Apropierea încheierii întrecerilor interne aduce aerul vacanţei estivale, una însă atipică anul acesta pentru tinerii jucători selecţionabili ai României, implicaţi la începutul verii, între 21 şi 27 iunie, în jocurile pe rând din Ghencea cu Spania, Ucraina şi Croaţia din Grupa B a turneului final al Campionatului European sub 21 de ani, pentru prinderea unuia din primele două locuri de calificare în sferturile eliminatorii, sferturi programate în Giuleşti şi pe Cluj Arena în cazul naţionalelor din seriile „B” şi „D”, aceasta la start cu Franţa, Italia, Elveţia şi Norvegia.
„Tineretul tricolor” nu se califica niciodată în cele 20 de ediţii ale turneului final sub 21 de ani în formatul competiţional cu 8 ţări, participând în calitate de gazdă la reuniunea din 1998, însă datele s-au mai schimbat de la creşterea numerică a protagonistelor finalelor, ajungând la cea de-a doua ediţie desfăşurată cu 12 selecţionate la start, în 2019, în Italia, unde a şi pătruns în semifinale, disputând finala mică, dar şi la ediţia inaugurală cu 16 reprezentative la start, din urmă cu 2 ani, derulată în premieră în două ţări – Slovenia şi Ungaria, România părăsind faza grupelor.
Organizatoare desemnată încă din decembrie 2020, alături de Georgia, a turneului final UEFA Euro U21 din 21 iunie – 8 iulie, cu semifinalele pe Steaua şi la Batumi, port la Marea Neagră gazdă şi a finalei, România U21 este prezentă din nou din oficiu, fără a fi jucat în 2021 şi 2022 meciurile oficiale ale preliminariilor, urmând a debuta miercuri 21 iunie de la 21:45 de pe ultima poziţie în urna a II-a valorică, după Olanda, Anglia şi Italia, împotriva capului de serie din fruntea primei grupe valorice, Spania, urmată de Portugalia, Germania şi Franţa.
Spania fiind nimeni alta decât o cvintuplă câştigătoare a competiţiei, precum Italia, dar şi triplă învingătoare în ultimele 6 ediţii, triumfând tocmai în 2019 în Italia, 2-1 în finala cu Germania, care dispunea în semifinale de „tricolorii” României. Ibericii îşi luau astfel revanşa în faţa nemţilor după deznodământul ultimului act din Polonia, de la ediţia imediat anterioară, din 2017, pe care Germania o tranşa cu 1-0, copie la indigo şi în urmă cu 2 ani, în 2021, în finala cu Portugalia.
Tinerii nemţi şi lusitani sunt de astă dată pe jumătatea de tablou competiţional cu seriile preliminare desemnate a se disputa în Georgia, Germania în Grupa C, cu Anglia, Cehia şi Israel, iar Portugalia în Grupa A, cu Belgia, Olanda şi gazdele gruzine, în premieră la acest nivel.
De fapt, doar Israel, Norvegia şi Ucraina, prezente pentru numai a treia oară la turneul final european sub 21 de ani, deţin şi acestea mai puţine participări la această fază a competiţiei decât „tricolorii” României, ai căror primi oponenţi pe „Steaua”, spaniolii – triumfători de fapt în ultimul act pe tărâm românesc din 1998, cu 1-0 în finala cu Grecia, Norvegia trecând atunci de olandezi în finala mică, se numără între cei mai adesea în cadru, cu 16 prezenţe, depăşiţi la acest capitol doar de Italia – şi cu cele mai multe, 22, respectiv Anglia cu 17, îndeaproape mai fiind Cehia cu 15 şi Germania cu 14.
Spaniolii lui Santi Denia râvnind fără doar şi poate la un parcurs cât mai bun, de notat fiind că anul acesta, pentru a cincea oară, atât naţionala U21 iberică precum şi cele sub 19 respectiv 17 ani sunt prezente în bloc la turneele finale europene. Selecţionata care vine la Bucureşti fiind pe osatura reprezentativei U17 care juca la turneul final din 2017 şi prindea locul 3, de pe care îşi lua biletele de „Mondial”, an 2017 în care trupele sub 21 respectiv 19 ani ale Spaniei cucereau titlul continental.
Marţi 2 mai se va împlini deja un an de când Spania devenea a doua cea mai rapidă calificată la turneul final din România şi Georgia, după Belgia, care îşi lua deja biletele din martie 2021, ibericii în virtutea excluderii din cadru a ruşilor, ale căror rezultate erau anulate, UEFA bătând atunci din călcâie şi înregimentându-se politic în a recurge la mizerabile sancţiuni care n-au nimic de-a face cu spiritul sportiv, nici atât cu realitatea factuală obiectivă, adevărul şi… viaţa, iar timpul le va dovedi negreşit pe toate.
Primăvara în curs i-a găsit pe spanioli pregătindu-se pentru Euro U21 prin a trece cu 3-2 la Almeria de helveţi, spre sfârşitul lunii martie, victorie în urma căreia Santi Denia a înlocuit 6 jucători în 11-le de start pentru a întâlni Franţa la Vannes, unde galben-roşii, rulaţi în întregul efectivului şi menţinând doar 3 titulari, au remizat alb, peninsularii având şansele mai clare în bătătura „Cocoşilor galici” ai lui Ripoll.
Santi Denia a efectuat o triplă modificare la pauza deplasării în Franţa şi încă două schimbări după o oră de joc, Spania U21 remizând 0-0 în alcătuirea Arnau Tenas – Arnau Martínez, Manu Sánchez (minutul 46, Juan Miranda), Jon Pacheco, Gila (87, Guillamón), Alex Baena (62, Pablo Barrios), Sancet (46, Aimar Oroz), Blanco (87, Nico), Abel Ruiz (62, Camello), Rodri (83, Barrenetxea), Rodrigo Riquelme (46, Sergio Gómez).
Arnau Tenas, din generaţia 2001, este al Barcelonei, Arnau Martinez, din 2003, de la Girona, Manu Sánchez – născut în anul 2000, de la Osasuna, Jon Pacheco (n. 2001) de la Real Sociedad, Mario Gila (2000) de la Lazio Roma, Alex Baena (2001) este component al Villarrealului, Oihan Sancet (2000) de la Athletic Bilbao, Antonio Blanco (2000) de la Deportivo Alaves, nouarul de la Braga, Abel Ruiz (2000), având şi cele mai multe selecţii la acest nivel, 19, cu nu mai puţin de 10 goluri marcate. Rodri Sanchez (2000), de la Betis, a strâns şi el 10 selecţii, cu 3 goluri înscrise, iar Rodrigo Riquelme (2000), şi acesta de la Girona, 5 goluri în 8 apariţii. Juan Miranda (2000), de la Betis, are chiar 17 selecţii, în care a marcat de 3 ori, Hugo Guillamón 14 apariţii şi 3 goluri, legitimat fiind la Valencia, Pablo Barrios introdus recent în cadru, din generaţia 2003, de la Atletico Madrid, Aimar Oroz (2001) de la Osasuna, Nico Gonzalez (2002) de la Valencia, Sergio Camello (2001), de la Rayo Vallecano – cu 8 selecţii, Barrenetxea (2001) cu 6 apariţii şi un gol, de la Real Sociedad, iar Sergio Gómez (2000) „insularul” ibericilor, legitimat la Manchester City şi strângând 13 selecţii pentru Spania U21, cu 6 reuşite.
La trei zile după întâlnirea cu spaniolii, România U21 va da piept în Ghencea ucrainienilor, prezenţi ultima dată la acest nivel în 2011 şi care în 2006 pierdeau în Portugalia ultimul act cu Olanda, galben-albaştrii calificându-se la UEFA Euro U21 via-play-off, împotriva vecinilor slovaci, la care pierdeau cu 3-2 (1-1) manşa tur, în care au egalat rapid de două ori, absolut toate golurile înscriindu-se până în minutul 53, dar şi revanşându-se în retur, pe teren neutru, în Polonia, 3-0 (0-0) pe 27 septembrie 2022, vârful celor din Donetsk, Danylo Sikan, reuşind un hat-trick între minutele 48 şi 66.
În tot cazul, ucrainienii s-au numărat între naţionalele clasate pe locul 2 în preliminarii cu cel mai bun punctaj, 17 (8 5 2 1 16-10), cea care a deţinut şi cel mai bun golaveraj dintre cele 3, şi anume Elveţia, calificându-se direct la turneul final, pe când galben-albaştrii şi danezii au fost direcţionaţi spre recalificări, caz valabil, în virtutea celor 16 puncte acumulate (8 5 1 2 19-10), şi pentru Croaţia U21, a treia oponentă a „tricolorilor” în Ghencea.
Iar croaţii aveau a se califica la mustaţă la turneul final, în play-off-ul cu Danemarca, împotriva căreia se desprindeau în tur la Pula, prin Vidovic şi Beljo, în minutele 9 şi 37, peninsularii reducând din handicap, 2-1 după o oră de joc, şi copiindu-i pe dalmaţi în returul din Scandinavia, 2-0 deja în primele 19 minute, Matanovic împingând dubla manşă în reprizele de prelungiri graţie reuşitei târzii din minutul 84. Iar ex-iugoslavii tranşau calificarea la lovituri de departajare, ratând-o în deplasare la Vejle doar pe cea de-a patra, tocmai prin Matanovic, în rest, Vuskovic, Fruk, Soldo, Sucic şi Pasalic au fructificat.
Croaţia U21, cea mai bine clasată în urna a treia valorică a „Europeanului”, încheia grupa preliminară la două puncte în urma Norvegiei, dar cu 3 înaintea Finlandei, urmată şi aceasta de Austria, pe când Ucraina U21, prima în urna a patra valorică, a fost umbrită în calificări doar de imbatabila Franţa – o câştigătoare a competiţiei în îndepărtatul 1988, la numai 3 puncte distanţă, galben-albaştrii având în schimb 11 avans la final în dauna sârbilor de pe locul 3.
Croaţii vor veni însă la Bucureşti fără selecţionerul cu care s-au calificat din preliminarii şi cu care au învins la Londra la final de martie în ultimul joc de pregătire, 2-1 cu Anglia, Igor Biscan înlocuindu-l din 6 aprilie la Dinamo Zagreb pe Ante Cacic, astfel încât banca tehnică a reprezentativei de tineret a federaţiei finalistă şi semifinalistă a ultimelor două mondiale de seniori a fost preluată de Dragan Skočić, cel care-i califica pe seniorii Iranului la turneul final mondial de seniori FIFA World Cup de anul trecut din Qatar, graţie celor 25 de puncte în 10 apariţii în a treia rundă preliminară, un record pentru iranieni.
Înainte de a fi selecţioner al Iranului, Skočić mai antrenase pe Rijeka, cu care cucerea Cupa Croaţiei, dar şi în Slovenia pe Interblock Ljubljana, cu care câştiga tot cupa, activând şi în zona golfului, la Al Arabi ori Al Nassr.
Cu Biscan încă pe bancă, tinerii ex-iugoslavi se desprindeau la 2-0 de Anglia U21 pe terenul lui Fulham la fine de martie, Martin Baturina marcând în minutul 34 iar Dion Dren Beljo în minutul 53, amical în care oaspeţii au efectuat 7 schimbări între minutele 62 şi 81, încasând un gol pe finalul amicalului, în minutul 87, de la Gibbs-White.
Croaţii au învins în componenţa Kotarski – Colina (80, Jurcec), Soldo, Smolcic (69, Jelenic), Jureshkin (70, Perkovic), Baturina (81, Simic), Prsir, Kacavenda (70, Hodza), Vidovic (62, Marin), Beljo (81, Palaversa), Frigan.
N-a mai apărut şi marcatorul la penalty-uri din toamna trecută, Marijo Vuskovic, jucător al lui Hamburg suspendat de federaţia germană pentru dopaj până în noiembrie 2024, dintre cei care au repetat cu succes în Londra portarul titular Dominik Kotarski, născut în anul 2000, fiind legitimat la PAOK, fundaşul David Colina (n. 2000; 16/0) la Augsburg, Nikola Soldo (2001; 9/1) la Koln, Hrvoje Smolcic (2001; 7/0) la Eintracht Frankfurt, Roko Jureshkin (2001; 2/1) la Benevento, Jurica Prsir (2000; 12/1) la Gorica, Lukas Kacavenda (2003; 10/1) la Lokomotiva, Martin Baturina (2003; 9/1) la Dinamo Zagreb, Gabriel Vidovic (n. 2002; 7 selecţii, două goluri) la Vitesse Arnhem, Dion Dren Beljo (2002; 8, 2) la Augsburg, iar Matija Frigan (2003; 2, 0) la Rijeka. Dintre cei intraţi după pauză, atacantul Antonio Marin, din generaţia 2001, e legitimat tot la Rijeka, având 16 selecţii la U21, cu un gol marcat, de la Rijeka provenind şi mijlocaşul Veldin Hodza (2002; 7/0), iar fundaşul din 2003 Mauro Perkovic, de la Dinamo Zagreb. Luka Jelenic, un fundaş din generaţia 2000, joacă la Varazdin şi are 3 selecţii, valabil şi pentru Jan Jurcec, de la Altach, în Austria. Mijlocaşul Ante Palaversa (n. 2000), cu 9 selecţii, e legitimat la Troyes, iar atacantul Roko Simic, din generaţia 2003, cu 15 selecţii şi 7 goluri, în Elveţia, la Zurich.
Puţin peste 7 săptămâni mai sunt până la startul UEFA Euro U21 din România şi Georgia, turneu final ale cărui sferturi se vor juca în 1 şi 2 iulie, iar semifinalele în 5 iulie. Cât de departe vor merge selecţionabilii lui Emil Săndoi, rămâne de văzut, cert fiind că verificările din martie s-au încheiat fără gol marcat, 0-2 în Ghencea cu portughezii, 0-0 la Sibiu pe 28 martie cu Germania U21, campioană en titre, împotriva căreia au intrat Târnovanu – Pantea, Racoviţan, Dican, Ţicu – Albu (minutul 62, Pop), Screciu – cpt. (74, Lixandru), Işfan (62, Miculescu), Baiaram (74, Ilie), Petrila (62, Pitu) – Bîrligea (74, Markovic), rezerve rămânând Popa, Gorcea, Tîrlea, Ehmann, Grameni, Corbu şi Dumitrescu.c
Acum 2 ani, fruntaşi în urna a III-a valorică, tinerii tricolori egalau Olanda la Budapesta în minutul 20 prin Ciobanu, 1-1, răsturnau apoi scorul tot pe Bozsik Arena împotriva gazdelor prin Măţan în minutul 70 şi Paşcanu (87), victorioşi fiind cu 2-1 (0-0), şi remizau alb cu Germania, care avea ulterior a trece în sferturi de danezi la lovituri de departajare, după 2-2, iar de olandezi în semifinale cu 2-1, cucerind şi trofeul.
În urmă cu 4 ani, graţie calificării în premieră la un turneu final sub 21 de ani şi implicit ultimii în ultima urnă valorică, românii au dispus însă la scor la Serravalle de croaţi, cu 4-1 (2-1), Puşcaş din penalty şi Hagi desprinzându-i în minutele 11 şi 14, iar Băluţă redetaţându-i în minutul 66, după care Petre a înscris în prelungiri. România U21 a dispus apoi şi de englezi, cu 4-2, într-un joc în care toate golurile s-au marcat în ultimul sfert de oră, mai întâi tot de către Puşcaş, din penalty, Hagi preluând şi el conducerea în minutul 85, la fel şi Coman în minutul 89, care mai puncta şi-n prelungiri. Iar remiza albă cu Franţa le-a asigurat câştigarea grupei şi calificarea directă în semifinale, pierdută cu 4-2 în faţa Germaniei, de la 1-2 la pauză după ce Puşcaş răsturna scorul din penalty în minutul 26 şi 44, nemţii egalând însă şi ei din penalty în minutul 51, prin Waldschmidt, care mai înscria şi în minutul 90, acelaşi Amiri care deschidea scorul punctând şi în prelungiri. Spania, trecând în cealaltă semifinală cu 4-1 (2-1) de Franţa, de la 0-1, dispunea apoi de nemţi în finală cu 2-1 (1-0), Fabian şi Olmo desprinzând-o în primele 70 de minute iar Amiri înscriind abia la final.
