Ceea ce întrebam chiar în dimineața dinaintea debutului victorios cu Dinamo, de la care a trecut déjà peste o lună, și anume dacă alb-negrii lui Velcea – odată disipată efervescența startului în care orice nou-promovat ține morțiș să nu înșele așteptările – vor reuși să gestioneze eficient tocmai jocurile în care i-ar arde cu adevărat buza mai tare, cu oponente mai de calibrul lor, a și primit primele răspunsuri, în seri consecutive de vineri.
Desigur, toată discuția după amarnicul naufragiu la final pe ploaia de sub Tâmpa ar trebui să înceapă tocmai de la cât de relativ este totul, aidoma fragilității existențiale, iar dacă rezerva Andrei Cristea nu i-ar fi răpit Timișoarei punctul în cel de-al patrulea minut de prelungire, nici nu s-ar mai fi pomenit acum de răspunsuri la altfel de întrebări, ci s-ar fi remarcat ce mare lucru e, ca nou-promovată, să rămâi invincibilă în deplasările Ligii 1 și după 3 ieșiri, sub Feleac, la mare și la munte.
Însă tocmai relativitatea ne sugera încă din start să rămânem precauți și circumspecți, cu dubiile de rigoare, exprimate atunci, în pragul unui debut cu Dinamo ce părea a fi totul, dat fiind diversele conotații ale unui asemenea duel, și când se pierdea nițel din vedere realitatea că o competiție nu se rezumă la asemenea întâlniri mai de senzație ci la un fel de maraton, și cu atât mai mult de ținut minte pentru o mai mică grupare recent lansată în fotbal și ale cărei meciuri-cheie se anunțau mai degrabă a fi nu cu alde Steaua ci tocmai cu una de genul… Botoșaniului. Iar pentru conformitate vă retrimitem și la întrebarea noastră din 19 iulie: http://sporttim.ro/fotbal/umt-rapid-0-3-ultim-esec-al-timisoarei-ca-gazda-in-prima-etapa-a-elitei
În ansamblu însă, chiar și cu acest prim eșec extern la totuși ocupanta locului 7 în precedentul sezon al elitei, se poate păstra etichetarea despre un start bun de campionat, în special în ceea ce privește punctele acumulate și luând în calcul legea compensației, pentru că s-au obținut totuși unele ”bobițe” mai puțin sperate, prielnică rezervă pentru seri mai nefaste.
Și totuși, după o a doua înfrângere la rând nu pot să nu se insinueze tocmai dubiile amintite din start, ba chiar un soi de scepticism, și asta nu doar pentru că alb-negrii lui Velcea n-au exploatat la maxim momentul și au ratat puncte pe final în ciuda unei nete superiorități numerice la Cluj și a omului în plus în fața unor galben-negri ai Brașovului cu problemele lor și fără succes în 5 meciuri, tocmai până aseară, ci și tocmai pe seama convingerilor poate prea ferme și nestrămutate ale antrenorului Valentin Velcea, pe care le exprima și cu două zile înaintea deplasării sub Tâmpa, referindu-se la ”maxima convingere” în tot ceea ce face.
Într-adevăr, încrederea de sine e o armă potentă în arsenal, un atu în momente de cotitură, dar tocmai deciziile din mioriticul fotbal de Liga 1 al lui Mitică i-au arătat lui Velcea că oricât de convins poți să fii de anumite lucruri și oricâte planuri ți-ai face, câteodată tocmai relativul unui minut 94 sau amânarea unei etape a șaptea după runda a opta, ca la noi, la nimeni, te poate lăsa cu buza umflată cu declarații gen ”până în etapa a 7-a nu pierdem”, lansate pe la început de august, după un 2-1 cu Gaz Metan. Și pot să ne spună mult prea convinșii de toate când va fi programată de fostul milițian etapa a șaptea? Nu-s convins că ar reuși.
Și nici n-ar fi mare bai în ceea ce privește spusele, verba volant, dar cât de siguri putem fi că și ceea ce întreprindem este în ton cu necesarul? De exemplu, rămânerea la mâna lui Coca, un portar fără meciuri în mână și lipsit de experiența Ligii 1, arată cât de vulnerabilă la o adică ar putea deveni ACS Poli Timișoara tocmai în eventuale momente de criză, pe seama investirii ca titular a unui veteran șubrezit și fără jocuri la posesor în precedenta campanie, Nuno Claro.
Desigur, vocile sunt fără echivoc și asurzitoare, ”Kirev le mușcă și era prea scump în comparație cu Coca”, dar adevărul este că înaltul portar a bifat constant etapele promovării iar Velcea, spre meritul său și al ocupanților locului 2 în Liga 2, a debutat în elită cu 3 fundași dintre cei care se opinteau contra Măciucii, plus vreo 3 mijlocași ce stingeau Luceafărul și alți 2 atacanți care percutau contra alde Alba Iulia, așa încât ce încurca într-atît de mult și un Mario Kirev între cei 3 goal-keeperi!? Sau de ce nu l-a rodat atunci ceva mai mult pe Coca, în mai facile dueluri de liga a doua, dacă tot plănuia anumite componențe pentru elită!?
Ori dacă Velcea spune că torpila plasată de Tincu, din îndepărtarea Botoșaniului, ar fi putut fi deturnată de Coca, deși ne îndoim, atunci ar trebui să admită și faptul că tocmai palma în plus a longilinului Kirev ar fi avut cu adevărat șanse în plus nu doar să atingă ”ștachia”.
Și aici revenim la convingerile uneori poate mult prea ferme, în comparație cu o necesară doză de circumspecție. E bine oare să-ți duci viața fără absolut nici un dubiu, și ferm convins de toate, de exemplu de invincibilitatea până în etapa a șaptea, când de fapt nici nu știi când va fi oare programată runda a șaptea, dar acum cert după cea de-a opta!?!
Totul e relativ dar ca și certitudini se poate acum spune și că timișorenii au ajuns déjà să nu înscrie acasă, ceea ce s-a întâmplat fără șut tras pe poartă contra Botoșaniului, adică tocmai în acel gen de duel despre care aminteam, în care te arde buza mai tare, dar să încaseze meci de meci în deplasare, acum ba pe colțul scurt, ba după învăluirea portarului ieșit la fie ce-o fi, la fel de cert fiind faptul că nou-promovata n-a mai obținut măcar un punct odată ce s-a văzut condusă la pauză, în ultimele două apariții, în contrast cu jocurile în care Szekely a deschis de fiecare dată scorul, în minutele 4, 8, 38 sau 43, iar ACS Poli a strâns astfel zestre de 10 puncte.
N-a mai marcat golgeterul, de care și FC Botoșani dar și FC Brașov s-au păzit mai abitir, n-a mai luat puncte nici echipa, iar oricât de măiastru a fost stângul lui Trandu și capul longilinului fundaș Șeroni, adevărul este că golul a venit dintr-o fază fixă iar ACS Poli mai are doar alți 3 marcatori cu câte o reușită, pe lângă Szabolcs Szekely. Așadar cine l-ar suplini cu adevărat cu golurile, tot la o adică?
Răspunsul ar veni parcurgând momentan doar lista celor 18 jucători folosiți până acum de Velcea, dintre care 2 au rămas integraliști, și anume Nohai și Șeroni, iar alții 5 titulari meci de meci, Scutaru, Bărbuț, Trandu, Nicola și Szekely, seara de ieri aducându-ne și titularii stagionali cu numerele 14 și 15, adică Gorobsov și Keita. Iar ”gurile de tun” nu sunt prea multe și nici prea în largul lor la acest nivel, asta pentru a nu mai spune că Boldea a secat la capitolul reușite déjà din returul precedent, de liga a doua.
Și-atunci, oare cât de ”baricadată” este cu adevărat ACS Poli pentru maratonul care o fi început el cu mereu atractivul duel cu ”câinii” dar care se constituie într-un maraton, și nu un sprint? Iată o întrebare rostită nu cu pesimism dar în mod cert în lipsa unor convingeri ferme.
Iar dacă sunt convins de ceva, atunci e faptul că ar fi putut fi rentabil fie chiar și mai scumpul Mario Kirev, asta – bineînțeles – dacă s-ar fi negociat cu un dram în minus și ceva mai uniform și cu mai șubrezi veterani pe care azi îi ai, mâine și poimâine în oblojești în infirmerie iar răspoimâine își spun convinși dar doar în sinea lor că de fapt nu mai au prea mult de transpirat în carieră…
Dar pauza miticisto-victoriană de 3 săptămâni îi poate conferi lui Valentin Velcea prilejul unei mai îndelungate reflecții în privința Viitorului.