Mai mereu labilă la construcție și pe atac, România e în plus și cu psihicul moale

Din nou mare vâlvă cu reproșuri și reacții care de care mai tăioase și după un amical în deplasare copt de pe-o lună pe alta în program și mai mult de imagine, dată de statutul Rusiei de gazdă a viitorului turneu final mondial, când de fapt se uită câteva aspecte esențiale.

Memoria colectivă este pare-se tot mai scurtă dacă prestația din acest al treilea meci consecutiv fără gol marcat de România mai are darul de a mira, din moment ce, fără a da timpul prea mult înapoi, ci cel mult până anul trecut, sunt deja de notorietate scorurile fade prin care naționala și-a croit cu chiu cu vai calificarea la UEFA Euro 2016, turneu final în care, capac la toate, în 270 de minute de fotbal a scuturat plasa doar din penalty.

Căci, în euforia calificării, s-a trecut atunci mult prea repede peste faptul că anul trecut trupa lui Iordănescu remiza alb și cu Irlanda de Nord, și cu Ungaria, și cu Grecia, iar cu Finlanda făcea 1-1 acasă, fiind în schimb salvată de fapt de acel mai mult decât tras de păr 1-0 la Ploiești cu Insulele Feroe, pe 29 martie, și de punctul final victorios cu 3-0 la Torshavn. Țelul fiind totuși atins iar bucuria revenirii după 8 ani la festinul continental cât se poate de mare, s-au închis ochii la cele doar 11 goluri înscrise în zece partide ale unei grupe încheiate pe locul 2 după Irlanda de Nord și înaintea Ungariei, Finlandei, Insulelor Feroe și Greciei în derivă, oponente una și una, păstrându-se doar clișeul afișat obositor de des al scoaterii mingii doar de două ori din propria plasă.

La fel și după o vară începută printr-o evoluție și un deznodământ al prezenței naționalei în Franța care n-ar fi trebuit să mire absolut deloc. Ba din contră, să reconfirme niște evidențe mereu măturate sub preș. Însă, din nou, s-a uitat și-acum cât se poate de repede că ”tricolorii” marcau în Hexagon numai și numai din lovituri de la 11 metri, după care însă au și încasat atât de la Franța cât și de la Elveția, fără a mai înscrie deloc atunci când ar fi fost forțați s-o facă, în memorabilul 0-1 cu Albania. Eliminare.

Iar cum o asemenea cronică incapacitate și ineficiență ofensivă nu poate fi dreasă cu una, cu două, nici rezultatele cele mai recente, din noul mandat și noua campanie, nu pot fi cu mult diferite. Socotind că la debutul germanului Daum pe banca naționalei s-a marcat acasă abia în ultimele nici 5 minute, după care însă Muntenegru a egalat prompt, iar în Kazakhstan, vineri cu Polonia și aseară în Rusia nu s-a mai înscris deloc în 270 de minute de fotbal, rămas în cont este doar acel 5-0 conturat în Armenia după o deschidere de scor din penalty cu eliminare în primele nici 5 minute.

Este vorba așadar doar despre o continuare cât se poate de firească a insipidei linii a acestei naționale care n-a mai prea entuziasmat în noul mileniu prin partiturile sale ofensive, cum nu excela de fapt nici înainte, speculând însă abil de exemplu o carte a contraatacului, decădere ce nu poate fi stopată printr-o simplă schimbare de selecționer și într-o singură campanie, nici atât de pe vară pe toamnă.

Cauzele sunt mult mai adânci, plecând de la instruirea copiilor în fotbalul juvenil românesc și continuându-se pe întreaga lungime a benzii de formare a seniorului profesionist de mâine, cauze care implicit sunt și ramificat înrădăcinate în timp, deja cu deceniile în perioada post-decembristă, de unde că și soluțiile de rezolvare ale problemelor devin mult mai complicate.

Implicit, nu mai prea există creativitate și dinamism la construcția jocului, cum nu mai prea există nici aplomb și forță ofensivă, completate de semnificative cutume la finalizare, pentru că în general nu mai prea există suflu proaspăt în fotbalul românesc, cam pe toate palierele și în toate segmentele. Iar acum doar se culeg roadele unor grave derapaje peste ani, sau mai bine zis se cam strâng cioburile. Cauze și efect. Sectorul antrenorilor e cum e, cel juvenil, la fel, cel al fotbalului de club, subminat de nepriceperea prin care au fost slăbite nenumărate grupări exponențiale sau nu, cele adiacente, ale arbitrajului și observării, nu în alte note, totul sub ignoranta cârdășie din interiorul statelor în stat FRF și LPF, iar acestea la rândul lor mustind într-o societate românească tot mai deficitară la capitole printre altele precum legislație, educație, autentică dezvoltare sau cultură a sportului.

A greși este omenește dar a persevera în erori este diabolic, așa încât cum s-ar putea spera la alte rezultate în absența veritabilelor schimbări!?

Sporttim a argumentat explicativ încă din capul locului și negru pe alb inoportunitatea neinspiratei opțiuni federale în favoarea unui selecționer străin la cârma reprezentativei de seniori, o cât se poate de riscantă extravaganță experimentală în contextul și în circumstanțele actuale, așa încât, sărindu-se în capul noului antrenor neamț al reprezentativei României, se omite cu desăvârșire aspectul că nu Christoph Daum s-a propus de la sine în fruntea băncii tehnice a ”tricolorilor”, ci doar a răspuns afirmativ acelui apel care se pare că nu-i mai prea parvenea de ceva vreme de nicăieri. N-ar fi avut vreun român astăzi treaba lui Daum, în absența unei decizii federale în acest sens.

Peștele de la cap se împute iar reformarea și resetarea Federației Române de Fotbal sunt cheile ce pot eventual debloca un sistem putrezit, prăvălindu-se în derivă pe apa sâmbetei. Restul, că Daum efectuează schimbările atunci când le face, sau că n-ar fi testat și mai mult valul de mâine în ieșirea cu personal absent la Groznîi, unde Ozdoev a adus în prelungiri victoria Rusiei cu 1-0, sunt simple amănunte, sau mai bine zis urmări ale unei învestiri mai degrabă de imagine și ca alibi. Problemele sunt la noi și sunt mult mai mari decât se pot oglindi la nivelul exponatului la vârf, naționala de seniori.

Nici n-ar fi trebuit chemat Daum, cum de exemplu, printre multe altele, nici n-ar trebui să rămână România în postura de a culege de pe-o lună pe alta firimituri prin a întâlni o națională care n-a mai prins vreun meci oficial în picioare de la UEFA Euro 2016. Gazdei de marți i s-a făcut un favor.

Daum nu prea avea ce căuta la cârma ”tricolorilor” în circumstanțele de dată recentă ale fotbalului românesc și ale carierei sale, așa încât nici înscrierea unui singur gol pe final de meci în patru dintre cele 5 reprezentații din noul mandat n-ar trebui să i se arunce în cârcă de o manieră punctuală și într-o îngustă viziune a lucrurilor, metehnele ținând de tradiționala bucătărie internă și de vraiștea amplificată în timp în toate ungherele sale. Este pe undeva și absurd, având în vedere și incompetența federală, să fie luat neamțul de țap ispășitor într-o țară în care s-au succedat pe banca tehnică a naționalei și unii de-ai noștri cât se poate de neaoși, iar încercări s-au tot făcut…

Nu dă oare de gândit simplul fapt că cel mai competitiv și performant antrenor român din ultima vreme a tot fugit ca de butelie în ultimele 3 decenii de acest post subordonat unui for federal care cam stă de fapt la baza întregii decăderi a sportului rege din Carpați!?

Mersul lucrurilor după ureche, lipsit de o structură foarte clar definită, de rigurozitate, consecvență și disciplină, stare de fapt la care contribuie în această țară și FRF, induce o senzație de debusolare și demoralizare, răsfrântă implicit și în teren, între acei tot mai puțini și puțin valoroși fotbaliști pe care-i șlefuiește România, de unde că, nu chiar întâmplător, și singurele desprinderi cât de cât clare de adversar din ultima vreme, 3-0 în Insulele Feroe și 5-0 în Armenia, s-au conturat după deschideri de scor deja din primele minute, căci altfel cine știe ce s-ar mai fi putut întâmpla!?

Dar precum opțiunea pentru Daum, și Răzvan Burleanu a fost la rândul său ales, după ce era pregătit și împins în față, de unde că lanțul slăbiciunilor este de fapt mult mai lung, cu ramificații mult în afara arenei sportive. Iar fotbalul românesc, tot mai miniatural și tinzând în ritmul actual chiar spre extincție. Consecințele sunt însă din păcate suportate tocmai de cei care nu o merită…

Pentru conformitate și pentru a nu se trage concluzia că se pune platoșa în apărarea neamțului, ci pentru a se înțelege că altele sunt cauzele mai complexe iar sâmburii problemelor trebuie căutați prin alte părți, iată și consemnarea din 2 august din cadrul rubricii NE-NTREBĂM ȘI NOI, ”Ți-ai lua pe unul care n-a mai antrenat de 2 ani?”

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: