Texte şi pretexte, unele, dintre cele mai jenante, şi de fapt fără explicaţii realiste şi pertinente, după ce un junior al lui UTA, Rareş Pop, a sfârşit marţi seară lat pe gazon, pe targă şi, în urma a circa 5 minute de îngrijiri medicale pe teren, în Ambulanţă cu destinaţia „Urgenţe”, ceea ce în mod normal n-ar avea pur şi simplu cum să se întâmple doar după 71 de minute de joc unui tânăr fotbalist plin de prospeţime la cei 17 ani ai săi, cu analizele medicale la zi şi implicit având „verde” pentru efortul în regim competiţional, iar asta după ce expediase un şut la poartă, fără a fi fost „lovit în piept de un jucător advers” – nici pe departe, o altă mostră a chinurilor mass-media din ultimii peste 2 ani de a scotoci după orice alte motive fără fundament pe seama nesfârşitelor alerte medicale din lumea sportului, decât unul anume omis din start a fi luat în considerare şi trecut constant sub o tăcere de mormânt.
Realitatea e că, oricât de intensă ar fi putut părea pentru standardele fotbalului SuperLigii faza de atac în care, pe circa 10 metri, juniorul Rareş Pop a preluat pe stânga, a debalansat din fentă şi depăşit un oponent de la Hermannstadt, iar apoi şi un al doilea, şutând tot cu stângul pe lângă colţul lung, după care, din forţa inerţiei, a căzut în dorsal şi s-a ridicat rapid prin a se da peste cap, este cât se poate de improbabil ca unui fotbalist de 17 ani să-i vină în mod normal rău în minutul 71 al unei întâlniri ce-i drept cu miză, pentru evitarea retrogradării, dar fără un ritm de joc ieşit din comun. Şi nu e ca şi cum junele roş-albilor lui UTA ar fi fost eventual „epuizat” în prelungirile celor 90 de minute, termen pe care comentatorul TV al întâlnirii câştigate de localnici pe Francisc Neuman cu 1-0 (0-0) în faţa sibienilor din penaltiul lui Roger din minutul 51 l-a găsit drept scuză explicativă în urma atacului din minutul 71.
Căci dacă unui junior din fotbalul românesc cu vizele medicale la zi şi implicit în plenitudinea forţelor pentru a practica sportul competiţional prim-divizionar i se face rău după circa 70 de minute de joc şi în urma unei faze cu tempoul ceva mai ridicat pe circa 10 metri, finalizată cu şut, atunci ar trebui măcar luat în calcul, cu realism şi discernământ, dar şi din bun simţ, lărgind la maximum acolada eventualelor cauze, şi una trecută din start cu vederea în sportul rege intern şi pe marginea sa, prin percepţia aliniatei şi încolonatei mass-media.
Iar constanta ignorare făţişă a unui aspect indiscutabil nu echivalează cu inexistenţa reală a acestuia. Din contră, existenţa sa – din gama „adevărurilor inconvenabile”, fiind trecută cu vederea tocmai pentru că nu e pe placul unor false percepţii.
Situaţie care ar trebui în mod normal a da de gândit prin birourile lui UTA dar şi din restul fotbalului autohton.
Culmea ironiei face însă ca tocmai roş-albii să se confrunte cu „sperietura” de marţi seară de la Arad, la puţin peste un an şi jumătate după ce, din staff-ul de conducere al clubului de pe Mureş erau lansate cu neabătută convingere anumite „felicitări” cu iz nu doar de ignoranţă, iresponsabilitate şi inconştienţă, dar şi de aere de atotştiutoare cunoaştere.
S-a petrecut în noiembrie 2021, în urma unui meci acasă al arădenilor, joc care, în psihoza fără discernământ a acelor vremuri, era precedat de verificarea „certificatelor de vaccinare” ale celor intrând în incinta arenei, verificare pentru care managerul utist Attila Brosovszky a insistat cu stăruinţă pe adresa regretatului ziarist septuagenar Ovidiu Păcurariu, să constate cu ochii săi validitatea „certificatului” pe interfaţa aparatului mobil al jurnalistului, deşi conducătorul arădenilor ştia cât se poate de bine că inginerul în etate se supusese deja campaniei de vaccinare, astfel încât să fie fără doar şi poate eligibil pentru intrarea pe stadion, insistenţă a lui Brosovszky care a atras un apel telefonic dinspre redacţia Sporttim, binevenit prin ceea ce aveam a constata în cursul convorbirii.
Pe-atunci, era spre finele unui an 2021 în care, în februarie, preşedintele federal Burleanu lansa o stare de mobilizare în fotbalul intern în sensul înţepării celor care activează în toate capacităţile în eşaloanele sportului rege – de la jucători până la delegaţi, iar cei din fenomen erau cuplaţi pe pilot automat, fără a-şi autoadresa întrebări nu doar cât se poate de fireşti dar şi absolut necesare, convingerii lipsite de temeiul şi acoperirea faptelor, cum că „vaccinul sigur şi eficient ar fi unica soluţie salvatoare pentru depăşirea crizei”. N-aveai aşadar cum măcar a le sugera la vremea aceea, oricâte argumente justificative dintre cele mai pertinente le-ar fi fost relevate, că nu-i deloc vorba despre ceva „sigur şi eficient”, nici pe departe „necesar” – cum trâmbiţa mincinos „naraţiunea oficială” a mass-media, lăsând la o parte faptul absolut real şi indubitabil că în primul şi în primul rând nu era deloc vorba nici despre vreun aşa-zis „vaccin” în toată puterea cuvântului, ci despre o armă biologică prefabricată, de colonizare prin sintetizare a sistemului imunitar, aşadar de modificare genetică şi tranziţie spre transumanism.
Convorbirea telefonică avea loc într-un noiembrie 2021 în care preşedintele ferefist Burleanu chiar saluta într-o conferinţă de presă având un asemenea punct pe ordinea de zi, cu o ignoranţă, inconştienţă şi iresponsabilitate nelimitată, procentajele ridicate ale înţepării suflării fotbalistice în aşa-zisa „campanie de vaccinare”, astfel încât era pe undeva evident că persoanele din fenomen erau nefiresc luate de val, fără filtrul raţiunii şi fără dubii, în retorica de nimic a „siguranţei şi eficienţei unicei variante salvatoare”, care musai era „trebuincios necesară”.
Dezinformare şi manipulare propagandistică prin prisma cărora un manager din fenomenul primei ligi precum Attila Brosovszky nu doar că era ferm convins că niciun dubiu şi nicio întrebare sceptică nu şi-ar avea rostul în privinţa aşa-zisului „vaccin”, arogându-şi luxul unui aer de uşoară superioritate persiflantă prin a considera eronat că cei care vor să lanseze un SOS atunci când aduc în discuţie nişte aspecte absolut necesar a fi dezbătute „le-ar ştii pe toate”, dar era şi într-atât de sigur pe sine încât să „felicite” cu ocazia convorbirii opţiunea regretatului nostru coleg de breaslă Ovidiu Păcurariu de a fi efectuat repetitiv „vaccinarea”.
Însă tocmai Brosovszky – precum alte câteva milioane de români, de la preşedintele ferefist Burleanu şi până la neştiuţi utilizatori ai aşa-ziselor reţele de socializare pe care îşi scoteau în evidenţă „statutul vaccinării” şi îi mai şi făceau pe deasupra „praf” pe cei rămaşi în cunoştinţă de cauză departe de ac – se număra de fapt şi fără a-şi da câtuşi de puţin seama între cei care, convinşi de „necesitatea” şi utilitatea „eficientă şi sigură” a inoculării, aveau falsa impresie că „le-ar şti pe toate”, căci altfel ar fi cugetat măcar o clipă, să-şi autoadreseze o firească întrebare: „Dar dacă nu cumva, fie şi prin absurd, ar putea fi totuşi ceva miez în această dezbatere?”
N-aveau a trece 3 luni de la acea convorbire telefonică lansată dinspre Timişoara pe adresa unui conducător de la UTA, iar regretatul Ovidiu Păcurariu se stingea în 31 ianuarie 2022, cauza decesului găsindu-se pe nesfârşita listă a efectelor adverse ale aşa-zisei „vaccinări” pentru care Attila Brosovszky îi aloca „felicitări”, tragic sfârşit al unui autentic cunoscător al fenomenului fotbalistic la niciun an după ce începea a recurge la înţepările din „campania de vaccinare” pe val în 2021.
„Campanie” pe bună dreptate lamentabil eşuată în 2022, cam de când s-au şi tot înmulţit ororile tragice ale aşa-zisei „vaccinări”, cu vătămări şi nenorociri pe viaţă, cu nespus de multe decese şi varii efecte adverse printre care şi cea a stării de rău, fără însă ca respectivele milioane de persoane convinse de falsa „naraţiune oficială” bazată pe manipulare, propagandă şi dezinformare să facă asocierea între posibila cauză reală şi consecinţe, fără a se mai auzi dintr-odată nici musca în legătură cu înţepările din 2021, nici atât în privinţa eventualităţii ca tocmai inoculările să stea la baza debilitărilor subite, trecătoare sau chiar letale.
Iar aşa cum în 2021 entuziaştii „vaccinării” îi desconsiderau şi persiflau cu un aer de eronată superioritate pe cei care îndrăzneau să ridice nişte întrebări, ignorându-i din start şi anihilând din faşă orice discuţie, subiect tabu, la fel şi în 2022 şi 2023, ignoră cu inconştienţă orice asociere şi corelaţie între posibilele cauze şi efecte, tot subiect tabu.
Aducându-se la fel de pripit şi grăbit în discuţie orice alte aspecte, precum cei de la Orange Sport pe marginea stării lui Pop, referitor la o „cădere de calciu”, sau prin spusele ulterioare ale noului antrenor al lui UTA, Mircea Rednic, apreciind superficial că ar fi „din cauza efortului, a alergat foarte mult”, implicare incontestabilă în cazul juniorului arădean, care n-ar trebui însă în mod normal a induce o asemenea stare de rău, una fiind una – capacitatea de efort exercitată, iar alta fiind alta – a sfârşi lat pe gazon, apoi pe targă şi în Ambulanţă cu destinaţia UPU. La 17 ani, în cazul unui june sportiv bine pregătit şi titular în sportul competiţional profesionist!?! Şi în minutul 71, după o banală fază de atac finalizată cu un şut pe lângă poartă!?
Dacă „presa” atât ştie şi poate, şi anume a sări la fel de pripit la ridicole aberaţii despre „lovituri în piept” şi „căderi de calciu”, precum sărea grăbit şi cu inconştienţă şi în 2020 în favoarea impunerii „măsurilor” altfel cât se poate de vătămătoare – de fapt doar nişte pretexte „sperietoare” pentru mai facila înfigere ulterioară pe gâtul populaţiei a „necesităţii” aşa-zisei „vaccinări”. Dar şi precum sărea şi mai psihotic în 2021 în favoarea înţepărilor în masă, în schimb şi pe de altă parte Mircea Rednic, de zeci de ani în fenomen, n-ar trebui să pună problema în spaţiul public într-o notă atât de simplă şi superficială.
Căci una este a alerga „foarte mult”, şi alta-i a fi în minutul 71 al unui meci jucat în ritmul din România lac de sudoare şi cu limba de-un cot, nevoit a fi a te lăsa pe spate pe teren, întins pe gazon. Îngrijirile medicale imediate devenind de maximă necesitate, minute în şir, după care, urcat pe targă şi coechipierii făcând „paravan” în faţa camerelor TV la transportarea juniorului în „Ambulanţă”, necesară a devenit şi plasarea adolescentului la „Urgenţe”.
Dintr-un meci de fotbal, direct la spital, fără a fi suferit o accidentare de joc, care va să zică iată aşadar necesarul actual real, sub formă de îngrijiri medicale şi investigaţii, la doar 2-3 ani după ce „naraţiunea oficială” torcea mincinos despre alte „necesităţi absolute”, îndrumând înfricoşător masele pe pistele false ale adoptării „măsurilor” şi ulterior a „vaccinării”.
„Campanie” care de fapt n-a avut însă deloc de-a face cu un procedeu medical propriu-zis de vaccinare, aşa-zisă „vaccinare” care n-a fost nici pe departe o vaccinare în sine, ci o injectare a unei arme biologice vătămătoare sau chiar letale, cu efect imediat ori întârziat, şi în orice caz cu rol măcar de colonizare a sistemului imunitar uman suveran cu o fuziune nano-sintetică bio-robotică echivalentă modificării genetice a individului, pe calea spre transumanism.
De fapt, fără a avea cunoştinţă despre aşa ceva ori a conştientiza implicaţiile în timp, cei din fenomen care au fost stimulaţi în 2021 de „campania” federală de vaccinare nu mai sunt în principiu fiinţe natural umane în accepţiunea standard raportată la venirea pe lume a unui organism viu cu sistemul imunitar suveran, ci sintetizaţi genetic cu nimic altceva decât o armă biologică asociată intoxicării nocive cu rolul de modificare a ADN-ului.
Asta de parcă n-ar fi fost oricum de-ajuns că societatea a decăzut în halul în care oamenii au degenerat în majoritatea lor şi în general în a fi inflamaţi şi tumefiaţi în diferite grade de saturaţie, favorizând instalarea mai mult decât prematură a unei stări premorbide, purtată apoi cu anii sau chiar zecile de ani pe picioare, spre ultima suflare.
Noua „normă” este de a fi inflamat şi tumefiat prin nocivă intoxicare, de tot felul şi emanând parcă prin toţi porii, de-a dreptul vizibilă, în ignoranţa şi inconştienţa unei majorităţi care crede şi nu cercetează dacă „noul standard” ar fi şi „bun”, ci îl adoptă pur şi simplu ca fiind „bun” căci aşa ar părea „la televizor”, condiţionare psihologică din partea „sistemului” pe fondul căreia negarea de către subiecţi a oricăror raportări prin corelaţie sau asociere la aspectele realităţii factuale obiective vine de la sine, „la pachet”.
Subiect tabu. Dar constanta ignorare făţişă a unor aspecte absolut indiscutabile nu echivalează cu inexistenţa reală a acestora.
Juniorul Pop şi-a revenit din starea de rău, antrenorul său, Rednic, confirmând că „Rareş e bine, e OK, şi-a revenit. Am discutat cu el, doctorul l-a luat şi l-a dus la spital pentru investigaţii. E un puşti de 17 ani care aleargă foarte mult, e tot timpul prezent, are super calităţi, trebuie să avem grijă de el”, iar situaţia va fi treptat dată uitării în „era vitezei” şi „actualităţii imediate”, în care şi memoria colectivă a devenit net mai scurtă, însă problema în sine, exemplificată marţi seară pe terenul din Arad, nu doar că nu va dispărea, ci s-ar putea doar complica.
Şi cu atât mai mult prin starea de negare absolută din partea unei mari, mari majorităţi a fenomenului sportiv în general, preferând a ignora pe propria piele ceea ce este un subiect tabu. Însă viaţa este lungă iar consecinţele pe termen mediu-lung, inevitabile.
Crunta şi nespusa realitate ţine însă de faptul că, în teama lor fără fundament dar inflamată de mass-media, milioane de români chiar au luat în serios diversiunea „sperietoare” pretext Stupid-19, iar în consecinţă s-au înţepat „curajos” însă de fapt din frici nejustificate ori mici interese hilare în marea schemă a lucrurilor, „vaccinându-se” nu doar fără rost – inutilitate a inoculării dovedită deja, dar cu urmări deloc plăcute, cu efecte fie imediate, subite, după un anumit timp sau pe termen mediu-lung, neplăceri având de-a face cu pierderea naturaleţii fireşti normale a sistemului imunitar suveran, sintetizat şi modificat genetic. Ori trebuie să fii complet rupt de cele cu adevărat lumeşti ale vieţii pe pământ încât fie măcar şi doar să te bată gândul la o asemenea transumanizare.
Pentru conformitate, site-ul goodsciencing.com – „ştiinţa are nevoie de o dezbatere deschisă, orice altceva e totalitarist”, actualizează ţinerea evidenţei vătămărilor şi deceselor celor din lumea sportului, în măsura în care asemenea vătămări sau decese îi parvin la cunoştinţă, aşadar parţial, articolul accesibil aici numărând 1.860 de probleme medicale ştiute şi aproape 1.300 de decese de la începerea aşa-zisei „campanii de vaccinare”. Uriaş şi absolut anormal.
Şi bineînţeles că multe, multe alte cazuri, precum cel al juniorului Pop ori şi mai grave, chiar letale, n-au ajuns „pe radarul” celor de la goodsciencing.com. Urmările „măsurilor” mascaradei Stupid-19 şi ale înţepărilor fiind net mai ample şi vaste, dar tot subiect tabu pentru miliarde de oameni de pe pământ. Şi e ca şi cum ai avea atât un leu cât şi un elefant în camera de zi – combinaţie a „măsurilor” pretext şi a inoculărilor ulterioare, dar ai fi într-o totală negare că ar exista vreun animal în încăpere.
A fi întreţinută mediatic această ignorare a unor potenţiale cauze reale, subiect tabu inexistent în presă, poate continua chiar şi până în pânzele albe, într-un contrast strident între isteria Stupid-19 şi muţenia post-„vaccinare”, însă consecinţele, urmările şi efectele vor deveni la un moment dat într-atât de numeroase şi semnificative prin complexitatea lor agravantă, încât se va ajunge inevitabil în cele din urmă a fi împărtăşite fără perdea „la colţ de stradă”, ca pe vremea totalitarismului socialist, una minţind mereu „sistemul” în cele două ore de emisie TV, iar alta destăinuindu-şi oamenii între ei.
Iar cum false diversiuni au fost şi Stupid-19 respectiv „campania de vaccinare”, o la fel de mare mascaradă – cu prefixe precum şi marţi la Arad, de tipul ef sau uni – a devenit încet şi sigur şi sportul deturnat şi capturat pe post de eficient vehicul utilitar „sistemului noii ordini”, inclusiv prin asemenea implementări subversive ale ingineriei sociale a noului mileniu. Pe pielea unor recipienţi în necunoştinţă de cauză dar şi în negare vizavi de implicaţiile în timp ale unor „măsuri” cărora le-au dat concursul. Pe-alocuri şi cu „Felicitări!” Cât de pueril.
Realitatea e că întreţinerea „circului cu pâine” – panem et circensis, trebuie alimentată, mass-media „deţinătoare de drepturi” şi „difuzoare” neputându-şi permite să spulbere iluzia, iar asta cu orice preţ, indiferent cât de alterat definitiv e „produsul” pe nume fotbal românesc.
Şi cât să fie oare lumea de inconştientă, irealistă, ignorantă şi sinucigaşă de-a binelea, încât să insiste în a trece psihotic cu vederea nişte efecte cel puţin bătătoare la ochi, după ce oricum încuviinţa nişte „măsuri” şi înţepături ce-i făceau rău, ba se mai şi stimula şi „felicita” reciproc în a le da curs!?! E probabil culmea şi definiţia rătăcirii ireversibile a omului zilelor noastre.
Căci tocmai a lua în considerare prin a admite şi recunoaşte o anumită problemă cu potenţial vătămător, ceea ce din nefericire nu se întâmplă în spaţiul public, constituie chiar primul pas absolut necesar spre o eventuală salvare. Negarea probabilităţilor şi măturarea lor sub preş echivalând în schimb cu întreţinerea şi complicarea problemelor.
Aşadar cum poate fi oare posibil ca un junior plin de prospeţime să ajungă lat după doar câteva mii de metri de alergare fie şi în regim variat – aşadar câţiva kilometri alergaţi într-o oră şi zece minute!?! Să insulte inconştienta mass-media mioritică inteligenţa oricui vrea, dar nu şi subsemnatului, cu maratoane oficiale internaţionale completate „ceas” la o vârstă la care i-ar putea fi lesne tată lui Rareş Pop şi cu distanţa clasică de peste 42,2 kilometri parcursă în timpi de circa 3 ore şi 15 minute, asta în mai multe întreceri în decurs de câteva săptămâni. Rednic chiar doar se face că plouă când adoptă texte şi pretexte cum că adolescentul de 17 ani ar fi „alergat foarte mult”. Poftim?
Rareş Pop (17 ani) poate rosti însă rugăciuni, căci, la nici 24 de ore după ce i se făcea rău pe teren, a apărut ştirea că tot în vestul ţării, şi tot pe Mureş dar mai în amonte, la Deva, unei liceene eminente din clasa a XII-a i s-a făcut rău şi a decedat, vestea decesului fiind anunţată de reprezentanţii instituţiei de învăţământ între ale cărei elite Andra Hrubi se număra, la Colegiul Naţional Pedagogic „Regina Maria”. Conform consemnărilor, „apropiaţii tinerei susţin că aceasta a murit fulgerător, în urma unui infarct, efortul medicilor de a o salva fiind zadarnic… Fata s-a simţit brusc rău şi a fost transportată la spital, însă medicii au fost nevoiţi, în final, să dea vestea decesului.”
Cum aşa, pur şi simplu să faci infarct înainte de a fi absolvit liceul!?! Stopul cardio-respirator, pe lista nesfârşită a efectelor adverse aşa-zisei „vaccinări”, de altfel şi publicată oficial încă din 2020, pe când unii încă-şi „felicitau” semenii pentru opţiunea de a se fi înţepat.
*Rezultatele etapei a 6-a în SuperLiga, în play-off şi play-out, precum şi programul viitor, inclusiv al antepenultimei runde în zona 7-16 a grupei a II-a valorice, cu UTA la FC Argeş, care o urmează pe primul loc de retrogradare directă, pe coloana datelor tehnice a secţiunii Fotbal. (foto pagina I: captură digisport)
