Orice, numai Bucureşti nu

Gheorghe Hagi şi-a recâştigat duminică seară înainte de termen titlul naţional, după 6 ani, timp în care CFR Cluj a conturat un cvintet al triumfurilor în Liga 1, constănţeanul izbutind şi cu Farul în bătătura sa din Ovidiu ceea ce reuşea cu FC Viitorul în 2017. 

Răsplată a unei activităţi asidue şi din tot sufletul, cu o pasiune flacără vie, o recompensare a crezului neabătut în ideea de a investi „acasă” în Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, ex-„tricolorul” de renume mondial demonstrând cu puterea faptelor valoarea exemplară a unei asemenea iniţiative, dar şi probând ce înseamnă a fi un veritabil şi autentic „patriot local”.

În ciuda tuturor „valurilor” de care s-a izbit la malul mării, căci – nu-i aşa? – nimeni nu-i profet în ţara lui, fiind însă suficient de vizionar pentru a intui că-şi poate implementa mai bine filosofia despre fotbal mai degrabă prin întoarcerea la rădăcini, în Dobrogea natală, unde „Regele” e totuşi şi cu-atât mai mult „rege”, orice-ar fi.

Know-how aprofundat al fotbalului care n-avea cum să nu-şi arate roadele în anii deplinei maturităţi, stofa jucătorului de altădată fiind probată şi în calitate de antrenor.

Bucureştiul fotbalistic i-a dat mari satisfacţii, jucând la cluburi ale capitalei, rampă spre fotbalul mare şi periplul său internaţional, însă cu un singur loc s-ar fi putut identifica Hagi cu-adevărat la „retragerea spre vatră”, şi-anume cel de baştină, sfoară ce-l trăgea cu fiecare demisie pe care şi-o dădea pe când îşi căuta făgaşul în primul deceniu al noului mileniu în cariera de antrenor, prin Turcia dar şi în ţară, la Steaua însă în prealabil chiar şi la Timişoara, realizând tot mai mult din aproape în aproape încontro l-ar duce valurile.   

Iar ironia sorţii face ca readucerea titlului de către Hagi pe litoral după 6 ani să fie înfăptuită printr-o victorie acasă tocmai împotriva contracandidatei directe din capitală, FCSB, şi nu oricum, ci de la 0-2, roş-albaştrii din Bucureşti fiind învinşi pe final, după ce luau avans la Ovidiu deja în primele 20 de minute.

Astfel a mai contribuit şi Hagi încă o dată la plimbarea trofeului departe de capitală, fiind a opta ediţie consecutivă a primei ligi adjudecată de un club din afara Bucureştiului, Astra în 2016 în numele Giurgiului, deşi „la origini” din Ploieşti, FC Viitorul un an mai târziu ca primă capodoperă managerială a constănţeanului, CFR Cluj pentru 5 campanii la rând şi din nou dobrogenii la ceas de 2023.

Punând însă la socoteală şi cele 5 ediţii, din 2007 până în 2012, în care CFR Cluj le-a câştigat pe majoritatea prin a şi recuceri titlul de la cei din Urziceni respectiv Galaţi, aşadar din nou orice altceva decât Bucureşti, rezultă că în ultimele 16 campanii de campionat numai şi numai 3 au avut laureata de pe malurile Dâmboviţei, în roşu-albastru în 2013, 2014 şi 2015.

Chiar foarte puţin, iar dacă mai observăm că în sezonul pe cale de încheiere doar două au fost de fapt prim-divizionarele Bucureştiului, ce-i drept clasate în cvintetul fruntaş, s-ar putea estima că fotbalul din capitală, înregistrând sâmbătă şi retrogradarea uneia dintre grupările sale din Liga 2, a atins un minim istoric.

De neconceput pe când ex-ministerialele departamentale Steaua şi Dinamo şi-au împărţit titlurile vreme de nu mai puţin de 25 de ani, din 1982 până-n 2007, tandem dominând în forţă şi ţinând provincia la distanţă, cu o unică sclipire a Universităţii Craiova în 1991, două din partea Rapidului în 1999 şi 2003, dar şi Giuleştiul tot al Bucureştiului e.

Cine şi-ar fi imaginat acum 16 ani, când Dinamo cucerea ultimul titlu în 2007 şi prelungea la aceleaşi 16 sezoane recordul absolut pentru fotbalul românesc ca echipe dintr-un acelaşi oraş să ia ediţie după ediţie campionatul, că alte 5 localităţi din ţară vor juca în foarte mare măsură de-a v-aţi ascunselea cu trupele de pe Dâmboviţa?

Pleiada ziariştilor „de la centru”, aceia al căror repertoriu este într-atât de limitat de parc-ar fi jurnalişti localnici, în niciun caz.

Iar tocmai Hagi, cel care chiar în 2007, pe când Dinamo savura ultimul titlu, nu „dansa decât o vară” la Steaua, intuind pesemne acel ceva în sensul că forţa bucureştenelor se diminua încet şi sigur, iar în forţă mai răzbătea doar retorica din studiouri cuplată grupărilor de pe Dâmboviţa, a prelungit în această primăvară foametea celor din capitală, titluri naţionale pe post de Fata Morgana.

A se impune Hagi echivalează cu un triumf al fotbalului slujit din inimă şi din tot sufletul, cu o pasiune neţărmurită, stârnind ecouri până şi la Bosforul unde-i îndrăgit, iar faptul că a recucerit titlul după ce-a câştigat sezonul regulat – Farul primul la startul play-off, dar şi prin a trece atât în tur la Cluj cât şi luna trecută pe litoral de ex-campioana CFR, pentru a nu mai pune la socoteală victoriile pe linie cu câte 3 goluri marcate împotriva lui FCSB, cu 3-1 în august 2022 în Dobrogea şi 3-2 în ianuarie 2023 în capitală, plus acest 3-2 decisiv, îl detaşează drept triumfător merituos. 

Fotbalul românesc, în situaţia sa precară, avea nevoie ca de aer de o asemenea lecţie din partea unuia precum tocmai Hagi, iar faptul că a predat-o de la „catedra” sa de-acasă, la Ovidiu, cu „laboratorul de formare” Academia Gheorghe Hagi, face cu-atât mai frumoasă povestea recuceririi titlului de către constănţeni. Cu toate pânzele sus la Marea Neagră, întrerupând hegemonia ceferistă clujeană – şi nu mai fusese echipă de la Steaua să strângă 5 titluri la rând, roş-albaştrii adjudecându-şi 6 între 1993 şi 1998, dar şi forţând Bucureştiul să-şi lingă şi-n continuare rănile.

Autoprovocate, iar faptul că Dinamo e rătăcită în play-out-ul Ligii 3 între un eşec cu 4-1 vineri la Pucioasa şi o apariţie finală în Şoseaua Ştefan cel Mare cu Muscelul Câmpulung Elite, pe când FCSB probează anual la perfecţiune insuccesul repetitiv ca urmare a imixtiunii latifundiarului şef în activitatea staff-ului tehnic, sugerează că va mai curge apă pe Dâmboviţa până când „caravana nebunilor de la centru” va evada din negare prin a-i pica într-un fel fisa. 

Un nou triumf al lui Hagi salutat din „ciocul vestic” al României, naufragiat de-a binelea… în nas şi tânjind după un „patriot local” cu vocaţie şi har, „repatriat” sau nu, dar care să aibă-n el o flacără călăuzitoare precum cea arzând năvalnic în constănţean. 

În fotografia din pagina I, Hagi pozând pentru copii ai Timişoarei, cât drumurile fotbalului îl mai purtau şi prin Banat, între timp cufundat în anonimatul arenei dreptunghiurilor verzi.

Iar Farul – FCSB se repetă şi duminică la matineu la Târgovişte în finala mică „la bronz” a Ligii de Tineret – a juniorilor mari, cea pentru titlu opunându-le pe UTA şi Universitatea Craiova.

Ultimele rezultate din play-off-ul şi play-out-ul Superligii şi ierarhiile la zi, pe coloana datelor tehnice. La retrogradare, Chindia şi CS Mioveni au revenit după 4 respectiv 2 ani în Liga 2, barajul de menţinere-promovare cuplându-le pe Gloria Buzău cu UTA, în 27 mai de la 20:30 şi 3 iunie, respectiv Dinamo cu FC Argeş, în 29 mai de la ora 20 şi tot pe 3 iunie returul. Cluburile moldave din Iaşi şi Galaţi au intrat direct în elită, Dorinel Munteanu semnând a doua promovare consecutivă cu Oţelul, precum mai izbuteau ca noi sosite din Liga 3 şi Juventus Bucureşti şi Sepsi în 2017, Hermannstadt în 2018 şi FC U Craiova 1948 în 2021. 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 − = doi

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: