau mai bine zis modalitatea în care este abil manevrată pentru a servi și altor interese decât cele ale exercitării criteriului sportiv de competitivitate, dar anacronismul eșalonului terț este parte a pietrei de moară ce ține captiv potențialul de creștere al sportului în 11 în Carpați. 

Căci n-are cum să fie mai competitiv un campionat în care aceleași și aceleași echipe se tot întâlnesc sezon de sezon într-un cerc relativ restrâns, cum e cazul în Seria 8, arădean-timișeană, din contră, creând premizele plafonării și creșterii interției sale. Cu ce ar mai putea veni nou în mod special aceste formații pentru a se putea surprinde de la o ediție la alta? Mai degrabă ar ajunge să se cunoască reciproc ca pe propriul buzunar, să se sature una de alta, ba chiar să fie nevoite să dea ochi în întâlniri directe de 5 ori în aceeași campanie, cum a fost cazul calificatelor în play-off. Iar dacă Dumbrăvița și Giarmata și Ghiroda Vii s-ar fi calificat amândouă în finala barajului de promovare, atunci ar fi dat piept chiar de șapte ori într-un campionat.

Iar acesta este uriașul minus indus de fărămițarea Ligii 3 în multe ”ciuperci post-Stupid-19” cu câte numai și numai zece cluburi în componență. Nicio vină a tuturor protagoniștilor direct implicați în fenomen, degetul fiind îndreptat spre complicitatea la resortul ”loc-vot” la care se dedau administrațiile locale finanțatoare de la diverse grupări din țară, iar astfel se ajunge la aceeași concluzie a imixtiunii nocive și toxice a politicului în sportul românesc, căci respectivele administrații bineînțeles că au o anumită coloratură din spectrul circului cu mare, mare apetit să tot fie reales.

Este de fapt un lanț al slăbiciunilor, conform genialelor schițe și scenete caragialești, pentru că, dacă n-ar fi fost totul pervertit în asemenea hal în societatea românească postdecembristă prin emanarea unei așa-zise clase politice, de fapt pseudo-politice, căci despre politicieni și oameni de stat nici că poate fi vorba între nenumărații cefoși și analfabeți funcționali, atunci nici acest circ politic – lacom să controleze toate prâghiile cu putință – n-ar fi alterat și influențat înrâurirea fenomenului fotbalistic prin a zămisli certe sfere de influență și interdependență pe relația cu FRF. Iar ceea ce se uită și e trecut constant cu vederea în România, sau mai bine zis nici măcar nu se conștientizează astfel, ține de faptul că respectivii ”aleși” ai cetățenilor sunt doar niște vremelnici gestionari ai banului public din dările și contribuțiile oamenilor, așadar și având privilegiul de a decide strâmb în numele majorității înrâurirea fenomenului fotbalistic în eșaloanele sale mai mici, alte semințe rele colective – pentru cunoscătorii care știu despre ce-i vorba în marea schemă a lucrurilor cu plantarea relelor semințe, când de fapt cluburile sunt ”proptite” din avuția comună, și nu cum și-ar închipui varii dregători de prin primării și Consilii Locale, de parcă ar aduce bani de-acasă să ”țină” echipele, la câtă putere decizională au.  

”Culise” ale căror umbre și întinează imaginea Ligii 3, însă, așa cum e ea, coclită în unsoarea angrenajului ”un vot pentru un loc”, un rezervor electoral al FRF, FRF reales cu 272-0 la al ”n”-lea congres, își are meritele sale în a fi mediatizată pentru a pune în lumină activitatea celor direct implicați din punct de vedere sportiv în fenomen, captivi la urma urmelor la rândul lor metehnelor ”sistemului”. 

Și-atunci ne rezumăm la a consemna constant banala trecere monotonă a caravanei în suc propriu a Ligii 3, cu întâlniri între aceleași și aceleași formații constrânse limitării la un anumit ”țarc” geografic, repetitivitate ce nu le servește ci le subminează bunăstarea prin inerția sa, detrimentală creșterii organice a fenomenului în absența punerii față în față a unor stiluri diferite de joc, într-adevăr existente de-o parte și de alta a Carpaților, în lipsa cărora echipele nu mai sunt supuse unor noi firești provocări.

Iar caravana o va tot ține așa de la o campanie electorală la alta, răstimp în care fotbalul românesc în întregul său se va tot afunda cu osia Ligii 3 tot mai imersată în inerție, fotbal carpatin constatând daune tot mai mari de la un an la altul, de la vreun 0-4 al campioanei țării cu FK Crvena Zvezda până chiar și la eliminări ale laureatei cu alde Pyunik sau eșecuri ale vicecampioanei cu 0-10 tur-retur cu Silkeborg, Ze Ce Se Be, ori eșecuri ale naționalei acasă cu 0-3 cu Muntenegru.

Căci cine consideră că n-are absolut nici o legătură evidenta decădere a competitivității României pe plan internațional cu ceea ce se întâmplă la nivel intern chiar și pe palierul Ligii 3, ar face bine să mai rumege la legile universului, pentru a nu mai pomeni de importanța fiecărui detaliu care concură la întregirea puzzle-ului structurii sportului în 11 din Carpați, căci eșalonul terț nu este disociat de piramida competițională autohtonă, ci este parte a sa. Liga 3 are semnificația sa în angrenajul sistemului competițional intern, însă, folosită fiind cu scopul principal ascuns de a asigura prin cluburi ale sale cât mai multe voturi la ora alegerilor federale, este mai degrabă o neghină îngreunând rotirea angrenajului, decât un bob care să aibă darul de a crește de o natură organică întreaga ”schemă” a fotbalului mioritic.

Acestea fiind zise, revenirea la ”oile noastre”, cu încă o fațetă umbrită și susținând odată în plus teza nesustenabilității unui eșalon terț cu atâtea cluburi, înfățișată de exemplu prin apariția în cadru a unei nou-promovate din Divizia D care, fie și la acest nivel modest, a optat să umple rândurile lotului printr-o infuzie de jucători străini, și nici cea mai mică problemă cu sportivii de peste hotare, nici cu gruparea în sine dată drept exemplu, ACB Ineu din județul Arad, ci cu constatarea indirectă, din aceeași discuție legată de reculul fotbalului intern, ce ține de fondul numeric restrâns de jucători. Căci, dacă sportul în 11 mioritic ar mai crește tineri fotbaliști pe toate drumurile, atunci nu s-ar ajunge nici la exagerarea ca o proaspătă promovată din Divizia D să titularizeze mai mulți străini în meciurile de pluton ale bietei Liga 3.   

Va trebui însă probabil ca România să sufere vreo înfrângere ”supremă” cu ”tricolorii” săi, pentru ca, odată cu osul rupt, căci fotbalul intern oricum a ajuns deja cu cuțitul la os în planul competitivității sale, să efectueze în ceasul al XIII-lea vreo schimbare radicală în bine. Până atunci, cu acea speranță realimentată și care moare întotdeauna ultima, lecturează adversarii din 2023 în preliminariile Euro și din turneul final continental de tineret pentru care nu s-a calificat pe teren, ci din oficiu în calitate de gazdă a Euro U21, răstimp în care turmele divizionare continuă tot pe pantă în jos, la vale.   

La vale în primele 9 etape din Seria 8 cu 141 de goluri marcate dintre care 80 de către gazde în cele 45 de meciuri jucate, 18 fiind câștigate de localnici, 16 de vizitatori iar 11 încheindu-se la egalitate.

Fără remize în întâlnirile directe ale timișenelor, ci cu câte 3 victorii acasă respectiv în deplasare, pe teren propriu ale ghirozenilor – două și încă la zero, dar și a nou-promovatei Phoenix Buziaș, pe teren advers ale Pobedei – două, dar și a Ghirodei, care a obținut așadar maximum de puncte împotriva colegelor de întrecere din județ, în vreme ce ”bulgarii” șase iar cei din Buziaș, trei. 

Partidele directe inter-timișene revenind în atenție după nu mai puțin de 4 etape, vineri de la ora 15, odată cu CSC Ghiroda și Giarmata Vii – Pobeda Star Bîșnov pe ”Emilian Pavel”, în cadrul rundei a X-a, prima din retur, al cărei program e enumerat laolaltă cu ultimele rezultate și clasamentul la zi. 

Cât privește întâlnirile directe ale timișenelor cu arădenele, în balanță, victoriile fiind împărțite, câte șapte, alte 6 jocuri încheindu-se la egalitate. Iar terenul propriu n-a fost determinant, bănățenii câștigând de 4 ori acasă dar și pierzând de 3 ori, 3 meciuri încheindu-se cu remize, pe când pe gazoanele Aradului s-a consemnat exact același bilanț în disputele cu timișenii vizitatori, 4-3-3.

Ca o ultimă idee, mai sunt două fruntașe neînvinse după tur ale seriilor Ligii 3, precum Corvinul, și anume AFC Metalul Buzău, cu bilanțul 8 1 0 în Seria 2, respectiv prahoveana vecină CS Blejoi cu bilanțul 7 2 0 în Seria 5.

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 3 și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 + doi =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: