„Nu ştiu valoarea oamenilor cu care lucrează, asta e cheia insuccesului la Poli”

„Când m-a angajat, i-am spus domnului Chivorchian, <Ştiţi, mă pricep mai bine la consiliere în psihopedagogia  fotbalistică decât la predarea englezei>, la care dumnealui mi-a răspuns <Aaa, păi Uhrin nu vă lasă nici la antrenamente>. Mi-am exprimat speranţa că <domnul Uhrin va veni la clasele de engleză, căci în anunţul acela era indicat că şi antrenorul este interesat de deprinderea cunoştinţelor de limbă străină, nu doar secunzii. Vă garantez că în maxim două săptămâni Dusan Uhrin jr. va fi dispus unei discuţii iar în maxim o lună mă va consulta pe teme fotbalistice>”, aminteşte profesorul Zarna, care însă nici în ziua de astăzi, în cel de-al doilea mandat al tehnicianului ceh la polişti, n-a ajuns să dialogheze cu praghezul, fie în engleză, fie în română.

De ce? Pe de-o parte, în 2008, „fiindcă din păcate am respectat într-un mod american de abordare a lucrurilor, de a fi corect, şi am urmat greşit remarca domnului Chivorchian, făcută atunci când m-a angajat, şi astfel nu am încercat să intru eu în legătură cu antrenorul Uhrin jr. Probabil ar fi fost abordabil”, iar pe de altă parte cu ocazia revenirii pe malurile Begăi a tehnicianului demis, în returul încheiat în luna mai. Ne explică tot ex-profesorul universitar care a predat limba spaniolă în marea majoritate a cursurilor susţinute peste ocean, unde în proporţie de 10% a activat şi în învăţământul liceal, şi care în anul 2005 a lăsat West Covina, în zona Pasadenei (California), pentru a-şi duce traiul ca pensionar american în Timişoara: „Am recunoscut într-o declaraţie că nu e doar vina lor, a lui Dusan Uhrin jr. şi a lui Marian Iancu, care s-au dovedit a fi incompetenţi vizavi de modul cum îi motivează pe jucători în aşa fel încât să fie şi concentraţi şi încrezători, atât cât este necesar. Ei nu ştiu ce este nivelul optim de concentrare şi încredere şi care este acesta, despre necesitatea de a avea o doză sănătoasă de încredere şi intensitate. Pe lângă aspectele respective, am recunoscut că până şi eu sunt de vină, pentru că chiar nu am vrut să lucrez cu ei în această primăvară. Am declarat în decembrie, într-o emisiune televizată, <Legile jocului>,  că n-au nici o şansă să câştige şi nu mă voi duce dacă nu sunt angajat în toată regula de Marian Iancu. Iar lipsa şansei era cauzată de inabilitatea lor de a-i motiva pentru a fi capabili să urce de pe locul 2, pe primul. Nu are personalitatea de a-i motiva să se autodepăşească”.

Întrebându-l în privinţa acestui minus pe care l-a remarcat la antrenorul ceh, profesorul Zarna mi-a confirmat şi a întărit că lui Uhrin jr. îi lipseşte momentan „abilitatea de a motiva jucătorul în aşa fel încât să mănânce pământul pentru tine, inabilitatea fiind efectul neinstruirii sale în psihologia omului în general  şi a jucătorului de fotbal în particular. N-are priceperea psihologică pentru a motiva fotbaliştii şi nici deprinderile de cunoaştere reală a potenţialului uman şi fotbalistic. Ori dacă nu ştie potenţialul exact al jucătorului, în mod cert nu percepe ceea ce poate respectivul oferi. Ei chiar nu detectează valoarea oamenilor cu care lucrează şi aceasta este cheia insuccesului la Poli”.

Fililogul Zarna este de părere că şi inabilitatea lingvistică a unui angajat activând într-o ţară străină de a comunica fluent în limba poporului respectiv sau într-una de circulaţie internaţională îi poate genera acestuia o stare de „stânjeneală” vizavi de integrarea completă în comunitatea în care trăieşte temporar, cu repercursiuni asupra randamentului său: „Mi se pare o mare eroare din partea sa să nu înţeleagă importanţa deprinderii cunoştinţelor de limbi străine, mai ales după ceva timp petrecut în locul respectiv. Este o atitudine negativă. Iar câtă vreme nu stăpâneşte bine limba ţării respective, comunicarea ar fi de fapt şi mai deficitară dacă ar încerca să o folosească”. Iar profesorul cândva în preajma lui Anghel Iordănescu, şi care a urmărit jocurile din retur mai degrabă în faţa micului ecran, după ce – rareori fiind prezent la meciuri la tribuna zero – „nu mi-a plăcut expresia feţei domnului Chivorchian la vederea mea”, a radiografiat totodată şi traiectoria cehului pe malurile Begăi: „La început nu i-a mers deloc rău, dar cu cât s-a făcut mai bine cunoscut de către jucători, în vestiar, cu atât a scăzut invers proporţional şi performanţa sa”.

Întrebându-l care este cauza întreruperii iniţiale a colaborării, în anul 2008, profesorul Paul Emil Zarna mi-a sugerat să-l interpelez în această privinţă pe Valentin Velcea, din stafful tehnic polist, pentru că „după ce am vorbit cu Velcea, trebuie că s-a întâmplat un anumit lucru, pentru că nici unul n-a mai venit la nici un curs. Nu ştiu de ce s-a întrerupt dar pot doar să bănuiesc, ţinând cont că ultimul cu care am vorbit era Velcea, care iniţial chiar dorea să primească ore în particular. Dar la acea ultimă discuţie, înaintea returului cu Partizan, de la Beograd, în eurocupe, l-am întrebat dacă <voi chiar credeţi că îi bateţi pe Partizan la Beograd?>. Răspunsul lui a fost – bineînţeles – <Da!>… Ulterior, domnul Velcea nu şi-a mai adus elevii la clasele de engleză ale profesorului Zarna… Nu i-am spus ce s-a întâmplat domnului Chivorchian, care chiar a vrut iniţial să mă convoace în cantonamentul clubului în Antalya, în iarna 2008-09”.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− 6 = trei

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: