Listele! Incompatibilităţi la AJF Timiş, plină ochi de nereguli. „Cadou” membrilor afiliaţi, sau ce-nghit „votanţii” pe banii comunităţilor. E de demiteri clare ca lumina zilei la vraiştea din fotbalul celui mai mare judeţ al ţării, iar radierea de către tribunal a unui membru afiliat FRF, AMF Bucureşti, ar trebui a da serios de gândit

Nemulţumire este cuvântul de ordine în lumea fotbalului timişean la finele încă unui an în care insatisfacţia tot mai multora s-a amplificat la constatarea că, lăsându-şi loc de iluzii ale doritei schimbări la realegerea unor incompatibili în acte, s-au ales cu deziluziile schimbărilor în rău, stârnind „mămăliga” în fierbere a unei mase critice de-a-i înlătura într-o Adunare Generală Extraordinară despre care semnalam recent AICI pe înscăunaţii din 2018 prin falsuri. 

Cărora, părându-li-se normal a candida atunci fără pic de jenă în ciuda unor evidente nereguli la dosar, care erau de respins din start, aspiranţii neavând ce pretenţii să emită la neîntrunirea unui criteriu cheie, li se pare la fel de firesc şi-acum, căci neregulile atrag nereguli, să întreţină în fenomen o stare de fapt plină ochi de incompatibilităţi de tot felul la AJF Timiş.

Iar dacă s-ar respecta întocmai statutul şi litera regulamentelor, AJF Timiş ar fi… „în aer”, în sensul de-a nu putea a-şi organiza propriile întreceri la câte incompatibilităţi suprapuse ar constrânge-o a-şi recunoaşte incapacitatea de a pune în scenă competiţiile la acel nivel la care se preface a le pretinde cluburilor membre afiliate a se alinia la start, „în regulă”.

Listele incompatibilităţilor aruncând-o… „în aer”, de parcă n-ar fi fost de-ajuns incompatibilitatea realeşilor. 

„Cadou” membrilor afiliaţi – pentru a realiza ce-nghit nu altfel decât pe… banii lor dar şi din dările cetăţenilor variilor localităţi alocând un buget pentru fotbal – încuviinţând astfel a se complace într-un climat al compromisului cărora se fac părtaşi, fără cale de a îmbunătăţi şi însănătoşi fenomenul în cazul acceptării sale ca atare din inerţie.

I.

Nespus de inadecvat dar adevărat, pur şi simplu se găsesc în corpul observatorilor de arbitri ai AJF Timiş unii care nu au fost arbitri divizionari dar care sunt totuşi trimişi de Comisia Judeţeană de Arbitri şi observă şi la nivelul Diviziei „D”.

Nu au fost arbitri divizionari, încât se pun nişte întrebări din capul locului în cazurile lui Alexandru Balint, Gheorghe Ciobanu, Sava Coici, Gabriel Creţu, Mircea Filievici, Gheorghe Gril – legat şi de o suspendare pe viaţă, Kiss Adrian, Laurenţiu Marian, Caius Miloşoni, Adrian Onica, Alexandru Rupp, Graţian Todorescu, Pavel Velcotă şi Alimpe Velcotă. 

Cum să şi fi trimis de CJA Timiş, darmite să mai şi încasezi un barem, dacă ai arbitrat cumva la nivelul scăzut al eşaloanelor 5-6, la „Judeţ” şi „Promoţie”, fără a fi activat pe plan divizionar, măcar în Divizia „D”!?

Ce poate fi oare insuflat ca expertiză şi experienţă dinspre non arbitri divizionari tinerilor arbitri pe care îi observă? În sensul de a-i povăţui, a-i îndruma şi corecta, de-a le îmbunătăţi prestaţia? Din moment ce ei înşişi arbitrau cândva cel mult la nivelul Ligii 5. Nivel scăzut la care cine oare să-i fi şi observat, încât să aibă ceva relevant de învăţat în sensul de a transmite mai departe?

Poate eventual un „Citeşte şi dă mai departe!” din mână-n mână listele de mai jos între membrii afiliaţi, cluburi tot achitând şi-achitând „nota de plată” unor vectori conecşi jocului în sine, asta-n condiţiile în care-n fotbalul timişean totuşi se mai activează măcar într-un singur caz, dacă nu chiar în mai multe fără barem un vestiar la teren. Şi-am zis… barem.

Nevoi ale participanţilor existând cu duiumul dar „omologările” fiind bifate fie şi-aşa, fiind net mai simplu pentru AJF Timiş a închide ochii, decât să se autosesizeze din start în sensul îmbunătăţirii bazei materiale a celor în suferinţă, care ar fi la-ndemână pentru cei din Pop de Băseşti la „purcoiul” de încasări dintr-un an, mană nu din înalturi, ci din dările… membrilor afiliaţi.

II.

O mult mai stufoasă listă a incompatibilităţilor e cea a delegaţilor de joc, dar şi a observatorilor de arbitri şi chiar arbitrilor asistenţi, care sunt însă implicaţi totodată pe de-altă parte şi-n diverse Comisii ale AJF Timiş, ceea ce-i plasează într-o vădită incompatibilitate.

Care va să zică sunt delegaţi la un joc, eventual cu inevitabilele probleme induse tocmai pe fondul climatului general din fenomen, întreţinut de însăşi nerespectarea în general a statutului şi literei regulamentelor de către nimeni altcineva decât AJF Timiş, iar peştele într-adevăr de la cap se împute – nefiind doar o simplă zicală, dar tot respectivii şi ajung a judeca speţe în cadrul Comisiei de Disciplină, fiind vorba de nu mai puţin de 5 incompatibilităţi strict în cazul acestei comisii.

Despre ce fel de separaţie şi obiectivitate se poate vorbi, şi câtă echidistanţă poate exista, din moment ce natura umană este subiectivă prin firea lucrurilor!?

Iar lista e chiar a naibii de lungă, Comisia Juridică având drept membru un observator de arbitri, pe Sorin Cristian Caia.

Comisia de Disciplină având în componenţă un cvintet al delegaţilor de joc, între care chiar până şi un vicepreşedinte de comisie, Claudiu Păsculescu, pe când Florian Iulian Mierea, Ilie Dumbravă şi Gheorghe Ilici sunt membri ai comisiei în cauză iar Traian Dejeu secretar.

Alţi delegaţi de joc şi-n Comisia de Competiţii, şi-anume Paia Pecarov în calitatea sa şi de preşedinte al acesteia, iar Alexandru Nagy şi Eduard Petran drept membri.

Un membru al Comisiei pentru Statutul Jucătorului, şi-anume Ionel Bolog, este şi delegat de joc, iar arbitrul asistent Denis Mihăescu este şi component al Comisiei de Apel. Tot arbitru asistent dar şi membru de comisie fiind şi Alin Botaş în Comisia de Recurs, Cătălin Botaş fiind implicat atât ca observator de arbitri şi vicepreşedinte al Comisiei Judeţene de Arbitri, dar şi-n Comisia de Omologări.

Ori în fiecare comisie ar trebui de fapt să activeze măcar câte un jurist, însă numai şi numai unul singur şi există la câte comisii deţine AJF Timiş, şi-anume Romeo Urechiatu, un consilier juridic întregind ca membru CJA Timiş.

Aşadar se stă-ntr-un… picior dar incompatibilităţile sunt pe de altă parte cu duiumul, în condiţiile în care „Comisiile” ar trebui de fapt alcătuite din foşti conducători de club ori ex-arbitri. 

Dar acesta-i efectul „expedierii la plimbare” a atâtora şi-atâtora care-ar fi putut îmbogăţi şi conferi plus valoare activităţii AJF Timiş, prin expertiza lor în regim de cunoaştere şi competenţă cu darul experienţei, mai convenabilă fiind însă factorilor de decizie – din proprii interese neavând de-a face cu binele fenomenului în sine – restrângerea cercului celor veghind la ceea ce s-ar presupune a fi derularea benefică a lucrurilor, care bineînţeles că implicit nu decurg cum s-ar cuveni, şi nici n-ar avea cum, fie şi dacă restrânsul cerc ar fi al unor brici competenţi responsabili, ceea ce nu-i nici pe departe cazul.

Iar asta „pe barba” şi portofelul membrilor afiliaţi, cei pătimiţi dar meritându-şi soarta, o masă critică trezindu-se însă pare-se în faţa realităţii factuale obiective, care nicidecum nu-i surâde. 

Există însă complicităţi şi din partea unor cluburi, un exemplu, apropo de Alin Botaş – implicat atât ca arbitru şi asistent la Divizia D Timiş cât şi ca membru în Comisia de Recurs, survenind dinspre AS Recaş în cursa promovării din „Judeţ”, în cursul căreia Alin Botaş completa foaia de joc a celor din Orăşelul Vinului, pe care o şi semna, ori n-ai aplica semnătura pe un asemenea înscris altfel decât în capacitate de delegat de joc. 

Într-adevăr, în ediţia trecută de campionat a ligii a V-a judeţene sub egida AJF Timiş, cel din Comisia de Recurs dar totodată şi arbitru activ lua loc pe banca de rezerve a grupării recăşene şi figura în raportul de arbitraj, şi delegat de echipă dar şi-arbitru activ cu tot cu rol de membru în „Comisii”, conturându-se o altă incompatibilitate.

Iar după cum se observă, Alin Botaş figurează întocmai înscrisurilor Gruppo Select de pe AJF Timiş ca fiind atât preşedinte cât şi organizator de competiţii la trupa arbitrilor, cea din liga a VI-a „Pronoţie”.

La care, negru pe alb, apare nu doar Alin Botaş drept preşedinte şi organizator de competiţii, dar însuşi… secretarul general al AJF Timiş, Ionel Poclid, ca… antrenor secund.  

Ce „secund” o fi şi ce legitimaţie de antrenor o fi având pentru a lua loc pe banca trupei „fluieraşilor”, Gruppo Select, mai greu de precizat, dar urmaşul lui Florian Mierea în şefia AJF Timiş mai presta la cei de liga a VI-a şi ca delegat de echipă. 

Girate fiind astfel, dinspre conducerea asociaţiei judeţene, alte nereguli derulate prin intermediul respectivei trupe, care, dacă tot „îşi făcuse echipă”, în loc să confere exemple de corectitudine şi conduită în competiţii, pentru creşterea credibilităţii şi aprecierii corpului de arbitraj, recurgea dimpotrivă la practici determinând adversarii până şi a concluziona că „nu-şi are rost contestaţia”, ştiind cu cine s-ar pune.

De notorietate devenind de exemplu girarea neregulii activării „pe fals” de către însuşi preşedintele AJF Timiş, care, în plin meci Gruppo Select – LPS Banatul, de faţă cu alţi privitori, i se adresa încurajator, „Bravo Matiş!”, tânărului arbitru legitimat de fapt la un club divizionar activând atunci sub egida FRF, şi-anume CS Phoenix Buziaş – în Liga a III-a, încât până şi atacantul „sub acoperire” îşi îndesa fesul pentru a nu fi deconspirat. 

Lăsând la o parte o întreagă discuţie – pusă la vremea aceea pe tapet de către Sporttim, în ceea ce priveşte implicaţiile unei eventuale accidentări a jucătorului legitimat la clubul de Liga a III-a în timp ce apărea „pe fals” trei eşaloane mai jos. Problema ţinând în schimb de girarea de către însuşi şeful fotbalului din Timiş a unei iregularităţi în sine, cât de poate de inacceptabilă, a „jocului pe fals”, iar faptul că medicii sunt actualmente rezervaţi în ceea ce priveşte evoluţia stării de sănătate a lui Răzvan Ionilă – internat de săptămâni la ATI după ce i se făcea rău jucând tot după aceleaşi canoane în acelaşi eşalon, menţine lupa deasupra AJF Timiş.

Care n-are nici cea mai mică bătaie de cap în a curma flagelul apariţiilor pe fals în eşalonul al şaselea, între alte flageluri precum cel al emanaţiei „echipelor a treia” aidoma ciupercilor după ploaie, aşa cum şi fel de fel de aşa-zişi antrenori fără har, chemare, vocaţie şi înclinaţie au răsărit precum ciupercile după ploaie drept „mentori” ai micuţilor.

III.

O listă ceva mai scurtă a incompatibililor e cea a arbitrilor activi din cadrul Comisiei Judeţene de Arbitri, şi te şi poţi întreba ce s-a ales de arbitrajul lugojean din moment ce coordonarea arbitrilor pe zona estică este încredinţată lui Ioan Copaci ca membru al CJA Timiş, arbitrul George Roman fiind membru al CJA cu rol în delegările arbitrilor şi responsabilităţi ţinând de pregătirea lor fizică şi testarea, dar şi responsabil cu şcoala de arbitri, iar Claudiu Gaitin membru responsabil cu pregătirea fizică şi testarea arbitrilor, Daniel Vărzan membru implicat în delegările arbitrilor şi statistică a CJA, iar nu în ultimul rând Roxana Humiţă Cismaş Malac, fiică a preşedintelui AJF Timiş, pe post de membru responsabil cu arbitrajul asigurat de femei.

Subcomisia de arbitri lugojeană pe mâinile unui antrenor de copii la CSM Lugoj care la obţinerea categoriei I beneficia de susţinerea lui Lazăr şi Tonenchi, căci altfel, în mod normal şi conform cerinţelor de la acea vreme, nu putea fi adjudecată în absenţa absolvirii liceului şi a diplomei de Bacalaureat, ori Copaci se limitase la 10 clase plus profesionalul. Şi iată-l antrenor – arbitru activ – membru CJA Timiş – şef de subcomisie Lugoj.

Mai mult, drept un sugestiv exemplu al dublului standard aplicat de CJA Timiş, în sensul că „unii sunt mai egali decât alţii”, uniformitatea nefiind aşadar un aspect pare-se de luat în considerare de către Comisia Judeţeană de Arbitri, 2 colegi ca antrenori în sectorul juvenil la CSM Lugoj erau trataţi diferenţial, căci în timp ce Ioan Copaci era delegat la meciuri de Divizia D Timiş, Bogdan Chiorpec nu era în schimb delegat şi în cele din urmă şi avea a renunţa, deşi la un moment dat şi făcea parte dintr-o brigadă de arbitri timişeană ca parte a unui schimb de experienţă cu omologi dintr-o regiune de frontieră din Ungaria. 

Şi-astfel s-a ajuns ca antrenorul de copii-arbitru nu cu prea multă şcoală Copaci să efectueze delegările la ligile inferioare ale subcomisiei lugojene de arbitraj, pe când colegul său de activitate la centrul de copii şi juniori al alb-albaştrilor, Bogdan Chiorpec, să nu mai activeze în corpul de arbitri, paradoxal, deşi tatăl său, Sorin Chiorpec, activase ca secretar al subcomisiei de arbitri lugojene, responsabil cu delegările.

Sau alte şi-alte pierderi ale fotbalului timişean în ceea-ce priveşte observarea, delegările, arbitrajul – lăsându-se de fapt acum 4 ani şi ex-arbitrul divizionar „C” Răzvan Drăgoi, aşadar tot un „divizionar”, dar pe de-altă parte incompatibilităţi peste incompatibilităţi.

Girate însă chiar de mai marii AJF Timiş, de exemplu de către secretarul general al asociaţiei, Ionel Poclid, fără a bate o pleoapă ci imortalizându-se cu Ioan Copaci, în loc de a se sesiza că antrenorul de copii totodată preşedinte al subcomisei de arbitri lugojene, în cadrul căreia efectuează delegările la „Judeţ”, „Promoţie” şi-aşa mai departe, la nivel juvenil, este totuşi trimis de către CJA Timiş a arbitra meciuri din Divizia D Timiş în condiţiile în care activează la secţia de fotbal a CSM Lugoj iar în liga a IV-a judeţeană evoluează totuşi şi contracandidate la promovare ale celor de pe Timiş. 

IV. 

Pe de altă parte, cu zecile e din păcate lista foştilor arbitri divizionari care nu activează din diferite motive în corpul de observatori de arbitri al Comisiei Judeţene de Arbitri Timiş, şi-ntr-adevăr se comite întreţinerea unui păcat, inacceptabil în cazul fenomenului fotbalistic din totuşi cel mai mare judeţ al ţării.  

Fiind vorba despre ex-arbitri de Liga 1 şi ai altor paliere competiţionale pe plan naţional, Liga 2 şi Liga 3, care nu activează totuşi în corpul de observare la nivel judeţean, considerându-se poate că nu e necesară expertiza lor.

Ori nu tocmai de cei cu experienţă şi integritate a verticalităţii ar fi nevoie pentru a-i observa şi îndruma pe tinerii arbitri? Care, oare, de ce fel de ghidaj au parte?

Şi se poate lesne deduce din simplul fapt că nici măcar nu se mai solicită întocmirea rapoartelor de observare, ceea ce sugerează explicit măsura decăderii standardelor ce s-ar cuveni – una substanţială, standarde pur şi simplu târâte în derizoriu prin acceptul asigurat trimişilor de a activa „cu palma-n fund”.

„Fluenţă” mână-n mână cu „întoarcerea privirii” de la actul arbitrajului, compromis al complicităţii convenabil părţilor interesate, ducând la raportări din vorbe şi pe ochi frumoşi, într-o simplificare lezând însă tocmai interesele „cotizanţilor”, aceleaşi cluburi membre afiliate. 

Nefiind însă mult de mirare adoptarea modelului „palmei în fund”, din moment ce scopul în sine al delegării a fost pervertit limitării la încasarea baremului, în mod cert nemeritat în condiţiile neîntocmirii raportului, un ban nemuncit, dar totuşi achitat de plătitorii anuali ai taxei de membri afiliaţi. 

Iar asta şi din cauza leneviei intelectuale din „noul stil de viaţă”, unul cert, sigur şi precis al post-gândirii, care a degenerat încet şi sigur specia la stadiul uneia tot mai mult incapabilă a se concentra în actul scrierii, decuplată fiind treptat de tâlcul lecturii, al cititului antrenând supleţea mentală şi capacitatea intelectuală. 

Care va să zică pe de-o parte expertiza unora precum Gheorghe Cutean, Ioan Korek, Călin Vuc, Marius Petcu, Valentin Igna, Ludovic Uihely, Ilie Buna, Tiberiu Laioş, Marcel Haneş, Olimpiu Simianschi, Orlando Trandu, Ioan Mureşan, Uţă Popa, Ionuţ Juravle, Romeo Urechiatu, un alt jurist – Claudiu Galu, Virgil Luca, Florin Parlea ori Flavius Damaschin, dar nu numai ei, n-ar mai fi necesară în viziunea factorilor de decizie cu hăţurile destinelor fotbalului timişean în mâini.

Însă pe de-altă parte cu îngăduinţă li se acordă… mână liberă şi-unor incompatibili „cu palma-n fund” în ale întocmirii rapoartelor.

Îngăduinţă detrimentală fără doar şi poate binelui organic al fenomenului, respectării întocmai a literei regulamentelor sale.  

La care ce pretenţii mai pot şi avea cei „cu pâinea şi cuţitul” în a adopta poziţia intransigenţilor pe la „Comisii”, aplicând varii sancţiuni care mai de care mai dăunătoare pe pielea participanţilor pretinzându-li-se a fi „şnur”, dacă însăşi AJF Timiş e îngăduitoare în raport cu propriile standarde potrivnice respectării regulamentelor!?

Sau poate îi scutesc pe încasatorii de barem de întocmirea rapoartelor, „Ura şi la gară!”, nu doar pentru a-i menaja de scurta la mână, ci pentru a le camufla eventualele limitări, evidente în cazul mai multor cooptaţi pentru umplerea rândurilor, de exemplu despre Ruşeţ, dintre aşa-zişii „liberali”, ştiindu-se… „calamitatea” de la clubul „Municipalului”, făcându-i până şi pe protectorii sătui să nu ştie cum să scape mai rapid de acesta. 

Şi nu sunt căutate noduri în papură, doar constatându-se lepădarea de normalitate.

Nemaiînfăptuindu-se ceea ce s-ar cuveni conform literei regulamentelor şi-n special în favoarea binelui fenomenului, a sănătăţii sale, periclitată în lipsa credibilităţii conferite de aplicarea unor principii etice clare, în spirit de fair-play, şi nu doar declarativ, de faţadă. 

Dar absolut totul pleacă de la conştiinţa spirituală, în mare suferinţă într-o continuă creştere, generând mentalitatea defectuoasă – şi totodată cel mai greu de schimbat, care obturează voinţa schimbării radicale în bine din rădăcină. 

O incompatibilitate, la atâtea… incompatibilităţi.

V.

La întrebarea legitimă „ce vine din urmă?”, şi-un altfel de răspuns sub forma listei cu delegaţii de joc ai AJF Timiş peste limita permisă de vârstă, cea de 70 de ani, care n-a fost stabilită doar într-o doară, delegaţi propriu-zis în… ilegalitate, îngăduită de forul judeţean într-o altă trântă cu propriile regulamente de funcţionare. 

Şi-atunci ce credibilitate să mai şi aibă factorii de decizie încuviinţând atâtea şi-atâtea compromisuri!?

Şi nu-i deloc ca şi cum n-ar avea variante, soluţii, alternative. Dimpotrivă. 

Dar preferaţi sunt în cercul micşorat al celor de pe-atâtea şi atâtea liste de incompatibilităţi „manevrabilii” încuviinţând complicitar starea de fapt şi complăcându-se a se face părtaşi compromisurilor la urma urmei şi de ordin moral, dintr-un mai mic sau mai mare interes.  

În ceea ce-i priveşte strict pe septuagenari, Teodor Moţiu reprezintă generaţia 1950, Alexandru Onaca 1951, la fel şi Florian Mierea, iar Ionel Bolog 1952 şi Ioan Lăzărescu 1954, pe când Costică Candet 1948 iar Nicolae Hossu 1946, în pragul împlinirii în luna ianuarie a nu mai puţin de 79 de ani.

Şi mulţi cu sănătate înainte! 

Fiind însă vorba despre un aspect de principiu, în sensul că AJF Timiş încalcă fără doar şi poate şi-n aceste speţe propriile stipulări.

Şi-atunci cum îşi şi pot permite oarece „lătrăi” în pustiu în linguşeala lor pentru „autoritate” şi „putere” a lansa incalificabile derapaje publice la adresa unuia ca Iosif Canea, net mai „verde” şi capabil a sintetiza pentru cititori activitatea din eşaloanele „fotbalului mic”, asociindu-l „expirării” şi altor aberaţii!? A fost nevoie de sesizarea Poliţiei pentru ca asemenea agresori să fie temperaţi.

Iar de exemplu în cazul lui Ionel Bolog e vorba chiar despre o dublă incompatibilitate, şi din punctul de vedere al faptului că activează atât ca delegat de joc cât şi în Comisia pentru Statutul Jucătorului. 

Iar apropo de vârste, Iulian Spătaru, născut la 6 aprilie 1954, tocmai şi-a încheiat activitatea de observator de arbitri la nivel naţional din partea CCA, ca trimis aşadar al FRF, şi-având în vedere atingerea limitei de vârstă, de 70 de ani, ar trebui pe cale de consecinţă s-o încheie şi pe plan judeţean.

Iulian Spătaru, un ex-arbitru asistent la nivelul primei ligi, chiar şi-a încheiat cariera de observare în cadrul CCA, la nivel naţional, dat fiind împlinirea a 70 de ani, iar ceea ce e valabil la nivel naţional ar trebui a fi aplicat şi pe plan judeţean.

Rămânând însă de văzut, la modul cum sunt aplicate regulamentele, adesea după ureche şi neţinându-se cont de stipulări, încât nici nu era prea mult de mirare că, deşi în activitate la Biblioteca Universităţii Politehnica Timişoara, Iulian Spătaru mai era trimis ca observator de arbitri la jocuri ale Politehnicii, cei cu delegările generând implicit un conflict de interese, drept altă formă a… incompatibilităţii.

Sărind în ochi pe de-altă parte aspectul că-n vreme ce septetul septuagenar este acceptat de către AJF Timiş, un fost fotbalist secund divizionar şi chiar candidat la şefia asociaţiei, ex-ceferistul Gabi Stoicovici, a fost „tras pe linie moartă”, delegaţi de joc la eşaloane superioare precum Livian Hotico – implicat la un moment dat la AJF, şi Nicuşor Tanasoglu – şi ex-jucător prim-divizionar, fiind şi-aceştia trecuţi cu vederea în ciuda competenţei indiscutabile, foarte stăpâni fiind pe statute şi regulamente, dar şi eronat percepuţi drept „contrarevoluţionari” pe relaţia cu forul judeţean, fără a deduce însă cei din Pop de Băseşti că nimeni nu s-ar vrea „contrarevoluţionar” dacă nu s-ar fi iscat inadecvat întreaga revoluţie – sâmbure al problemei, purtată încet şi sigur după 2018 de Malac&Co, amplificată fără a solicita acordul şi făr-a da socoteală, netransparent şi tot mai puţin credibil, până-ntr-acolo încât şi baremurile ce urmau a fi încasate tocmai de către alde salariaţii ajefişti Malac ori Poclid erau majorate peste vară. 

Iar dacă e să ne luăm de-a binelea după statutul şi regulamentele fotbalistice în vigoare, conform acestora, căci nu de către Sporttim au fost întocmite, atunci, apropo de un alt septuagenar dintre delegaţii de joc, şi Alexandru Onaca trece o anumită linie, stipulat fiind explicit că trimişii forurilor fotbalistice la meciurile oficiale organizate sub egida lor nu pot activa în paralel şi prin a semna consemnări publicate în spectrul jurnalistic având drept subiect tocmai informaţii diseminate din fenomenul în care e implicat. Alexandru Onaca fiind însă de fapt „mic copil” în această dualitate, activităţi ajefiste plus scrieri despre întrecerile ajefiste, faţă de Dorin Micşa – în mare, mare culpă prin prisma Codului de Etică al FRF, dar nonşalant la două capete, şi activând pentru AJFT dar şi-n platoul de emisie al unui post local.

Însă, pentru AJF Timiş totul pare a fi „fluent”, dă-i „să meargă” în stilul „şi-aşa” în ţara lucrului cică „bine făcut”, doar baremul să curgă, de la mai marele forului judeţean şi până la cel mai trecut cu vederea dintre incompatibili. Într-o cârdăşie a neregulilor pe pielea membrilor afiliaţi, „cotizanţi” de serviciu. 

Orice fiind însă posibil din moment ce însuşi cei care ar trebui să vegheze la respectarea statutului şi regulamentelor, întru buna şi corecta desfăşurare a propriilor competiţii, sunt din capul locului cu musca pe căciulă, incompatibili cu rolurile pentru care au candidat şi au aspirat la voturile cluburilor membre afiliate, din moment ce stipulări cât se poate de clare pe relaţia cu validarea dosarului de candidat erau neîntrunite, ceea ce i-ar fi descalificat în mod normal încă din startul cursei. 

Minimum 2 ani într-o funcţie de conducere din organigrama în înscrisuri, legală şi astfel explicitată a unui club, sau doar din vorbe, pe ochi frumoşi ori chiar în baza variilor falsuri!?!

Propriu-zis, mai toţi factorii de decizie din actualul cerc al întreţinerii compromisurilor generând nemulţumirea n-aveau de fapt drept de candidatură în alegeri, nici neavând în consecinţă ce să caute în post, „în aer” fiind. 

VI. Cei mai „mari”… incompatibili

Majoritatea conducătorilor, Malac, Poclid, Ghiciulescu, Trancă neavând la dosarul de candidatură acte doveditoare ale cluburilor prin instanţe judecătoreşti ca implicaţi în roluri de factori decizionali în organigrama grupărilor, conform stipulărilor cât se poate de explicite, şi cu un termen minim de implicare de 2 ani. 

De unde şi trezirea la realitate a unor membri afiliaţi edificaţi că regimul reales în 2022 aduce fără doar şi poate cu-aceeaşi „Mărie cu altă pălărie” a mandatelor lui Dănuţ Laţa, starea de fapt fiind oarecum îmbunătăţită dar reflexele unor vechi obiceiuri perpetuându-se de la sine.

De unde şi gândul încolţit între membri afiliaţi de a anunţa Adunarea Generală Extraordinară a AJF Timiş cu intenţia demiterii aleşilor, demiteri clare ca lumina zilei la vraiştea din fotbalul celui mai mare judeţ al ţării, radierea în septembrie de către Tribunalul Bucureşti a unui membru afiliat FRF, şi-anume AMF Bucureşti – aspect semnalat la vremea aceea de Sporttim, şi citiţi AICI, trebuind în mod normal a da de gândit.

Şi tot dinspre alţii de prin ţară, de lecturat AICI cum se pune adecvat problema cu responsabilitate de către foruri judeţene exersând cu seriozitate transparenţa, şi nu fuga după baremuri umflate într-o înconjurare cu yes-men.

Vraişte din „ciocul vestic” neexcluzând eventualitatea ca asociaţii şi cluburi să n-aibă de fapt actul constitutiv, dar să figureze ca şi cum ar fi legitime, nenumărate putând fi de fapt, luate la bani mărunţi, neregulile din bătătura dominată şi controlată de AJF Timiş.

Şi-ar spune unii că exagerăm şi plicitisim prin repetitivitate, dar cât se poate de sugestivă în privinţa osificării unora în fenomen, indiferent cât de… incompatibili ar fi de fapt, fofilându-se din vremea mandatelor lui Laţa în cele ale lui Malac, şi drept dovadă a „moştenirilor” adoptate, moşteniri şi… moşteniri, e continuitatea unui „recrut” iniţial pe post de preparator în de-ale gurii al fostului conducător din Pesac cu deceniile în fruntea AJF Timiş, în condiţiile în care Dejeu chiar n-avea pe-atunci nici în clin, nici în mânecă cu fotbalul, ca jucător, antrenor, conducător sau arbitru ori observator, dar ajungând totuşi în bolta peste ani, ignorând litera regulamentelor şi încălcând-o, a face injust pe intransigentul cu unicul cronicar la un meci al Diviziei D Timiş, Iosif Canea, pus pe nedrept într-o situaţie ingrată la terenul Săcălazului.

Cei lipsiţi de transparenţă şi credibilitate arogându-şi luxul de-a-şi alege ţinta convenabilă a limitărilor şi ignoranţei lor.

Fără a fi conştientizat decidenţii din fenomen că nu şi-ar fi atras nicidecum critici dacă ar fi asigurată în termeni optimi administrarea activităţii „fotbalului mic” – pentru care sunt învestiţi întru adecvata sa gestionare, şi nu pentru a se erija în încasatorii a peste o jumătate de milion de lei anual de la membrii afiliaţi în condiţiile în care copii şi juniori tot în ploaie se echipează până şi-n ziua de azi în lipsa unor vestiare ici-colea, stare de fapt în vederea îmbunătăţirii căreia nu sar în ajutor aşa cum s-ar cuveni.

Iar dacă factorii de decizie închid ochii la neregulile din fenomenul fotbalistic judeţean cu îngăduinţa celui simţindu-se în culpă – pentru că ei înşişi s-au înscăunat în baza unor falsuri peste falsuri, în schimb menirea actului jurnalistic e cu totul alta, neconştientizată de către alde Dejeu, Ghiciulescu jr. ori Malac, trecuţi ulterior la „represalii” total nejustificate în preajma terenurilor, absolut inacceptabile.

Cât despre „ospitalitatea” din pragul sediului din Pop de Băseşti, lăsată deceniul acesta cu intervenţia Poliţiei, deloc de mirare, dacă ne reamintim că pe-acolo „Asociaţia bunului gospodar” se confrunta şi cu incendiul.  

Şi de ce n-ar fi oare într-atât de tăioşi în a curma din rădăcină metehnele din sectorul juvenil timişean pe marginea căruia se deplânge din partea părinţilor inacceptabila stare de fapt a injuriilor, condiţiilor şi experienţelor neplăcute cu care se confruntă arbitri în formare!?!

Drept un alt motiv în sine de demitere, ca urmare a evidentei incapacităţi de administrare a activităţii şi de îmbunătăţire a climatului acesteia. Cât despre demisiile de onoare, de unde şi-atâta onoare!?!

Atâta tot, că părinţii şuşotind pe la colţuri tot a nemulţumire n-au şi drept de vot ca membrii afiliaţi, dar corul nemulţumiţilor pe mai multe voci e de fapt chiar mai larg, fie şi murmurându-şi insatisfacţia la cele constatate. 

Dar cine să şi pună lucrurile la punct, din moment ce realeşii în 2022 păşeau fals cu stângul în 2018?

Ori din moment ce data întregistrării clubului din Cerneteaz, conform sentinţei publice dată de Judecătoria Timişoara, mai exact 30 octombrie 2017, este mult mai recentă decât înscrisul în baza căruia actualul preşedinte reales Malac candida iniţial în 2018 cum că ar fi fost vicepreşedinte al Unirii, şi care înscris consta de fapt într-o confirmare în acest sens din partea… galeriei echipei, datată din… 16 august 2010, este cât se poate de evident că nu exista în actele clubului oricum neînregistrat la acea dată un înscris doveditor oficial al implicării acestuia în organigrama grupării, al cărei prim act juridic apărea abia în… 2012. 

Iar de la a candida în baza unui înscris oarecare şi nu a unui act doveditor în raport cu cei minimum 2 ani de conducere într-un club, respectiv de la a câştiga şi-apoi a recâştiga mai mult sau mai puţin detaşat alegerile, Romeo Malac a ajuns în doar câţiva ani la a mări estival fără supunerea la vot din partea membrilor afiliaţi a baremurilor de care oricum beneficia şi pân-atunci în condiţiile în care activa şi ca delegat de joc, nu doar ca salariat al AJF Timiş, deşi, pe-deasupra, e remunerat din banul public în cadrul Consiliului Judeţean Timiş pe relaţia cu administrarea arenei emblemă a oraşului, mai convenabil lăsată de izbelişte sub lacăt, când de fapt, în cazul unei bune administrări a acesteia, ar fi servit cu utilitate şi-n continuare nevoilor de moment ale fotbalului local, şi „ruginind” în consecinţă mai puţin. 

Napoleon Bonaparte era recunoscut pentru capacitatea sa de a întreprinde mai multe activităţi în paralel, şi este cel puţin discutabil cum este capabilă o persoană care a absolvit Bacalaureatul cu o întârziere aproape cu zecile de ani să asigure prestaţii de calitate într-un cumul reunind responsabilităţile şefiei Comitetului Executiv al AJF Timiş – ca preşedinte al asociaţiei, completate cu… autodelegările la jocuri din fotbalul judeţean, şi gospodărirea din cadrul unei administraţii a Consiliului Judeţean Timiş, în plus cu delegaţii din partea CJA la nivelul Ligii a II-a pe plan naţional.  

Interesul păstrării unui cât mai ferm dar şi comod picior în prag pe scena secundă a FRF, ca delegat de joc, fiind într-atât de mare încât şeful AJF Timiş ar fi perceput drept o încurcare şi chiar ameninţare a socotelilor sale pe relaţia cu delegările până şi eventuala… promovare a timişenilor de la CSC Ghiroda şi Giarmata Vii în Liga a II-a, ceea ce indică fără dubii că fie şi reuşita fotbalistică a unui club bănăţean din „ciocul vestic” – judeţ avid de asemenea necesare ascensiuni, n-ar fi avut trecere prioritară în raport cu tendinţele propriei traiectorii pentru CJA.

Încât puţin de mirare că preşedintele AJF Timiş nu-i binevenit oaspete la „Emilian Pavel”. 

Şi totuşi, binevenit a fost pe de-altă parte adoptat în luntrea în derivă a urmaşilor Brătienilor răsucindu-se neîndoielnic în mormânt la ruşinea naţională care-a devenit dintr-atâtea puncte de vedere PNL, care va să zică în plus şi traseist politic dinspre PSD, dar puţin de mirare, la blatul curat-murdar al celor două doctrine neavând nimic în comun ca lovitură de stat mascată sub forma diversiunii „comasatelor” din primăvară, la aşa-zisele „alegeri”, locale plus parlamentare. 

Umbrela galbenă a aşa-zişilor „liberali” ţinându-i-o prorectorul UVT, Bunoiu, mână dreaptă a rectorului-deputat Pirtea, reales întru continuitatea rectoriei prin corespondenţă. Despre gorjeanul Bunoiu fiind de reamintit că trâmbiţa exclamativ cu o grabă suspectă pe reţele de socializare reuşita obţinerii de către CSU UVT a unor medalii de aur pe linie la badminton, dar fără a sufla nici o vorbă, cum s-ar fi cuvenit de la sine în spirit de fair-play şi studenţesc, că respectivele titluri erau asigurate fără excepţie de sportivi bucureşteni antrenându-se doar în capitală şi activând pentru grupările lor locale de bază, pe când la timişoreni apăreau doar cu totul punctual ca dublu legitimaţi. Fără a deduce Bunoiu că cei implicaţi în fenomen şi cunoscătorii acestuia ar putea ridica pe bună dreptate din sprâncene. Dar nimic nu poate atenua pornirea imbold a unora de a-şi impresiona semenii, de a-şi augmenta imaginea, indiferent de modalitatea de atragere a unor foloase necuvenite. Încât, că şeful AJF Timiş a ajuns şi aşa-zis „liberal” în sfera „universitarilor”, în traseismul de la „roşii” la „galbeni”, este pe undeva firesc, fair-play-ul nefiind apanaj al membrilor de partid.

Nefiind clar dacă şi secretarul general al „Asociaţiei” a îngălbenit roşul, ceva mai sigur fiind că a plimbat ploconul la „Marea Poartă” de pe Dâmboviţa a aşa-zişilor „social-democraţi”.

Secretarul general al AJF Timiş candidând după ce activase ca angajat al FC Politehnica Timişoara, conform unei adeverinţe atestând că lucrase pe baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în funcţia împănat denumită de şef departament informatică, iar vorba-ceea,  dacă sunt IT-istul tău, sunt şeful tău, util în completarea înscrisurilor de pe pagina online a forului judeţean.  

Ciprian Trancă, vicepreşedintele AJF Timiş, candida în 2018 prin a flutura titulatura de „director sportiv” la o divizionară „D” Timiş, CS Cocoşul Orţişoara, al cărei delegat al echipei şi era, dar chiar şi rolul de director sportiv, să fi fost acesta, nu reprezenta o funcţie din organigramă asociată luării deciziilor, cât despre înscrisurile statutului celor de la nord de Timişoara, mister absolut „la sertar” de ani de zile, încât suspect e cât de scump la vedere ar fi. Şi de ce oare? Căci, nu-i aşa?, n-ar fi nimic de-ascuns.

Un alt vicepreşedinte, lugojeanul Ghiciulescu, fiul lui tata, a scos-o din joben c-ar fi fost vicepreşedinte al AS Tapia din 24 iunie 2005, dar conform Judecătoriei Lugoj gruparea nici n-a existat, iar conform Registrului special al asociaţiilor şi fundaţiilor din 1990 şi până la finele lui octombrie 2019 nu figurează ca fiind înregistrată, aşa încât, pe de-altă parte, cum ar fi şi funcţionat totuşi vreme de 4 ani fără acte, aceasta constituind o altă paranteză, cu explicaţiile sale prin prisma faptului că nimeni altul decât Adrian Tal era implicat la acordarea CIS, tot din cercul propulsaţilor „pe linie de partid”, căci „politica te-nalţă”

Iar cum să fi şi fost la o adică Ghiciulescu vicepreşedinte al obscurei Tapia, dacă şi era arbitru activ care era şi trimis într-o brigadă la un joc al acesteia din „gestiunea Laţa”?

Dar cert e c-a ajuns vicepreşedinte AJF Timiş şi mai mult de-atât, CCA legănându-l după cum îi este pe plac fiului lui tata, luni după-amiază pentru a doua oară în etape consecutive delegat ca asistent video – AVAR, împreună cu bucureşteanul Dima la Arad la jocul UTA – FC Botoşani, după ce runda trecută era „în cameră” cu Haţegan, şi-acesta ajuns candidat pesedist, de mai mare mirul lumii. Răsplăţi la întocmirea de către timişean de documentaţii pentru CCA şi AJF.

Şi-ntr-adevăr… AVAR, dar de fapt avari.

Doar în cazul lui Adrian Onica, dintre vicepreşedinţi, neplanând o umbră în dreptul candidaturii sale, umbră apăsând vârtos şi-n dreptul aspiranţilor Nicolae Pleşa respectiv Dorin Micşa, alte cazuri „pe rol”, dar care n-au prins barca mai marilor.  

Una peste alta, la modul cum s-au căţărat la putere cei de la AJF Timiş, deloc de mirare acceptarea incompatibilităţilor şi înconjurarea de yes-men implantaţi chiar şi-n Comitetul Executiv, dar şi montarea prin asmuţire a unora din acest cerc ceva mai restrâns în a se dezice pur şi simplu de semeni din fenomen percepuţi discriminativ în sensul „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”, practică pur bolşevică. Detectând şi vânând „inamici pericol” şi „duşmani ai sistemului”. Ori asemenea trăiri să nutrească oare simpatizanţi sau chiar membri ai roşu-galbenilor pretinzându-se în spaţiul public a fi… „pro-europeni”? Căci şi-asta au devenit printre altele, preocupaţi de pseudo politică.

În timp ce pe de-altă parte destui oameni de calitate din fenomen dar „cu corectitudinea” nu-şi mai găseau locul din care-ar fi eclipsat fără doar şi poate limitările sus-puşilor.  

De unde că fenomenul a şi fost din păcate dezbinat şi divizat în aceste mandate, în loc să fi devenit armonic aidoma „unei familii” reunite cu fair-play în jurul frumosului fotbal. Dezbinat şi-n consecinţă controlat mai din scurt, şi prin a fi indusă „la firul ierbii” o oarecare temere de-a spune lucrurilor pe nume, de frica „represaliilor”. Ori e românească „sabia nu taie capul plecat”, de parcă li s-ar şi lua viaţa înfricoşaţilor de urmări.

Pur româneşti, căci ceea ce nu cunoşti şi stăpâneşti nici nu poţi cântări şi judeca, fiind şi stilurile închipuirilor, presupunerilor şi supoziţiilor, două fiind demontate din scurt în percepţia rătăciţilor fix prin următoarele cuvinte, şi-anume, una, cum că subsemnatul, Mihai Comşulea, ar râvni cumva la vreun… „post” în fotbal, aspect despre care am fost avertizat preventiv prin apelare că nu voi „beneficia” niciodată nicăieri în Timiş, iar răspunsul clar e că nu doar că nici nu m-a interesat şi nu mă interesează câtuşi de puţin, dar fug „ca de Dracu” la mizeria morală curat-murdară în care a fost pervertit în România – şi-n special în judeţul celor mai răutăcioşi proşti urâţi la suflet dintre compatrioţi, judeţ care-a aspirat pare-se nenumărate scursori de prin ţară – frumosul sport conceput de alţii, respectiv o a doua, cum că Nicuşor Tanasoglu, cel nedreptăţit de ajefişti tocmai de fapt pentru că „tu eşti cu corectitudinea”, ar fi implicat în oarece capacitate la Sporttim, răspunsul fiind la fel de clar, că nici pomeneală, uniţi fiind în schimb în cuget şi-n simţiri de crezul în realitatea factuală obiectivă, necesară curăţeniei sufleteşti

Accesibilă absolut tuturora dacă ar întreprinde exact ceea ce s-ar cuveni, şi nu prin a înşela aşteptările atâtora. Ceea ce din păcate mai marii ajefişti au tot repetat, încât şi unii dintre actualii totuşi trimişi, delegaţi şi membri de prin „Comisii” AJF au atins un grad de insatisfacţie. Încât puţin de mirare că petrecerea „asociaţilor” din prag de sărbători s-a lăsat în cele din urmă cu numai şi numai 7 persoane în jurul mesei, din cele 30 şi ceva care ar fi dat curs la o adică iniţiativei, care va să zică fie şi destui din interiorul cercului nutresc de fapt nemulţumiri. 

Închizând paranteza şi conturând o încheiere, prin punctarea nefastei asocieri nedorite, dar reale şi implicit necesare a fi subliniată, a aşa-zisei administrări a sportului cu nociva imixtiune politică.

„Fotbalul mic” din „ciocul vestic” fiind de fapt o Românie în miniatură, într-o repetare a istoriei postbelice, când oamenii „de nădejde sistemului”, oricât de limitaţi sau chiar incompetenţi, dar în primul rând docili în rândul barem la un oscior, umpleau golurile celor mai buni dintre noi.

Iar tragedia de-atunci a conştiinţelor a fost desăvârşită în absolut în postdecembrismul pseudo politicii blatiste roş-galbene ca lovitură de stat a subminării României, definitivată recent la 6 decembrie 2024 prin anularea revendicării numărul 1 la ceas de decembrie 1989 – şi-anume alegeri libere, ceea ce spune absolut totul prin prisma atâtui sânge vărsat şiroaie atunci.

Au pierit inocenţi copii şi tineri pentru ca pseudo politica insinuată în sport să fie aplicată ca mod de înhăţare şi ulterioară ţinere de scaun şi-n „fotbalul mic” mufat „fotbalului lui 272-0” cu-al său reales râvnind la încă un mandat. Ceauşismul fiind mai viu ca oricând.

Şi-ntr-adevăr râvna, neasemuitul orgoliu, avariţia goanei după bani, toate-s mult, mult prea mari în raport cu cât de mici sunt trepăduşii putredului „sistem”. 

Şi-am zis barem la un oscior? 

Da, barem.

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Divizia D Timiş, Fotbal și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ trei = 4

 


Ultimele articole din categoria Divizia D Timiş: