O altfel de faţetă a meciului Unirea – ASU Politehnica, de la Sânnicolau Mare. O nostalgie, o amintire…

Întâlnirea din acest sfârşit de săptămână nu a fost aşteptată doar de câteva zile sau de câteva zeci de ore. Nu a fost aşteptată doar din prisma evoluţiei campionatului şi a duelului strâns pentru locul de baraj care poate duce în mult râvnita Liga a III-a. A fost aşteptată de când s-a făcut tragerea la sorţi a etapelor, de când se ştia că alături de Unirea Sânnicolau Mare, în Divizia „D”, va veni o echipă împrejmuită de aura, de atmosfera „fotbalului mare”, a jocului de altădată. Poate a iubirii necondiţionate şi a dragostei pentru „mocheta de gazon”, care aşteaptă neclintită, ca de fiecare dată, să fie călcată-n picioare de incisivele ghete ale fotbaliştilor, să fie brăzdată de alunecările tăioase ale închizătorilor.

Pentru că, văzut dintr-un alt unghi, mai profund şi poate mai greu de imaginat, meciul de astăzi de pe Aranca a fost o întoarcere în timp în anii de glorie ai fotbalului, atunci când „fotbalul modern” nu făcea ravagii, nu desfiinţa echipe de renume, nu încerca să stăvilească dragostea şi pasiunea suporterilor, nu încerca să fure identitatea reală a jocului.

A fost ceea ce meritau ambele echipe… mai degrabă ceea ce merita spiritul ambelor echipe, „sufletul” celor două cluburi cărora le-au fost, într-un fel sau altul, năpădite identităţile. Dacă în cazul Politehnicii e uşor de înţeles, în cazul Unirii sigur nu e atât de facil, pentru că puţini îşi aduc aminte…

Ceea ce le-a fost răpit lor nu a fost doar un loc de Liga a II-a, vândut celor de la ASA Târgu Mureş, nu a fost nici măcar cedarea deliberată a locului din Liga a III-a sau declinul până în Liga a V-a, ci îndepărtarea zilelor cu care locuitorii oraşului s-au obişnuit şi care s-au câștigat pe teren. A zilelor de sărbătoare în care pe micul „oval” sânmiclauşean descindeau „şepcile roşii”, a dimineţilor în care, pe banca unde a stat azi Paul Codrea, era odată Ioan Ovidiu Sabău cu Gaz Metan Mediaş.

Cu toate acestea, şi în ciuda înfrângerii cu 6-0, cei mai mulţi sânmiclăuşeni au asistat azi la o victorie. O victorie a celor care au umplut „tribuna mare”, a bătrânilor care încă vin la meciuri de mai bine de o decadă, a celor care au fost copii atunci când Sânnicolaul juca în Divizia „B” alături de formaţii de renume din fotbalul românesc şi care acum, crescuţi fiind, au surâs nostalgic cu gândul la vremurile apuse care acum pot fi redate doar prin fotografii.

Cu alte cuvinte, partida de astăzi a pricinuit un moment de nostalgie multor microbişti şi va rămâne o amintire datorită ineditului. Datorită spectacolului din tribune, a numărului spectatorilor prezenţi, şi nu în ultimul rând a jocului boem, donquijotesc, cu armele pe masă, venit parcă din vremea când se mai juca cu jobenul pe cap.

Astfel am considerat potrivit să punctez cronica jocului, ca o completare la cele semnalate şi deja transmise pe viu de la faţa locului, LIVE TEXT, declaraţii şi galeria foto, şi anume nu printr-un rezumat sec al partidei, ci ca un zâmbet plin de candoare dinspre şi înspre trecut.

Iar dacă vorbele nu sunt destul de expresive, câteva dintre fotografiile păstrate pe atunci vă pot face să înțelegeţi mai bine…

* clic pe imagini pentru mărirea pozei

Acest articol a fost publicat în Divizia D Timiş, Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× doi = 10

 


Ultimele articole din categoria Divizia D Timiş: