Ba chiar aproape deloc de mirare, simptomatic de fapt pentru decăderea societală şi prin preţul pus mai nou pe alte valori decât cele care ar trebui a călăuzi o viaţă socială organic sănătoasă, complăcută din nefericire într-un marasm moral de nedescris pe fondul exacerbării postdecembriste a tragediei conştiinţelor din comunism.
Ar spune unii că-s doar „vorbe mari” şi-n mod cert exagerate, dar chiar şi-aceste percepţii, cum că s-ar exagera, n-ar avea darul de-a mira, la fel, tot ca urmare a instaurării tot mai ferme a „noii (a)normalităţi” prin prisma căreia mai orice poate fi văzut „fluent”, pe fondul defectării de-a binelea a compasului moral, criza… imoralităţii acutizându-se.
Nefiind aşadar chiar de mirare că tocmai o instituţie publică de învăţământ tehnic superior de stat, Universitatea Politehnica Timişoara, încuviinţează un parteneriat asociindu-i iniţialele, UPT – altfel reper simbolic pentru „cetatea” capitalei Banatului, cu majusculele vreunei companii din sfera pariurilor.
Drept poate o altfel de dovadă a căderii libere în gol a învăţământului superior de pe Bega, picaj bineînţeles totalmente ignorat cu desăvârşire de către cei direct implicaţi, încât nu s-ar sinchisi deloc a combate un astfel de calificativ, pe care l-ar percepe ca fiind inacceptabil şi de neconceput, dar aşa-i când te complaci a-ţi închipui că totul ar fi bine şi frumos.
Pe dracu.
Se spune că ignoranţa e o binecuvântare, iar şi despre ignoranţă trebuie că este vorba când optezi, în calitate de instituţie publică de învăţământ tehnic superior de stat, şi nu una oarecare, ci tocmai UPT, a încuviinţa apariţia de reclamă cu sufixul „Bet” pe alb-violetul Politehnicii Timişoara.
Nu de-alta dar nu e vreo necunoscută în fenomenul fotbalistic, oricât s-ar căzni destui să camufleze realitatea factuală obiectivă, şi oricât au închis complice ochii „marii campioni ai presei sportive” de pe Dâmboviţa, că se pariază în draci în eşalonul promovat propagandistic de FRF cu sloganul „Marea performanţă începe aici!”, Liga 2, şi-n care SSU Politehnica încearcă să revină, cei de la „Etică” luptându-se cu detectarea derapajelor şi combaterea binecunoscutui flagel prin a da dintr-un colţ în altul la câte situaţii, câţi jucători şi cât s-a tot răspândit cangrena cu care se confruntă cluburi şi cluburi, inegală trântă cu… morile de vânt ale interlopilor.
Ori fotbalul românesc nu mai avea de ceva rea bucată de vreme credibilitate, de pe vremea când îşi împingea atacanţii „la înaintare” să devină vârfuri ierarhice pentru smulgerea la nivel continental a „Ghetei de aur”, semn al insolenţei supreme de-a tinde a păcăli chiar şi-n formă continuată un întreg continent, reflex al obiceiului înrădăcinat al umflării „recoltelor cincinale” în sistemul socialist sub biciul Partidului Comunist Român, încât asta-i mai trebuia, o altă tinichea de bocanc, să piardă şi mai mult din bruma integrităţii ce-i mai rămăsese.
Dar „foamea predecembristă” şi implicita goană postdecembristă după ban a dat tonul tendinţelor societale, vizibile la tot pasul, deloc de mirare că şi sediile atâtor firme de pariuri au împânzit ţara-n lung şi lat, „ciuperci după ploaie” pe artere cu vad chiar şi din zone centrale ale marilor oraşe, poate cea mai vizibilă cicatrice a pierderii busolei, rău semn al standardelor actuale reale, şi nu cele închipuite ori imaginate.
În spatele faţadelor, un mult mai răspândit „păiănjeniş” virtual, în spaţiul worldwideweb, flagelul găsind teren cât se poate de fertil într-o naţie datoare vândută cu pasivul extern tinzând întins spre 200 de miliarde de euro, şi insinuându-se „ca focul” şi-n fenomenul fotbalistic.
Mustind de tinereşti minţi maleabile şi needucate într-o societate care astfel i-a crescut, în spiritul râvnirii la câştiguri cât mai mari şi rapide ca scop existenţial în sine, iar asta cu cât mai puţin efort, prin plasă căzând în trapă şi jucători timişeni de la nivelul Ligii a III-a, slab palier valoric pe care se căzneşte şi SSU Politehnica, marşând pe „mânji”.
Jucători şi timişeni suspendaţi nu demult cu lunile într-un fenomen fotbalistic în care, conform FRF şi propriei pagini oficiale, „Integritatea” e în organigramă în subordinea însuşi preşedintelui federal iar titulatura „EDUCAŢIE” e enumerată imediat în urma… Comitetului Executiv, iar conform „stării naţiei”, când deschizi congelatorul ori capacul la WC îţi răsare chipul şăgalnic zâmbăreţ al vreunui sfânt Ilie din aşa-zisa „Generaţie de aur”, şi câţi ex-„tricolori” n-au făcut jocul de-a impresiona din reclame la tot pasul, televizate ori în spaţiul public, influenţabili tinerei chiar din „noile valuri” ale sportului în 11 intern.
Sporttim sublinia în ani trecuţi, de exemplu cu titlul <Mari ex-„tricolori” ca imagini de reclamă cu lacome feţe sulimenite la promovarea publicitară a firmelor de pariuri în casele românilor sunt complici morali ca rele exemple, în contrast cu modelele ce erau odinioară pentru junimea ţării, la flagelul pariurilor ce face victime între influenţabili tineri din prăfuita Liga 3>, mareea promovării acestui domeniu în fenomenul fotbalistic prin însuşi exponenţi notabili ai acestuia, rândurile putând fi lecturate aici, aşa încât tematica flagelului nu-i deloc nouă.
Se ştie aşadar cât se poate de bine cu ce dificultăţi de această natură se confruntă fenomenul, la diferite niveluri ale intensităţii de la Liga a II-a în jos, până-n „fotbalul mic”, fără ca nici SuperLiga să nu fie totalmente imunizată, dar mai atent scrutinizată în „luminile rampei”, şi nu-i de condamnat în primul rând morişca firmelor din sfera pariurilor, căutând profitul, ci fotbalul decăzut în halul în care s-a complăcut a pica postdecembrist în Carpaţi, încât s-ajungă constrâns a se lăsa tractat pe avarii şi de către cei cu „1”, „X”, „2” în repertoriu, în ciuda tuturor riscurilor sub forma efectului de bumerang.
Efect de bumerang devenit un cancer în toată regula, care sfârtecă integritatea fotbalului din ligile 2-3 în România.
Iar în acest climat mai vine tocmai o instituţie publică de învăţământ tehnic superior de stat, şi încă una de renume, a se asocia imagistic şi financiar cu un vector al sferei pariurilor, ca şi cum ai turna gaz pe foc.
Când este mediatizată Liga 2, cu a sa etichetă „Marea performanţă începe aici!” – pe dracu, „Casa Pariurilor” tronează invariabil pe fond roşu, care va să zică nu doar cluburile se mufează unor astfel de asocieri, ci însuşi forul din strada Sergent Şerbănică Vasile găseşte competiţiilor sale astfel de partenere, peştele de la cap se-mpute.
Şi totuşi, fotbalul intern a dovedit deja că e capabil de autodevalorizare, realmente distrugându-se în raport cu ceea ce-ar fi putut de fapt deveni dacă ar fi întreprins lucrurile cum s-ar fi cuvenit din 1990, dar neglijându-şi în schimb de-atunci sectorul juvenil ca rateu cheie şi decisiv într-o mare schemă a deşertăciunii, însă grupări totuşi mai altfel din cadrul său, precum s-ar pretinde Politehnica, având nimeni alta decât Universitatea Politehnica Timişoara în identitatea apartenenţei sale, au sfârşit prin a fi cu nimic mai bune la capitolul opţiunilor dintr-o anumită gamă, cu UPT rătăcit cap al confuziei.
Inovaţia inginerească la nivel conceptual e o realitate vestică şi sunt vectori privaţi din sferele conexe activităţii UPT care să se fi asociat într-o mai potrivită îngemănare de imagine cu alb-violetul Politehnicii, decât vreun sufix „Bet”, dar tocmai asta s-a ales, ca nuca-n perete, Universitatea Politehnica Timişoara dând serios cu stângul în dreptul.
Şi mai şi semnalizând la început de săptămână, luni la matineu, prin a se înfăţişa în noua lumină prin intermediul convocării tonomatului utilitar Presă să-i mediatizeze „isprava”.
E chiar de bezna raţiunii şi de noaptea minţii a mai şi face caz despre noua legătură, în contrast cu păstrarea batistei pe ţambal sub forma unei tăceri mormântale în privinţa deficienţelor de tot felul din „bucătăria internă” a clubului, dar repetăm, deloc… de mirare, doar simptomatic pentru „starea naţiunii”.
E ca şi cum ai mai nutri aşteptări reale din partea unei pseudointeligentsii fără de care poate că SSU Politehnica n-ar fi chiar penultima la zi şi fără victorie în Seria 9 din Liga 3, în aceeaşi „oală” cu conjudeţene din Ghiroda, Peciu Nou, Periam şi Şag.
Companie în sine trădând fără discuţii nivelul competenţelor şi în plan operaţional de la gruparea patronată de UPT.
Şi cum ar şi putea oare stăpâni domeniul fotbalistic o instituţie vasală corporaţiilor spre care unge ca scop mai nou în sine „banda de producţie” a roboţeilor înregimentaţi încolonat pentru viitoarea externalizare a profiturilor de către respectivele companii, dacă n-are cum a contracara libera sa cădere ce nu poate sfida legile gravitaţionale!?
Nicidecum.
De zeci şi zeci de ani apartenenţa fotbalului alb-violet la identitatea „mamă” a învăţământului superior a reprezentat o sabie cu două tăişuri, şi-aşa a rămas, existând aşadar şi-un revers al medaliei, înfiripându-se repetat, în acest ultim caz sub forma unei opţiuni dacă nu de-a dreptul nepotrivite, măcar controversată şi discutabilă.
Căci nu-i vreun club oarecare afişând în piept „Bet” ca sufix, de prin vreo zonă defavorizată economic sau cu industria tăiată la fier vechi şi pe butuci, unde „casele de pariuri” ar prolifera implicit, vai şi-amar, chiar şi „la strada mare”, între şcoală şi biserică, ci din inima capitalei Banatului, Timişoara fălindu-se cu spiritul antreprenorial şi contribuţia generoasă la bugetul ţării.
Un ultim semn că, deşi Viorel-Aurel Şerban a devenit istorie iar în general s-a regenerat o apropiere pe linia UPT – fani viola, discutabilele opţiuni rămân reflex, indicii ale unor viziuni înguste şi limitate.
Nu s-a oferit un bun exemplu, iar dacă o instituţie publică de învăţământ superior tehnic de stat girează o asemenea combinaţie, atunci n-ar mai fi chiar nimic de zis.
Ştiindu-se cât se poate de bine, oricât de mult e împinsă temeinic mizeria sub preş şi ascunsă de ochii lumii, starea canceroasă a fenomenului fotbalistic pe relaţia cu pariurile. Dinamica fiind negativă iar „blatiştii” fiind destui în lung şi-n lat, nişte rătăciţi necesitând consiliere – dar cine să-i şi îndrume!?, ajungând însă în schimb a sfârşi fie chiar şi cu sufixul „Bet” în piept.
„Poli” nu mai are buni jucători ai săi din alte vremuri implicaţi în treburile clubului, „tocaţi” pe rând cu o pripită nonşalanţă demnă de-o cauză mai bună, dar are-n piept fix ce-i lipsea.
Vânturarea până şi lui Codrea sfidând logica elementară simplă, în condiţiile în care chiar se ştia perfect aspectul că „Poli” pornise campionatul trecut cu şansa a doua în umbra orădenilor, favoriţi la promovare şi pe care „violeţii” n-aveau cum a-i evita în cele din urmă în finala barajului, chiar şi dac-ar fi trecut de hopul semifinal cu ghirozenii, în plus şi rezultatele directe cu FC Bihor fiind elocvente, cu două eşecuri în primăvara lui 2024 după cele 3 remize în prealabil.
Ce-aşteptări puteai realist a şi avea în chiar primul sezon de reconstrucţie după o a doua retrogradare consecutivă din Liga 2, încât să percepi o clasare pe locul 2 şi o eliminare în semifinala barajului drept insuficiente la ora estimării prestaţiei antrenorului preluând lotul într-un moment de picaj în gol cu vreo 12 luni în urmă!?
Ori dacă a survenit totuşi despărţirea de Codrea, înseamnă că unii chiar se aşteptau la reuşita revenirii în Liga 2, chiar şi împotriva logicii elementare simple şi împotriva tuturor evidenţelor care sugerau că întinerita Politehnica avea nevoie de un fundament mai temeinic al relansării, dar mai ales de continuitate.
Semn că în sânul grupării viola s-a rămas la stadiul dezorientat din gama „nu se ştie ce se vrea şi nici nu se poate ceea ce se doreşte”, şi-asta deloc de mirare de exemplu prin prisma unor rătăciri de pomină chiar din deceniul în curs, când unora, „după ureche” şi evident neştiind ce fac, le mai căşuna în plus şi câte-o altă idee, bunăoară de-a chema în tribune cu titlu gratuit „eroii în halate albe”, cu specificaţia derulării iniţiativei după răsuflarea aşa-zisei „stări de alertă” cu nasul ascuţit mai ca al lui Pinocchio, de parcă „eroii în halate albe” ar fi ştiut mai bine ce fac în pLandemia „sperietoare” Stupid-19 cu-a sa aşa-zisă „vaccinare”, pe dracu ştiau ce fac.
Asocieri şi asocieri, musai evidenţiate public. Şi destui idioţi utili, binişor spălaţi pe creier.
Ori dacă şi de-astea e capabilă printre altele „Poli”, deloc de mirare a se cupla şi cu sufixul „Bet”. Că girul a fost acordat de însăşi UPT, e doar pironul adiţional în coşciugul moralităţii cel mult îndoielnice ale acestor timpuri în general curat-murdare.
În care cu orice preţ se insistă de fapt pe cuplarea la o altă gamă de valori.
* Sâmbătă de la ora 17, pe „Electrica”, SSU Politehnica va căuta prima victorie la a patra apariţie în Seria 9, cu codaşa CS Gloria Lunca-Teuz Cermei, programul complet al etapei, ultimele rezultate şi ierarhia la zi fiind enumerate pe coloana datelor tehnice a secţiunii Fotbal.
