Controversei din jurul partidei amânate din etapa I a noului campionat al Ligii 2 – „Se va juca sâmbătă sau nu?”, „Se va disputa la Braşov sau altundeva?”, i s-a pus punct odată cu desfăşurarea marţi la matineu a întâlnirii Progresul 1944 Spartac Bucureşti – CSC Dumbrăviţa 1-3 (0-2), reprogramată după 38 de zile de la data rundei de start, dar dovada adăugată la dosarul tot mai gros al decăderii treptate şi pas cu pas din eroare în eroare a fotbalului românesc incompetent gestionat de FRF rămâne de neînlăturat.
Căci, absolut inacceptabil în fotbalul altor 35 de federaţii europene care n-au încheiat-o total încă din 31 august cu noul sezon al cupelor europene, precum cel românesc, cu ale sale reprezentante eliminate în bloc din eurocupe, un club afiliat FRF şi care şi-a câştigat dreptul pe teren, pe baza criteriului sportiv, de a continua în Liga 2, şi anume CSC Dumbrăviţa, a aflat abia în săptămâna precompetiţională a debutului noii ediţii de campionat că nu va juca în etapa I de la finele aceleiaşi săptămâni, aşadar cu cea mai mare întârziere cu putinţă, deplasarea fiind amânată pentru o dată atunci nedesemnată.
E ca şi cum te pregăteşti asiduu cu săptămânile pentru reîntâlnirea cu cadrul competiţional al Ligii 2, ceea ce au şi înfăptuit „verzii” timişeni, dar forul al cărui club afiliat eşti te bate pe umăr abia în ceasul al XII-lea să mai zaci o săptămână în aşteptare pe margine, revedere amânată. Câtă lipsă nonşalantă de consideraţie pentru activitatea atent plănuită la detalii a uneia dintre grupările tale afiliate.
Căci, în al doilea rând şi la fel de detrimental pentru binele fenomenului fotbalistic intern, acesta a mai regresat în planul valorii şi competitivităţii sale prin a pierde „la masa verde” şi nu în baza criteriilor sportive încă un club bine clasat în Liga 2 la finele ediţiei trecute, şi anume FC Braşov, campion neoficial dar în orice caz neînvins al absurdei faze play-out 7-20, dispărut peste vară din peisajul scenei secunde şi înlocuit circumstanţial şi „de umplutură”, pentru rotunjirea numărului par, cu una dintre codaşele aceleiaşi grupe a II-a valorice, retrogradată pe teren dar invitată să se realăture întrecerii.
Ori dacă tot înlocuieşti pe criterii extrasportive cluburi mai competitive, din prima jumătate a clasamentului, cu retrogradate care îşi dovediseră deja incapacitatea de a face faţă rigorilor aceleiaşi întreceri, atunci şi valoarea şi calitatea întregului concurs scade în timp încet şi sigur, pierderi iremediabile.
Şi n-ar fi ca şi cum s-ar fi legat cu lacăt în această vară un veritabil lanţ al slăbiciunilor, prin dispariţia din cadru tot a braşovenilor, precum păţea fotbalul de sub Tâmpa şi după prima ediţie de campionat a Ligii 2 în serie unică, 2016-2017, la finele căreia, deşi clasat tot pe locul 7, nu mai continua în aceeaşi competiţie şi din vară, ceea ce crea un precedent, căci prea numeroase au fost deja aceste evaporări pentru a nu se şi repeta în continuare, contribuind încet dar sigur la o nivelare valorică în jos a întregii întreceri, în spasme hemoragice de-atunci şi la sângerarea unei grupări clasate chiar pe locul 5, CS Afumaţi, ori a alteia ce încheia pe 8, Luceafărul Oradea.
Deşertăciune risipitoare şi lux nepermis pentru un fotbal defectuos administrat de FRF care a rupt-o deja din august în noul sezon cu apariţiile în cupele europene, şi care, într-un contrast izbitor cu calificările de altădată ale naţionalei reprezentative la trei turnee finale mondiale consecutive, dar şi două europene, se câcâie pur şi simplu temător să iasă acum din preliminarii deşi în grupă cu alde Andorra ori Belarusul fără drept de joc pe teren propriu, cu Kosovo şi chiar Israel, în alte vremuri privite de sus ori nici măcar băgate în seamă dinspre Bucureşti.
Iar cei care se-ntreabă superficial ce legătură ar putea oare avea eliminările în bloc ale trupelor din SuperLiga din eurocupe încă din august sau cel mult remizele în şir şi tare trase de păr de „tricolori” într-o grupă mai mult decât accesibilă a fotbalului inter-ţări, cu amânarea abia în ceasul al XII-lea a unui meci din runda chiar de debut a campionatului anticamerei elitei, ca urmare a dispariţiei din cadru a celei mai competitive a patra formaţii dintre cele rămase cu drept de activitate la acelaşi nivel pe baza ierarhiilor la zi, ar face bine să cugete mai adânc şi profund.
La ce fotbal să mai poţi şi spera când FRF reprogramează restanţa într-o zi de marţi la ora 11 dimineaţa, aşadar fotbal matinal la mijloc de săptămână în anticamera SuperLigii, într-un contrast vădit cu sloganul propagandistic federal în sensul că „marea performanţă” ar începe cumva la nivelul Ligii 2!?!
Dar e ca şi cum FRF ar admite de fapt tacit că fotbalul său spre „marea performanţă” n-atrage oricum iubitori ai săi în tribune, aşa încât ce să mai şi mimeze prin a-i programa ore de start la ceasuri rezonabile şi accesibile, nedisimulând prin a opta pe şleau pentru un matineu de marţi la Liga 2, în sensul că nu se sinchiseşte dacă partida ar fi avut 7 chibiţi în plus la faţa locului într-o zi şi la o oră de start fireşti şi necesare cadrului Ligii 2.
Sau un indiciu sugestiv că altele sunt de fapt priorităţile cu perdea ale fotbalului carpatin croit după măsurile recomandărilor unionale, fără a ţine cu sfinţenie cont de criteriile sportive sau de popularizarea fenomenului prin reatragerea cumva a spectatorilor în tribunele dezertate, dar mai degrabă ţinând de depopularea demografică a societăţii şi prin sport, sub forma de exemplu extrem de subtilă a impulsionării intensive a sectorului feminin, atâtea şi-atâtea noi membre inferioare precum parantezele dar care pesemne tot mai rar vor putea fi apte a se desface întru procreerea speciei, cert mai puţine viitoare mame, cert şi mai puţini urmaşi.
Dar FRF are deja aerul celui imperturbabil şi implacabil absorbit în impetuoasa-i şi debordanta-i înaintare de-a-nboulea absolut fără nici cele mai mici dublii, ferm convins c-ar fi pe drumul cel bun şi c-ar şti ca la carte, neabătut şi de neoprit în crezul că poate, drept pentru care cluburile afiliate doar se încolonează spăşit la urne, 272-0 la cea de-a doua realegere din 2022, iar echipele lor înghit în sec şi se aliniază de la 11 într-o zi de marţi să salute în special… locurile goale, spunându-şi că la urma urmei – interesul de moment poartă fesul – 3 puncte în deplasare la o retrogradată cu care n-ar mai fi trebuit s-ajungă să joace ar fi mai accesibile în Ilfov decât la Braşov, dar şi mai trebuincioase la zestre, decât să dea ochii din nou sub Tâmpa cu o trupă propunându-i mai mari provocări şi greutăţi, în toamna trecută manifestate sub forma unui sec 4-0.
Iar astfel se tot rostogoleşte la vale şarada fotbalului românesc.
Cu înc-o dispariţie din Liga 2.
Cu şi mai multe dispariţii premature încă din vara cupelor europene.
Cu înc-un club invitat de umplutură şi la număr, de loc dintr-un oraş şi organizator de meciuri într-un altul, căci Bucureşti sună cumva iar Buftea federală şi pe alocuri artificială altcumva.
Cu înc-o calificare „tricoloră” în cel mai bun caz trasă de păr dar altfel atent coafată de hidrocefali alde Mironică.
Cu înc-un viitor meci cândva pe scena secundă tot marţi de la 11, cu înc-un spectator în minus în tribune.
De la 21:45 Kosovo pe Arena Naţională, de la 11 pe iarba şi arsă a bazei FRF de la Buftea promovatele din 2022 în Liga 2, Progresul Spartac şi CSC Dumbrăviţa, bănăţenii vizitându-i deja pentru a treia oară în acest an 2023 pe „albaştrii” bucureşteni tot „lângă studiouri”, bănăţeni deja şi la cea de-a cincea lor deplasare în ultimele fix 4 săptămâni, din 16 august, două câştigându-le la zero, două pierzându-le la limită în judeţe vecine, mai întâi cu cântec dar şi eliminări la Reşiţa, apoi doar în minutul 89 în fief-ul prim-divizionarei UTA.
Comparativ, Progresul Spartac abia s-a ales cu primul punct la a parta încercare, runda trecută, la Reşiţa, unde remiza alb după eşecuri mai degrabă clare pe terenuri adverse, cu 3-0 şi 4-0 în ieşirile la Miercurea Ciuc şi în Cupa României la Tunari, chiar cu 0-6 dar şi 1-2 în întâlnirile de pe iarba Buftei considerate acasă cu Concordia şi Corvinul, care o conduceau la pauză cu 0-3 şi 0-2.
Rezultate pe post de urmări fireşti ale strângerii întârziate a rândurilor, fără o pregătire propriu-zisă de vară în vederea alinierii în Liga 2, ci abia pe ultima sută de metri în ideea unui start din etapa a II-a în eşalonul secund, pregătiri aşadar pe unde scurte şi în limita posibilităţilor.
Timişenii având care va să zică în programul săptămânii întâlnirea codaşelor clasamentului, trupe din zona capitalei care până-n vara trecută nu testaseră aerul mai tare al ligii secunde, CS Tunari chiar numai şi numai de luna trecută.
Astăzi, Gladun luându-i locul lui Ghinescu iar Bruce Nortey înlocuindu-l pe Martinov în unsprezecele de start ca modificări de la un joc la altul, faţă de garnitura ce avea a încheia câştigătoare cu 1-0 la Mioveni.
Şi pe cine-a delegat oare FRF la tuşă la Buftea, pentru a-l asista pe centralul Porumbel, dacă nu un bucureştean, de parcă Progresul Spartac n-ar fi din Bucureşti, la cealaltă margine şi-o asistentă!?
Iar apropo de bucureşteni, şi antrenorul Erimia a apelat tot la două modificări la start faţă de „11”-le aliniat în Caraş-Severin, începând de-astă dată cu Eduard Radu şi Purice, în locul lui Alexandrescu respectiv Dumitru.
Puţin peste o jumătate de oră avea să treacă şi, pe fondul dominării impuse de dumbrăviţeni, obţinând o serie de cornere şi lovituri libere, antrenorul localnicilor a şi renunţat la continuarea cu Purice, închizător deja cu un cartonaş galben din minutul 24, sancţionat fiind pentru proteste, astfel încât Alexandrescu, schimbat iniţial în formula de start, şi-a reintrat în rolul defensiv.
Fără succes însă, gazdele neputându-se feri la nesfârşit de inevitabilul deschiderii de scor, încă înaintea pauzei, atunci când juniorul Andrei Toroc a ochit după o preluare pe piept şi un vole cu dreptul, de la marginea careului, la înălţime, vinclul din stânga lui Păun, cu un şut de excepţie ce a şters transversala, imparabil oricât s-ar fi întins ori… înfoiat goalkeeper-ul „albaştrilor”, reuşită în urma unei acţiuni bănăţene cu pase în zona centrală, un-doi Tănase – Paulevici şi o pătrundere pe stânga, dribling în faţa lui Leafu şi o aşezare înapoi aceluiaşi Paulevici, generând panică în careul celor din capitală, şut în blocaj şi respingere cu latul taman înspre Toroc, neiertător cu o frumuseţe de gol: 0-1 după exact 40 de minute de joc.
Încă un atac şi un alt gol, sau diferenţa între o pregătire estivală temeinică, efectuată de „verzi”, oricât de mult ar fi fost încurcaţi spre finele ei de către FRF, şi una în pripă, de azi pe mâine, cea a bucureştenilor, şi fireşte „căzuţi” brusc în ultimele minute ale mitanului, pe căldura mijlocului de septembrie.
0-2 după o fază nu foarte mult diferită în minutul 42, tot cu Tănase implicat în zona centrală, centrarea sa fiind aşezată cu capul de acelaşi Paulevici, iar Zaluschi preluând tot cu capul şi plasându-i mingea din lateral cu călcâiul lui Bruce Nortey – astăzi titularizat în locul lui Martinov, care-a avut timp să-l „paseze” şi el pe Păun, cu stângul din careu, şi tot peste portarul bucureştenilor, spre colţul lung.
Concordia îi administra Progresului Spartac un 3-0 până la pauză pe acelaşi gazon sub standardul unei baze sportive federale, Corvinul un 2-0 în primele 45 de minute iar „verzii” Banatului nu se lăsau nici ei mai prejos.
Prea apăsătoare pentru bucureşteni această adunare peste-o noapte de august, precum în curtea şcolii înaintea Daciadei, precum în practicile trupelor de cartier şi nu în anticamera elitei, unde-ar începe zice-se „marea performanţă”, conform lozincii federale pe frontispiciul Ligii 2.
Marea păcăleală propagandistă.
Sau o reconfirmare a faptului că în Liga 2 carpatină e mult mai greu să joci acasă în acest început de campionat, iar cu-atât mai greu dacă eşti de fapt retrogradata Progresul Spartac, numai şi numai 11 fiind victoriile gazdelor în meciurile disputate în noua ediţie 2023-2024, faţă de cele 22 în deplasare – dublu!, respectiv 17 remize. Iar în doar 12 din totalul acestor partide gazdele au marcat mai mult decât un gol pe meci, aşadar în mai puţin de-un sfert dintre întâlniri, şi-n condiţiile în care, oricum, mai mult decât jumătate dintre cele doar 11 succese de până acum pe teren propriu au fost înregistrate la o diferenţă minimă, cel mai adesea cu 2-1 – de 3 ori.
Timişenii la start la Buftea
Cât despre oaspeţi, Dumbrăviţa devenea duminica trecută a 13-a secund-divizionară care se câştige în deplasare în noul campionat al Ligii 2, prima care să atingă cifra celor 3 triumfuri „afară” fiind cea sibiană din Şelimbăr, după ce bifa tot prima şi adjudecarea a două succese pe teren advers, pe-atunci la braţ cu Concordia, tot la „cota 2” ajungând apoi şi CSM Slatina, Ceahlăul şi Unirea Slobozia, de astăzi şi alb-verzii Banatului. Şi-au mai învins deja în deplasare, pe rând, cei din Alexandria, Bucureşti – şi-anume CSA Steaua, Dej, Târgovişte, Mioveni şi Hunedoara.
Pe de altă parte, aproape jumătate dintre succesele repurtate în deplasare, 10 din 22, s-au înregistrat cu 0-1, iar de câte două ori cu 1-2, cele mai clare fiind, într-o ordine descrescătoare, Progresul Spartac – Concordia 0-6, Unirea Dej – CSA 2-6, Csikszereda – Concordia 0-3, Unirea Dej – Gloria Buzău 2-4, CS Tunari – CSM Slatina 1-3 şi Progresul Spartac – CSC Dumbrăviţa tot 1-3 (0-2), căci astfel aveau a-şi conserva timişenii avantajul, precum şi FC Argeş – Chindia 0-2 dar şi 2-0 în contul Ceahlăului la Târgu Jiu.
Invitaţii bucureşteni au efectuat 3 schimbări la pauză, înlocuindu-l inclusiv pe Preda, care trimitea în bară în minutul 44, iar la reluarea jocului au solicitat eliminarea portarului dumbrăviţean Trifon, ieşit în afara careului la incursiunea lui Petcu, care sfârşea lat şi necesitând îngrijiri medicale dintr-o ciocnire fără minge, şi mai intense proteste ale „albaştrilor” în urma loviturii libere acordate, invocând chiar acordarea unui penalty, în zadar însă, din contră, lărgindu-şi acolada sancţiunilor cu cartonaşe galbene.
Iar Petcu nici n-avea a mai rezista mult în joc, până la încheierea primei ore a întâlnirii, fără a trece niciun sfert de oră până la desprinderea categorică a timişenilor lui Cosmin Stan, cu juniorul de 16 ani Toroc din nou periculos în careul lui Păun, din disputa pentru balon cu un bucureştean mingea ajungându-i în afara suprafeţei de pedeapsă lui Tănase, care, la fel, având timp la dispoziţie, a ochit la rândul său vinclul din stânga, tare, taxând o trupă nelegată şi deficitară la închidere pe respingeri: 0-3 în minutul 72.
Nici cea mai mică surpriză, nefiind ca şi cum „verzii” n-ar mai fi făcut scor în deplasare în ultimul niciun an de zile, 4-0 la Râmnicu Vâlcea în sezonul regulat cu Şelimbărul, 4-0 şi-n Cupa României în Teleorman.
Doar că în noua campanie au luat-o mai repede cu asemenea desprinderi.
Simţindu-se însă prea repede cu toţi sacii în căruţă şi taxaţi fiind imediat dintr-o fază fixă, corner fructificat din careul mic de cel intrat în joc din minutul 61, rezerva Crivac: 1-3 la intrarea în ultimul sfert de oră.
Prea puţin şi prea târziu pentru retrogradaţii readmişi în Liga 2, Stan reacţionând prompt cu o dublă modificare, Sofran şi Martinov în locul lui Paulevici şi Zaluschi, asta şi cu gândul la matineul ghirozean de sâmbătă cu nou-promovata de lângă capitală. Idee în care au fost retraşi pe final şi marcatorii primei părţi, Lalic şi Ristin luându-le locul pentru minutele de prelungiri, aparent nesfârşite şi cu un cartonaş galben în dreptul lui Sofran.
Dar cu alte 3 puncte în deplasare pentru „verzii” lui Stan, semnatari ai premierei absolute de-a câştiga ieşiri consecutive în campionat de la promovarea anul trecut în Liga 2. O „dublă” ce nu le ieşise până acum, dar care i-a elevat după 5 runde pe un loc de play-off al zonei 1-6, la egalitate perfectă cu slătinenii.
Şi-urmează aşadar primirea celor din Tunari sâmbătă de la 11 la Ghiroda, după care ieşirea la Târgovişte.
Rezultatele etapei a V-a şi programul din weekend al rundei a VI-a în Liga 2, pe coloana clasamentelor actualizate ale secţiunii Fotbal.
*
AFC Progresul 1944 Spartac: Păun – Leafu (minutul 46, Sebastian Radu), Eduard Radu, Parfeon – cpt., Andr. Grigore – Solet, Purice (32, Alexandrescu) – Preda (46, Tong), Petcu (61, Crivac), Andr. Florescu – Istratie (46, Chiriţoiu).
Rezerve: Soare – I. Dumitru, Stîngă, Tenică.
Antrenor: Andrei Erimia.
CSC Dumbrăviţa: Trifon – Amariei, Gîsă, Zurbagiu – cpt., Gladun – Salhi, Tănase – Andrei Toroc (minutul 90, Ristin), Zaluschi (79, Martinov), B. Nortey (90, Lalic) – Paulevici (79, Sofran).
Rezerve: Paul Toroc – Băluţoiu, Tismonar, Plokhotnyuk, Ghinescu.
Antrenor: Cosmin Stan.
Duminica trecută, la Mioveni, „verzii” câştigau în alcătuirea Trifon – Amariei, Gîsă, Zurbagiu – cpt., Ghinescu (minutul 69, Gladun) – Salhi, Tănase – Andrei Toroc (76, Lalic), Zaluschi (69, Cibi), Martinov (69, Nortey) – Paulevici (84, Mercioiu), aliniind un cu totul alt 11 decât cu 3 seri înainte la Arad, în Cupa României, play-off pierdut acolo abia în minutul 89, 1-0.
Arbitru la Buftea, Valentin Porumbel (Olteniţa); asistenţi, Turcu (Bucureşti) şi Bianca Florea (Ploieşti). Rezervă: Pavel (Osica de Jos / jud. Olt). Observator de arbitri: Duma (Sibiu). Delegat de joc: Barbu (Giurgiu).
