Oare așa să-i fi insuflat tu, Gică?

”A trebuit să ne sacrificăm pentru țară, pentru că până la urmă pentru asta jucăm” a spus Nicolas Popescu la Interviu FarulTV după calificarea României U19.

Au fost toate foarte bune și frumoase cu selecționata sub 19 ani a României până în momentul câștigării în avans a Turului de Elită din Croația și implicit a biletelor pentru turneul final al Campionatului European U19 din această vară din Slovacia, între cele 8 reprezentative ale competiției. 

O reușită cât se poate de notabilă în contextul penuriei performanțelor de dată recentă din fotbalul românesc. 

Izbândă a calificării conturată după aceeași rețetă, cu câte două victorii în primele tot atâtea apariții în fazele I și a II-a ale preliminariilor Euro U19, în noiembrie 2021 în turul inaugural din Turcia, zilele trecute în Turul de Elită din Croația, urmate de fiecare dată de câte o înfrângere la 3 goluri diferență în ultima partidă.   

1-0 cu Letonia și 5-0 cu San Marino în toamnă în Grupa 9 în țara semilunei, triumfuri la adăpostul cărora România U19 a cedat apoi cu 1-4 (1-3) gazdei Turcia pe 16 noiembrie la Manavgat, unde Pantea deschidea scorul din lovitură de la 11 metri încă din minutul 7, autogolul egalizator al lui Gergely din minutul 29 deschizând calea amfitrionilor spre un 3-1 până la pauză, dar și un 5-1 cu Georgia și 2-1 cu gazda Croația în Turul de Elită din ultima decadă a lui martie 2022, succese la adăpostul cărora elevii lui Adrian Văsâi au capotat cu 0-3 marți 29 martie în fața juniorilor mari ai Islandei.

Așadar toate foarte bune și frumoase, însă doar până la un anumit punct. În urma căruia ”tricolorii” fotbalului românesc juvenil au început să se ia din nou la trântă cu mentalitatea care dă mari bătăi de cap, cel mai dificil a fi schimbată.

Asigurarea calificării înainte de termen impunea cu atât mai mult etalarea unei mentalități învingătoare, în calitate de proaspătă calificată la un turneu final european, postură care onorează dar și obligă, însă eșecul la scor cu Islanda U19 a reamintit limitările fotbalului carpatin, ale culturii sale alterate în care sunt induși juniorii spre seniorat. Tare și metehne ca și imposibil de înlăturat, nici vorbă peste noapte, nici măcar pe termen lung. Dar despre acest relevant 3-0 am scris în ziua înfrângerii, aici.

Altceva a bruiat însă apoi auzul, ecou pe marginea calificării. Și anume că ”a trebuit să ne sacrificăm pentru țară, pentru că până la urmă pentru asta jucăm”, conform spuselor unuia dintre juniorii ”tricolori”, Nicolas Popescu, la Interviu FarulTV. 

Ce-o fi vrut să spună, numai juniorul prim-divizionarei în alb-albastru poate ști, însă ce-a ieșit, bulversează. Sună ca un fel de corvoadă. Cum adică a fi trebuit să te sacrifici pentru țară!? Să fie oare un sacrificiu, și nu un privilegiu, o mare onoare, a juca în tricoul reprezentativei naționale!? Ori dacă pentru asta joacă selecționata U19, trebuind să se sacrifice pentru țară, atunci premizele nu sunt cele mai bune nici pentru această generație. Ceea ce n-ar fi fost oricum tocmai greu de intuit.

Onoarea și apărarea sa ar trebui să insufle spiritul reprezentanților juvenili la îmbrăcarea echipamentului ”tricolor”, apărare a blazonului lăsată la mâna destinului în sugestivul 0-3 cu Islanda, dar în orice caz nu acel ”a trebuit să ne sacrificăm pentru țară.”

Iar de parcă n-ar fi fost de-ajuns acest ”porumbel”, un altul a scăpat în cele două minute și ceva ale interviului la Ovidiu, Nicolas Popescu dezvăluind că model al generației sale este garnitura naționalei U21 care ajungea nu demult în semifinalele turneului final al Campionatului European de tineret, ceea ce pe de-o parte relevă orizontul îngust al culturii fotbalistice insuflate ”noilor valuri” – dacă la fosta trupă de U21 se reduce punctul de reper al actualilor juniori mari la lot, iar pe de altă parte induce senzația unui deja vu, vizavi de risipirea treptată a potențialului respectivei semifinaliste, ai cărei protagoniști nu mai au nici pe departe aceeași competitivitate taman când începe să conteze mai tare, la seniorat. 

Speranța moare ultima și tot ceea ce sperăm este ca nu foști mari internaționali precum Gică Popescu sau Gică Hagi, tată respectiv unchi al juniorului ”tricolor”, să-i fi indus și insuflat junelui Farului nuanțele unor tipare mentale pe contururile cărora să emane asemenea spuse precum ”a trebuit să ne sacrificăm pentru țară, pentru că până la urmă pentru asta jucăm.” 

Dacă a juca în ”tricolor” în Turul de Elită pentru un loc la turneul final european este un sacrificiu cu ”trebuie” în față, și nu o imensă onoare ca rod al creșterii frumoase a unei generații, atunci acest eșantion al mentalității cu hibe din fotbalul intern proiectează în viitor micile șanse ca România să iasă din cercul vicios în care s-a lăsat absorbită pe fondul acelorași mentalități piatră de moară. 

O calificare salutară, soare și miere la suprafață, dar același ceva mocnește latent în adâncuri, greaua moștenire a unui fotbal mai degrabă necultivat, decât cultivat. Iar ceea ce s-a cam ales deja de pe urma fostei garnituri ”tricolore” U21, odată supusă rigorilor senioratului, indică faptul că toate pot fi bune și frumoase până la un moment dat în fotbalul românesc, trădat apoi la capitolul consecvență în regim de continuitate pe termen mediu-lung. 

Una peste alta, după ce din faza I se strecurau de pe locul 2, în urma Turciei, români cu 6 puncte – la egalitate în această privință cu alte 6 naționale din celelalte grupe, pe când 3 selecționate se calificau de pe locul secund cu 7 puncte adjudecate, din faza a II-a a Turului de Elită ”tricolorii” au pătruns pe scena turneului final cu alte 6 puncte, din fotoliul liderului, Anglia impunându-se cu 9 puncte, Italia și Israel cu câte 7, iar Franța, precum elevii lui Văsâi, tot cu 6. S-a mai calificat și Austria, însă dintr-un triunghiular, în dauna Spaniei și a Danemarcei, însă nu un patrulater, în absența Rusiei, for neprincipial exclus din competiții pe fondul imixtiunii politice în tot și în toate. La prima vedere, o măsură potrivită, însă cu atât mai strâmbă cu cât nimic nu este ceea ce pare în evenimentele de la nord-est, și în orice caz nu conform minciunilor și manipulărilor propagandei euro-atlantice cu picioare de lut și aproape pe butuci.

Iar ultimul bilet va fi acordat în 1-7 iunie în grupa din Olanda, acasă cu Norvegia, Serbia și Ucraina. 

Cu 3 titulari de la cluburi din Liga 2, România U19 învinge în Croația la debutul în Turul de Elită: 5-1 (3-1) cu Georgia U19

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci + = 7

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: